august 2020
D L Ma Mi J V S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
104
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/CONFESIONAL/Ziua Domnească/Gustul sâmbetei – răspunsuri lui Richi

Gustul sâmbetei – răspunsuri lui Richi

1 – Referitor la pazirea Sabatului, ce inseamna „sa nu-ti faci gusturile tale,… neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii,” si „sa nu-ti faci placerile tale in Sabat”?
2 – Ce inseamna ca „Sabatul a fost facut pt om si nu omul pt Sabat”?

Răspuns

Prima întrebare citează din Isaia 58:13-14, unde traducerea CNS (Cornilescu) are următorul conţinut:

„13 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea
sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu -L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării,  14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”

Aş vrea să fac o remarcă, înainte de a-ţi răspunde: în multe cazuri poţi găsi singur răspunsul, consultând cât mai multe şi mai diverse traduceri biblice. Traduceri biblice româneşti disponibile online sunt: Biblia

[Cornilescu], Biblia, Ediţia Jubiliară (Bartolomeu Anania, 2001), Biblia, Traducere Literală Nouă (GBV, Bucureşti 2001), Biblia de la Blaj (Samuel Micu, 1795), Biblia Sinodală (V. Radu & Galaction, 1994).

Există însă mult mai multe traduceri străine (în engleză şi în alte limbi), disponibile pe internet, de exemplu, la Bible Study Tools şi în multe alte locuri excelente (just ask Mr Google!). Iată, de exemplu, o traducere pe care o găsesc, în acest caz, foarte bună (Complete Jewish Bible / CJB):

13 „If you hold back your foot on Shabbat from pursuing your own interests on my holy day; if you call Shabbat a delight, ADONAI’s holy day, worth honoring; then honor it by not doing your usual things or pursuing your interests or speaking about them. 14 If you do, you will find delight in ADONAI – I will make you ride on the heights of the land and feed you with the heritage of your ancestor Ya’akov, for the mouth of ADONAI has spoken.” [notă FL referitor la Adonai: ori redai numele Yahwé, ori păstrezi convenţia tradiţională şi traduci „the Lord”, dar nu Adonai („Domnul” în ebraică)].

Traducătorii CJB (o biblie pentru evrei), au tradus aici termenul ebraic חפץ hēfeţ ca interests. După lexicoanele HALOT (Koehler-Baumgartner) şi Holladay, חפץ hēfeţ înseamnă următoarele:

— 1. joy, pleasure, 1S 15:22; Je 22:28; Ec 12:10, Pr 31:13;
— 2. wish 1K 5:24;
— 3. costly [jewels] Is 54:12, treasure, jewel Pr 315 & 811;
— 4. affair, business Ec 3:1.17, Is 58:13; Ec 5:7.
Care dintre aceste sensuri a fost intenţionat aici cel mai probabil? Autorii, bazaţi pe diverse studii lingvistice făcute de diferiţi experţi, au menţionat referinţa la Is 58:13 în dreptul sensului #4 (afacere, ocupaţie, „biznis”, „gheşeft”). Biblia sinodală (Galaction) traduce acelaşi termen prin „treburile”:

13. Daca iti vei opri piciorul tau in ziua de odihna si nu-ti vei mai vedea de treburile tale in ziua Mea cea sfanta, ci vei socoti ziua de odihna ca desfatare si vrednica de cinste, ca sfintita de Domnul, si vei cinsti-o, fara sa mai umbli, fara sa te mai indeletnicesti cu treburile tale si fara sa mai vorbesti desertaciuni, 14. Atunci vei afla desfatarea ta in Domnul. Eu te voi purta in car de biruinta pe culmile cele mai inalte ale tarii si te voi bucura de mostenirea tatalui tau Iacov, caci gura Domnului a grait acestea.

Cealaltă expresie, „dedare la flecării”, sau (după traducerea sinodală), „a vorbi deşertăciuni”, este o aproximare a expresiei ebraice דַבֵּר דָּבָר dabbēr dāvār, care în mod literal ar însemna a vorbi cuvinte (lucruri). În mod normal, ar trebui înţeleasă ca „a vorbi orice fel de cuvinte (subiecte / lucruri)”, adică a sporovăi, a tăifăsui, cf. 2Sam 19:30 (a spune propriile cuvinte). În Isaia 8:10 este de obicei tradusă cu a face propuneri, a lua decizii, şi la fel apare în lexiconul lui Holladay. Totuşi, acest sens, este o atracţie contextuală de la prima propoziţie din frază.

În Isaia 58, contextul este „interesul tău”, „treburile tale”. Prin urmare, expresia „a vorbi cuvânt / cuvinte”, înseamnă a trăncăni despre interesele şi treburile tale, a pălăvrăgi despre subiecte profane (e.g. de la politică până la maşini, sport, obsesii personale, economice şi culturale, etc). Nu doar „flecăriile” sunt aici vizate, ci chiar şi cele mai serioase discuţii care exprimă îngrijorările, obsesiile şi planurile privitoare la afacerile tale, la lucrurile profane (bune, eventual, dar ne-sfinte, nespecifice dezvoltării relaţiei cu Dumnezeu şi cu semenii; subiecte specifice celor şase zile).

Este adevărat însă că termenul menţionat înseamnă şi plăceri, distracţii, dorinţe, capricii, mofturi. Textul are sens şi în acest caz. Avantajul alegerii termenului interes este că acesta înseamnă şi plăcere şi business. Am auzit că unii interpretează ideea aceasta în sensul că a face dragoste în noaptea sabatului este o profanare, un păcat. Realitatea este că Biblia foloseşte noţiunea de profanare (pângărire) în cazul în care un bărbat are relaţii vinovate, nelegitime cu o femeie, indiferent de ziua în care s-ar întâmpla. Dar nicăieri Biblia nu numeşte relaţiile intime între soţi o profanare a sabatului. Legea lui Moise vorbeşte foarte mult despre sabat şi despre cum trebuie păzit, deasemenea vorbeşte foarte mult şi despre păcatele sexuale. Dar niciodată nu se afirmă că dacă soţii se iubesc în zi de sâmbătă, fac păcat. Sexul legitim este o expresie legitimă a dragostei (dacă este!). Nimeni nu contestă că este o plăcere. Dacă se urmăreşte doar o plăcere egoistă, nu este o exprimare constructivă, indiferent în orice zi s-ar întâmpla. Plăcerea vine dintr-o nevoie naturală, şi în unele cazuri este nerealist să crezi că o poţi stăpâni cu succes şi fără urmări neplăcute. Ce se potriveşte mai bine cu spiritul sabatului: a petrece un timp pentru satisfacerea unei plăceri care întăreşte relaţia, sau să petreci noaptea perpelindu-te pe toate părţile, cu părere de rău că sabatul te privează de o bucurie naturală?

Dumnezeu a pus plăcere, a pust gust şi în mâncare. Unii au descoperit că pot trăi în sabat şi fără să mănânce. Eu le-aş recomanda tuturor să nu postească sâmbăta, să-şi aleagă oricare altă zi de post, dacă chiar trebuie – de preferat vinerea, pentru ca sâmbăta să fie aşteptată pentru un motiv în plus. Masa este o bucurie socială, o ocazie de mulţumire lui Dumnezeu. Nu mă refer la un banchet, ci la o masă simplă şi gustoasă. Îndeosebi pentru copii, modul în care tratăm sabatul poate fi determinant pentru preferinţele lor de mai târziu. Dar a-ţi îmbrăţişa soţia în sabat, a o săruta, a-i face un masaj, nu este, oare, tot un gust, o dorinţă? Nu se poate şi fără „astea” ? – ar întreba cineva. Nu crapă omul dacă nu mănâncă o zi, sau dacă nu se atinge de femeie etc. Nu păţeşte nimic dacă sâmbăta va sta între patru pereţi 12 ore, plus alte 12 ore între alţi patru pereţi, în loc de a se plimba cu familia prin codru, pe câmp, pe malul unui lac, sau într-o vizită benefică. Dar realitatea este că sabatul, în timp ce refuză distracţiile lumeşti (Sabatul nu este pentru o vizită în Disneyland, sau pentru o partidă de tenis), el ne îndreaptă spre formele de destindere care sunt spirituale — ne îndreaptă spre Dumnezeu.

Poate uneori nu reuşim să distingem dacă provocarea respectivă este o bucurie permisă sau nepermisă în sabat. Nu se pot face reguli care să cuprindă orice situaţie posibilă. Dar dacă înţelegi principiul, că sabatul trebuie să fie o „desfătare în Domnul”, atunci vei evita toate acele distracţii care nu sunt compatibile cu spiritul şi cu atmosfera sfântă a sabatului, şi vei cultiva bucuriile sfinte, care onorează pe Dumnezeu şi pentru care sabatul a fost în mod special creat: lucrurile care aduc sufletului omenesc bucurie, uşurare şi pace, chiar dacă ţin de domeniul trupului. Aici se includ nevoi naturale şi plăceri legitime, pe care unii le consideră fie tolerate, fie ruşinoase, ca şi cum nu ar avea pecetea creaţiei şi a providenţei: întreţinerea prin mâncare şi băutură, tratarea pentru vindecare şi pentru calmarea durerii, satisfacerea nevoilor sufleteşti şi sexuale ale partenerului de viaţă).

Imaginaţia ne poate ajuta să înţelegem că în cazul familiilor în care nu sunt ambii soţi adventişti, soţul „necredincios” (cu sau fără ghilimele), dacă i se va întoarce spatele în ziua sabatului, va avea un motiv sensibil pentru a nu accepta vreodată o credinţă care tinde să-i submineze relaţiile cu partenerul de viaţă. Copiii neconvertiţi (şi toţi sunt aşa de la natură) de asemenea, vor avea tendinţa să respingă sabatul, pentru că n-au găsit în el bucurii pentru mintea şi sufletul lor. Ni s-au dat multe sfaturi inspirate în privinţa aceasta şi nu avem scuze.

Nu ştiu dacă la asemenea probleme ai dorit un răspuns, dar pentru că a fost la subiect, am adăugat şi acest aspect, ştiind că există o tradiţie în această privinţă. Dacă cineva se abţine, nu este păcat (dacă abstinenţa este o înţelegere reciprocă, nu asumată de o singură parte – a se vedea 1 Corinteni 7:3-5). Dar imaginaţi-vă că există cazuri de bărbaţi care lucrează la distanţă toată săptămâna, şi abia vineri seara sunt şi ei în familie. Ce răspuns ar trebui să primească soţul? Imaginaţi-vă că o soţie este foarte sensibilă la cuget, şi se gândeşte că israeliţii la Sinai s-au abţinut cu trei zile înainte de întâlnirea cu Dumnezeu, ca urmare încearcă să aplice această situaţie care a fost unică în istoria lui Israel (Se pare că doar în Ziua Ispăşirii, singura zi de post obligatoriu pe an, trebuiau întrerupte relaţiile intime. În mod similar, în zilele de post asociat cu pocăinţa pentru păcate grave, când profeţii chemau poporul la trezire. Pocăinţa este socotită atât de urgentă şi de serioasă, nevoia cercetării adânci a sufletului este atât de mare, încât omul nu mai vrea nici masă, nici pat, îşi pune sacul pe trup şi îşi presară ţărână în cap. În caz de război, tânărul soţ nu era chemat la luptă în primul an – „anul de miere” (Dt 24:5). Dar în caz de pocăinţă personală sau comunitară, nici o altă nevoie şi bucurie nu trebuia să primeze asupra nevoiei şi bucuriei împăcării cu Dumnezeu. Până şi mirii erau invitaţi de profeţi să iasă din odaia de nuntă (Ioel 2:15-16).

Cine este domnul sâmbetei ?

În ce priveşte maxima lui Iisus din Marcu 2:27 (,,Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă”), eu o înţeleg în contextul în care a fost dată şi în contrast cu iudaismul oficial, care până astăzi susţine că omul a fost făcut pentru Lege, nu Legea pentru om. Dacă Iisus nu ar fi permis discipolilor Lui să mănânce, pentru că era zi de sâmbătă, aceasta ar fi însemnat că Sâmbăta este doamnă şi omul este robul ei. Dumnezeu însă a făcut pe om (bărbat şi femeie), domn încă de la început, guvernator al lumii create (Geneza 1:28). APOI a fost făcută sâmbăta.

Se poate înţelege mai bine relaţia dintre om şi sâmbătă, prin comparaţia cu relaţia bărbat-femeie, aşa cum apare în teologia lui Pavel. În tabelul de mai jos, cele două texte sunt puse în paralel şi marcate semnificativ cu A (afirmaţie), N (negaţie cu adversativă) şi C (concluzie).

1Corinteni 11:9-10 Marcu 2:27-28
N. „Şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, A. „Sabatul a fost făcut pentru om,
A. ci femeia pentru bărbat. N. iar nu omul pentru Sabat;
C. aşa că soţia,[]trebuie să aibă pe cap []semnul stăpânirii soţului.” C. aşa cã Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

Concluzia este că, după cum soţul, în limbajul lui Pavel, are un gen de autoritate asupra soţiei, la fel şi neamul omenesc este domn peste sâmbătă. Această domnie se referă la faptul că în sabat, omul este fiu liber al Marelui Domn, aşa cum a fost făcut în paradis. Legea lui Moise nu interzisese nicăieri libertatea de a lua un fruct sau seminţe, sau altceva, ca să mănânci. Se specifică doar faptul că activităţile de bucătărie propriu-zisă (facerea focului, gătitul şi tot ce ţinea de acestea: tăierea unui animal, tocare, pregătiri specifice) trebuiau făcute în Ziua Pregătirii (Vineri). A lua un fruct sau o nucă din pom, un strugure din vie, sau spice din lan, nu implica nici un fel de preparări, era chiar mai simplu decât aşezarea unei mese, cu toate blidele şi tacâmurile, care mai apoi trebuie şi spălate. Îşi imaginează cineva că Adam şi Eva în paradis şi-ar fi cules fructele, pepenii, strugurii sau pâinea naturală (grâul) de vineri, păstrându-le în iarbă, sau mai degrabă le luau direct din natură, proaspete şi fără nici un fel de umbră de „lucrare” profană ?

Logica propoziţiei este că Iisus este Domn al Sâmbetei pentru că el este Christosul (Fiul omului), dar chiar şi în calitate de om, nu doar ca Dumnezeu (observă, după genealogia din Luca 3, Iisus este Fiu al lui Dumnezeu, în calitate de fiu al lui Adam”). Această afirmaţie îl face pe credincios liber, dar şi responsabil în acelaşi timp, în sabat. Omul a fost făcut domn, dar să nu uităm, că Domnul Dumnezeu l-a făcut pe Adam vicerege, guvernator în numele şi în serviciul Suveranului universului, omul rămânând în continuare sub autoritatea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu, Creatorul, a dat apoi porunci domnului Adam. Creatura nu a fost lăsată să decidă singură până unde îşi poate întinde domnia. Între cei doi, e simplu de înţeles, nu există un legământ frăţesc, de egalitate, ci un „tratat de suzeranitate”.

Continuând analogia, rezultă că, după cum soţul, cu toată autoritatea care i s-a dat, nu are dezlegarea de a-şi maltrata soţia, nici măcar prin neglijenţă, dimpotrivă este dator s-o iubească (1Pt 3:7; Ef 5:25; Col 3:19) la fel şi omul, în general, nu are nici o dezlegare de la Christos să anuleze, să blameze sau să profaneze Sâmbăta, pe motiv că i-ar fi sclavă. Femeia a fost făcută pentru bărbat, dar ca soţie pe care acesta s-o iubească şi s-o preţuiască potrivit cu natura ei spirituală şi fizică. Sâmbăta a fost făcută, într-adevăr, pentru om, dar a fost făcută pentru om ca sabat, nu ca zi obişnuită. Cele şase zile nu au fost făcute, oare, tot pentru om? Desigur, dar acestea au fost făcute pentru om ca zile de muncă, de robie, de satisfacerea naturii ludice a omului, de creaţie, etc., în timp ce sabatul a fost creat pentru om ca zi închinată lui Dumnezeu. Nu a fost închinat omului ci a fost făcut în favoarea, spre binele omului, ca să slujească celor mai profunde nevoi spirituale şi fizice ale acestuia.

46 Comentarii

  1. Adrian Turturica 01/03/2014 at 9:02 - Reply

    Mie imi plac parerile pe care le-ai expus insa la a doua nu m-as limita doar la relatia intima (a se intelege sex)
    Consider Sabatul ca fiind o zi speciala in care trebuie sa am o relatie mai deosebita cu Dumnezeu … as spune intima cu Dumnezeu. Relatia apropiata, deosebita, intima incheaga familia (eu si Dumnezeu). Acelasi lucru trebuie sa se vada / existe si intre mine si partenerul de viata. Noi avem doua familii: Dumnezeu si partenerul … iar sexul este una din binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a oferit omului pentru a se apropia mai mult unul de celalalt.

  2. Cristina-Elena 28/02/2014 at 19:01 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    Sigur că era deosebit totul. Mai ales calitatea. Inclusiv calitatea dragostei. Oricum, nu aş insista asupra subiectului. Să-l lăsăm pe seama „copiilor”.[/quote]

    Dezbaterile principale la acest topic pana acum, cuprind doua pareri, care fiecare in parte sun explicate…

    – o parere este ca in sabat placerea omului consta intr-o relatie mai aproape cu Dumnezeu (acceptand aceasta zi ca un dar pentru aceasta ocazie)

    – si a doua, ca in sabat placerea omului consta intr-o relatie intima cu partenerul de viata (fie aceasta relatie de o calite superioara)….

    Eu sunt de partea primei pareri!

  3. Florin Lăiu 22/02/2014 at 17:42 - Reply

    [quote name=”Cristina-Elena”][quote name=”Florin Lăiu”]
    Eu cred că viaţa normală a început din prima zi a Creaţiei (Gn 1:28-29). [/quote]

    Nuștiu de ce a-ți mai spus că gustul sabatului ar fi gustul Edenului, credeam că în Eden era ceva deosebit….[/quote]

    Sigur că era deosebit totul. Mai ales calitatea. Inclusiv calitatea dragostei. Oricum, nu aş insista asupra subiectului. Să-l lăsăm pe seama „copiilor”.

  4. Cristina-Elena 22/02/2014 at 6:46 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    Eu cred că viaţa normală a început din prima zi a Creaţiei (Gn 1:28-29). [/quote]

    Nuștiu de ce a-ți mai spus că gustul sabatului ar fi gustul Edenului, credeam că în Eden era ceva deosebit….

  5. Florin Lăiu 21/02/2014 at 22:07 - Reply

    [quote name=”Cristina-Elena”] Aaaaam inteles… era sa nu fi stiut mai inainte, deoarece din raspunsul adresat lui Richi nu se subantelege Edenul, ci mai degraba viata normala pamanteasca incepand cu geneza 4:1…
    cand e vorba de Eden, eu inteleg ca e paralel cu cerul… cerul a fost pe pamant….[/quote]

    Eu cred că viaţa normală a început din prima zi a Creaţiei (Gn 1:28-29). Dumnezeu nu le-a zis: „Copii, aveţi răbdare, cât veţi sta aici goi, unul cu altul în raiul sfinţilor! După ce veţi mânca ce nu trebuie şi veţi cădea, veţi avea tot timpul să vă jucaţi, dar afară din rai! S-a înţeles?”

    Nu, nu a fost chiar cerul pe pământ, dar pământul şi cerul se îmbrăţişau. Acum, la sfârţit, cerul se va muta pe pământ, adică însuşi centrul împărăţiei spirituale a universului lui Dumnezeu: cetatea, cu tronul lui Dumnezeu, cu toţi îngerii şi cu toţi mântuiţii.

  6. Cristina-Elena 15/02/2014 at 21:38 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    Mă gândesc că ar fi gustul Edenului, nu?[/quote]

    Aaaaam inteles… era sa nu fi stiut mai inainte, deoarece din raspunsul adresat lui Richi nu se subantelege Edenul, ci mai degraba viata normala pamanteasca incepand cu geneza 4:1…
    cand e vorba de Eden, eu inteleg ca e paralel cu cerul… cerul a fost pe pamant….

  7. Florin Lăiu 15/02/2014 at 20:51 - Reply

    [quote name=”Cristina-Elena”]Conform titlului, care este in final gustul Sambetei?[/quote]

    Mă gândesc că ar fi gustul Edenului, nu?

  8. Adrian Turturica 15/02/2014 at 14:45 - Reply

    Noi ca adventisti polemizam mult pe tema sambetei insa uitam lucrul cel mai important: aceasta zi nu este a noastra, ci a lui Dumnezeu. Aceasta zi ne este data in dar! Noi nu am facut absolut nimic ca sa o primim, ci Dumnezeu ne-a daruit acest cadou special. Sabatul are un manual de utilizare si trebuie tratat si petrecut asa cum cere Inventatorul lui.

  9. Cristina-Elena 14/02/2014 at 19:22 - Reply

    Conform titlului, care este in final gustul Sambetei?

  10. raluca 08/02/2014 at 11:43 - Reply

    Slava Domnului ca avem pareri diferite asta subliniaza dreptul de a alege, de a decide, de a exista. Multumim celor care au curajul de a-si dezvalui convingerile actuale. Cred ca in permanenta convingerile se schimba pentru a sa se implineasca slefuiera promisa cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Maturitatea exista in orice, sexualitatea avand diferite stadii de maturitate.
    Sa ajungi sa faci sex gandind la Dumnezeu si mai alaes fara sa te departeze de legatura divina iti da dreptul sa treci sexul la categoria placerilor care te apropie de Dumnezeu. Desfatarea si bucuria in Sabat trebuie sa il includa pe Dumnezeu, El sa fie oaspetele nostru iubit . Un Sabat cu sex fara Dmnezeu este o zi ca oricare alta.
    Dumnezeu pentru ca este bun si ne iubeste nu ne spune ce placeri sunt permise si care nu pentru ca listele sunt intr-o permaneta schimbare odata cu desavarsirea omului. Eu nu am ajuns la nivelul in care sa fac sex si sa fiu cu Dumnezeu. Placerile care ma apropie de Dumnezeu sunt cititul Bibliei, muzica crestina instrumentala, privitul stelelor, mirositul naturii, si imi doresc ca intr-o zi toate placerile mele sa ma apropie de Dumnezeu. Duhul Sfant sa ne calauzeasca in toate. Amin!

  11. Florin Lăiu 05/07/2013 at 22:14 - Reply

    Dragă Ovidiu,
    Exemplul pe care l-ai dat, cu David şi pâinile sfinte, este un episod istoric, care trădează mentalitatea actorilor (David, preoţii etc.). Condiţia pusă de preot nu era după Lege; nicăieri Legea nu permitea folosirea străină a pâinii sacre, cu condiţia că străinul respectiv nu s-a culcat trei zile cu vreo femeie. Aici au greşit şi David şi Ahimelec.
    Cât priveşte exemplul din Evanghelie, cu „fiii veacului acestuia”, dacă în cer încetează aceste relaţii, de ce crezi că trebuie încetate şi pe pământ? „Precum în cer aşa şi pe pământ” se aplică cu bun simţ, nu mecanic. Atunci ar trebui renunţat complet la căsătorie de pe acum. Sau cel puţin, la hrană fiartă, la volan, la curent electric, la internet şi la multe altele. Eşti liber să faci cum doreşti (mai precis cum vrea soţia). Dar nu este nici drept, nici înţelept, să facem reguli pentru viaţa altora, când acestea nu reies din Biblie. SĂ nu fim ca fariseii, care legau sarcini grele şi inutile asupra credincioşilor.

  12. Adrian Turturica 04/07/2013 at 11:59 - Reply

    Domnule Ovidiu, pentru mine Sabatul este o zi de sarbatoare. Daca dumneavoastra doriti sa traiti Sabatul plin de restrictii (pentru ca asa vi-l faceti) nu aveti decat, insa nu incercati sa impuneti si altora acest lucru.

    Eu inca nu am gasit in Biblie interdictia de a face dragoste cu sotia in Sabat … ca dumneavoastra nu doriti sa faceti sex (si nu dragoste) este o alta problema.

  13. Florin Lăiu 29/06/2013 at 21:55 - Reply

    Dragă Ovidiu,
    Aceste lucruri importante nu se decid după speculații spirituale, ci după cuvântul lui Dumnezeu. A poruncit Dumnezeu ceva în acest sens? Cum este posibil ca în Legea lui Moise, în care apar atâtea instrucțiuni sexuale și instrucțiuni privitoare la sabat, să nu apară interdicția care pasionează pe unii? Cum se face că sunt aceștia mai atenți decât Dumnezeu în acest sens?

    E păcat să petreci 7-8 ore de Sabat în somn? Și când dormi, în noaptea de sabat, ești sigur că te gândești la Iisus? Un creștin adevărat, când face dragoste cu soția, îi și mulțumește lui Dumnezeu pentru acest dar. Dar când dormi, ești complet absent. Te poți bucura la culcare, sau la trezire, dar nu în timpul somnului. Așa că, după criteriul unora de sfințire a sabatului prin renunțarea la exprimarea dragostei trupești, nu ar fi mai bine să renunțăm la acestă plăcere profană a somnului? 😮

  14. ovidiu 25/06/2013 at 21:04 - Reply

    Sa mai vedem ceva in Biblie …34 Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
    35 dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
    36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Interesant NU? Ce vor face acei care au potima sexului si nu sunt capabili sa faca pauza de 24 H ? Sunt multi adventisti pe care eu ii cunosc si nu vor sa ia in considerare aceste versete – sunt adicti la sex.

  15. ovidiu 25/06/2013 at 6:46 - Reply

    Apoi cum vine asta „Ne-am ferit de impreunarea cu femei de trei zile de cand am plecat, si toti oamenii mei sunt curati; de altfel” SUNT CURATI…ADICA IMPREUNAREA CU FEMEI ADUCE MURDARIE ??? sunt convins ca ve-ti gasi scuze la asta .. NU AVETI TIMP 6 zile de sex ? nu va puteti abtine o zi ? Pe ce lume traiti. Sa nu spuneti ca in momentul „frumos ” al sexului va ganditi la ISUS. DESTEPTAREA !!!!!

  16. ovidiu 25/06/2013 at 6:40 - Reply

    Sa vedem un episod biblic:3. Acum ce ai la indemana? Da-mi cinci paini sau ce se va gasi.”
    4. Preotul a raspuns lui David: „N-am paine obisnuita la indemana, ci numai paine sfintita, doar daca oamenii tai s-au ferit de impreunarea cu femei!”
    5. David a raspuns preotului: „Ne-am ferit de impreunarea cu femei de trei zile de cand am plecat, si toti oamenii mei sunt curati; de altfel, daca aceasta este o fapta necurata, va fi sfintita negresit azi de acela care o va face.”
    6. Atunci preotul i-a dat painea sfintita, caci nu era acolo alta paine decat painea pentru punerea inainte, care fusese luata dinaintea Domnului, ca sa fie inlocuita cu paine calda, in clipa cand luasera pe cealalta. Interesant nu … ce are de a face FOAMEA, SEXUL si PAINEA …pai simplu Painea era Sfanta era cea care fusese pusa in templu! Cu toate ca fusese schimbata ea a ramas SFANTA (pusa de o parte) Oare Sabatul nu este sfant ?? Nu este pus deoparte? Cum e dom,profesor??

  17. Cosmin-Horatiu Stoica 17/03/2012 at 12:31 - Reply

    „Dumnezeu a pus plăcere, gust şi în mâncare. Unii au descoperit că pot trăi în sabat şi fără să mănânce. Eu le-aş recomanda tuturor să nu postească sâmbăta, să-şi aleagă oricare altă zi de post, dacă chiar trebuie – de preferat vinerea, pentru ca sâmbăta să fie aşteptată pentru un motiv în plus.”

    :)) Excelent!

  18. RDM 06/01/2011 at 19:00 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]Amigos, hai să schimbăm rostul gâlcevii, că nu e de bine să ne batem între noi. Mai degrabă „Gâlceava înţeleptului cu lumea”[/quote]
    αμην.

  19. Florin Lăiu 06/01/2011 at 18:38 - Reply

    Amigos, hai să schimbăm rostul gâlcevii, că nu e de bine să ne batem între noi. Mai degrabă „Gâlceava înţeleptului cu lumea”

  20. RDM 06/01/2011 at 18:16 - Reply

    [quote name=”Nicusor. Villalva”]Draga RDM!!!!
    Dumneata nu ai inteles ….ironia …din exprimarea fratelui Laiu.[/quote]
    Huh???
    Ba am înțeles-o foarte bine… Critica eu o fac tocmai acelor oameni … care gândesc(?) așa…

  21. Nicusor. Villalva 06/01/2011 at 5:07 - Reply

    Draga RDM!!!!
    Dumneata nu ai inteles ….ironia …din exprimarea fratelui Laiu.

  22. RDM 05/01/2011 at 18:29 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]E mult mai simplu să gândească alţii pentru mine.[/quote]
    Este mult mai simplu, însă nu este un comportament normal pentru [i]imago Dei[/i].

    Dumnezeu ne-a dat creierul cu un rost: să gândim pentru [b]noi înșine[/b] cu el!

    Din păcate, atât de puțini oameni știu să folosească acest minunat, uimitor și extraordinar organ în scopul în care a fost creat…

    Oare (mai) înseamnă ceva [i]cogito ergo sum?[/i]

  23. Florin Lăiu 04/01/2011 at 23:43 - Reply

    Dragă NV,
    Cred că putem rămâne fraţi şi dacă nu gândim în toate la fel. Eu zic că este mai bine să închidem subiectul acesta. 🙁 Îmi cer scuze, n-am vrut să jignesc sentimentele religioase ale nimănui. Este însă greu să poţi împăca pe toţi oamenii. Am observat că, pe măsură ce studiez mai mult şi încep să gândesc cu glas tare, devin tot mai odios. Probabil era mai bine să nu mă fi apucat de teologia biblică. E mult mai simplu să gândească alţii pentru mine.

  24. Q_______ 04/01/2011 at 19:20 - Reply

    Da Nicusor, sigur. Hai sa nu mai vorbim despre asta ca e prea rusinos si ne aud si copiii. Despre astfel de lucruri intr-adevar nu se vorbeste, pentru ca e nevoie sa folosesti mintea altfel decat inghitind orice din auzite.

  25. Nicusor. Villalva 04/01/2011 at 15:14 - Reply

    ,,Când vom ajunge în împărăţia cerului, vom vedea că o serie de „principii” la care am ţinut cu dinţii, se vor dovedi a fi fost simple mofturi culturale ale noastre. Şi ne va părea rău că ne-am irosit viaţa în animozităţi lipsite de sens”

    Mai bine sa-mi para rau ca mi-am irosit viata in animozitati lipsite de sens(si sa fiu in imparatialui Dumnezeu) decat sa fi fost liberal si sa trebuiasca sa dorm pentru inceput… 1000 de ani.

  26. Florin Lăiu 04/01/2011 at 13:51 - Reply

    [quote name=”Nicusor. Villalva”]Draga Q__________ Dumnezeu ne cere sa ne folosim creierul in toate lucrurile. Trist este ca sunt unii care il folosesc doar in unele lucruri si nici macar atunci nu-l folosesc dupa voia Domnului.
    In ceea ce priveste sexul in Sabat, ar trebuii sa o lasati balta, folositi-va creierul in alte lucruri.[/quote]Desigur că există lucruri mai înalte la care să ne folosim creierul. Dar cum este vorba de acelaşi creier, vom judeca în cele înalte aşa cum judecăm şi în cele mai mărunte. De aceea este necesar să ne folosim creierul de fiecare dată. Altminteri se învaţă leneş sau inconsecvent.

  27. Florin Lăiu 04/01/2011 at 13:48 - Reply

    [quote name=”Nicusor. Villalva”]Cu hirotonirea femeilor cum stati? Cu siguranta ca impartasiti opiniile lui George Knight, ca doar este profesorul dumneavoastra.[/quote] George Knight nu mi-a fost profesor (din nefericire). Nu ştiu ce crede despre hirotonirea femeilor. Eu aş începe subiectul cu hirotonirea bărbaţilor şi aş afirma că nu trebuie hirotoniţi toţi bărbaţii. Pentru acelaşi motiv, nu cred că ar trebui să ne apucăm acum să hirotonim femeile. Sau poate, n-ar trebui să mai „hirotonim” pe nimeni, că noi nu avem „taina hirotoniei”. Doar să-i rânduim pentru slujire, pe fiecare după cum i s-a dat de sus: diaconi şi diaconiţe, soţi şi soţii (asta se întâmplă deja la fiecare nuntă), pastori şi păstoriţe, und so weiter. Dacă ar fi după mine, nimic n-ar împiedica-o pe o doamnă să ajungă şi preşedinte de Conferinţă Generală. Dar nu cred că se va ajunge prea curând la o atare concepţie, din cauză că Biserica din lumea a treia (care citeşte mai mult în stele decât în carte), fiind de cultură patriarhală, respinge această opţiune. Majoritatea celor care resping păstoriţele o fac dintr-o citire literalistă (dar inconsecventă) a scrierilor lui Pavel. Voturile date la Conferinţa Generală însă nu au nici o autoritate în materie de teologie. Singura autoritate este Cuvântul. Iar Biblia, citită aşa cum trebuie, dezbrăcată de ambalajul cultural iudaic sau greco-roman, nu are nimic de obiectat în acest sens. Este exact aceeaşi problemă ca şi cu basmaua sau cu luarea cuvântului în adunările publice. Fără supărare. Eu aşa înţeleg. Dar nu cred că va dura lumea atât cât să se generalizeze această practică.
    Când vom ajunge în împărăţia cerului, vom vedea că o serie de „principii” la care am ţinut cu dinţii, se vor dovedi a fi fost simple mofturi culturale ale noastre. Şi ne va părea rău că ne-am irosit viaţa în animozităţi lipsite de sens.
    Trebuie să învăţăm de la capăt cum se citeşte Biblia în scop practic.

  28. Nicusor. Villalva 04/01/2011 at 12:50 - Reply

    Draga Q__________ Dumnezeu ne cere sa ne folosim creierul in toate lucrurile. Trist este ca sunt unii care il folosesc doar in unele lucruri si nici macar atunci nu-l folosesc dupa voia Domnului.
    In ceea ce priveste sexul in Sabat, ar trebuii sa o lasati balta, folositi-va creierul in alte lucruri.

  29. Nicusor. Villalva 04/01/2011 at 12:41 - Reply

    Cu hirotonirea femeilor cum stati? Cu siguranta ca impartasiti opiniile lui George Knight, ca doar este profesorul dumneavoastra.

  30. Nicusor. Villalva 04/01/2011 at 12:33 - Reply

    V-ati gasit deja!!! Q….-Laiu.
    In ceea ce priveste sexul,fratele Cristescu vorbeste despre sexul in Sabat………..in S a b a t.

  31. Florin Lăiu 04/01/2011 at 10:13 - Reply

    Dragă Q____ mulţumesc pentru link. Tocmai am citit acum. Pare ca un vis urât. Dacă ar fi trăit astăzi autoarea, aş fi suspectat-o mai degrabă de ironie.

    De notat că este vorba de o educaţie „metodistă” acolo, care reprezintă o exacerbare a moralităţii anglicane a epocii victoriene.

    Ar fi interesant să găsim şi scrieri ortodoxe sau catolice (mai vechi) la acest subiect. Bănuiesc că această atitudine de spiritualitate ne-firească nu a fost specifică doar occidentului.

    Este interesant de ştiut că şi printre noi unii (mai precis unele) au înţeles mărturiile EGW în acelaşi sens. Când EGW scrie că uneori paravanul căsătoriei acoperă unele păcate oribile, minţile frigide şi zălude s-au gândit că este vorba de o partidă naturală de sex. Este adevărat că mărturiile EGW descurajează abuzurile, dar nicăieri nu este exprimată teoria că soţii ar trebui să facă dragoste numai în scopul procreării, sau că sexualitatea ar fi o expresie dezgustătoare a fiinţei umane. Din nefericire, se pare că unii bărbaţi se poarta în aşa fel, încât au reuşit să provoace astfel de reacţii literare, de respingere sau tolerare a situaţiei … „păcătoase”. Vai de mama lui de bărbatul care dă peste o sfântă de felul acesta. L-aş putea înţelege dacă s-ar duce la prostituate sau şi-ar găsi o amantă. Hai să fim serioşi !

  32. Q_______ 03/01/2011 at 16:54 - Reply

    Nu am vrut sa dau impresia ca sustin un posibil atac, sau vreo denigrare la adresa lui LC. Am mult respect si pentru el, si cred ca am multe de invatat si de la el.

    Cred ca e posibil ca indiferent de nivelul de pregatire nuante ale gandirii bizantine sa ne fi afectat intr-un fel sau altul. Sexul in cadrul familiei e inca vazut de multi ca fiind un rau necesar, o injosire a fiintei umane. Nu mi-a venit sa cred cand am citit urmatorul articol :

    http://www.agenda.ro/news/news/1710/sfaturi-pentru-tanara-mireasa-la-1894.html

    Pentru mentalitatea ortodoxa mai ales(si aici nu ma refer la cei care au fost de 2 ori in viata lor la biserica) raportarea sex-religie este aproape imposibila. Mai bine o acuzi pe Maria de crima, si e mai usor de suportat decat sa afirmi ca dupa nasterea Domnului e posibil sa fii facut sex cu sotul ei Iosif.

    V-am inteles opinia, si va asigur ca si eu ma bucur de gandirea critica si ca nu vreau o uniformizare gen comunism, doar ca un tanar in formare e bagat in ceata de opinii contradictorii. Putini inteleg ca in unele lucruri Dumnezeu iti cere sa iti folosesti creierul.

  33. Florin Lăiu 02/01/2011 at 19:38 - Reply

    Dragă Q____
    Replicile mele de aici nu reprezintă un atac sau opoziţie împotriva cuiva. Nu ştiam că LC, prieten de o viaţă, are o altă opinie în privinţa aceasta. Opiniile pot fi respectate fără să fie în mod necesar admise. Nu am avut niciodată o discuţie cu LC pe tema aceasta. De altfel, ne întâlnim destul de rar. Frăţia sa a lucrat tot timpul în administraţie, în ultimele două decenii, iar eu am fost concentrat pe cercetare, catedră, scris.

    Pot înţelege motivele pentru care LC a recomandat acest post de sâmbătă. Ca să fiu înţeles bine, eu nu vreau să spun că sâmbăta ar trebui transformată în zi de sex. Am vrut doar să spun că a face o egulă prohibitivă în privinţa aceasta nu are bază biblică şi este o poziţie nefirească.

    Cât priveşte întristarea ta că „la nivel de lideri exista astfel de diferente de opinie”, trebuie să iei în calcul că eu nu sunt lider, iar în ce priveşte [b]astfel de[/b] diferenţe de opinie, ele sunt absolut normale. Dacă ai cunoaşte toate diferenţele de opinie care pot exista între lideri, pastori, teologi, evanghelişti, probabil ţi-ai pune mâinile în cap. Nu putem avea toţi aceleaşi opinii în toate privinţele. Important este să avem aceeaşi mărturisire de credinţă, acelaşi spirit, aceeaşi misiune, aceeaşi inimă. Se pot cita exemple din vremurile apostolice, când apostolii şi învăţătorii erau plini de Duh Sfânt şi totuşi aveau şi opinii diferite.
    Desigur, sunt pentru cât mai strânsă unitate. Dar nu trebuie să crezi că liderii sau chiar teologii se tot adună din când în când şi se pun de acord asupra opiniilor teologice şi spirituale. Nu ar fi deloc rău să existe o obsesie ca asta, dar nu am auzit că s-ar practica undeva. Prin urmare, nu e de mirat că se întâmplă să exprimăm opinii diferite. Mi-ar părea rău ca citirea acestei replici să rănească pe cineva. Mă simt bine când cineva, în apropierea mea, se simte liber să aibă propria opinie, fără să sufere că eu am afirmat altceva. Îmi place să încurajez gândirea critică, nu să cresc cât mai mulţi ghiocei la umbra mea.

  34. Q_______ 02/01/2011 at 18:32 - Reply

    Draga FL,

    Desi subscriu total opiniilor tale, si le consider argumentate cel mai corect(exemplul evreilor ar trebui sa fie dezarmant pentru oricine), trebuie sa mentionez ca colegul Lucian Cristescu inclusiv in seminarii pentru tineri (vezi Tanar pentru Infinit – Spania) a fost la polul opus in ce priveste acest subiect. Sex in sabat? Brrrrrrrrrleah!!! – a fost concluzia!

    Ma intristeaza faptul ca la nivel de lideri, de opinii profesioniste, de conducere exista astfel de diferente de opinii la acelasi subiect.

  35. Florin Lăiu 02/01/2011 at 12:35 - Reply

    Dragă frate NV,
    Cred, totuşi, că un studiu serios (sondaj, statistică etc.) ar dovedi că absenteismul are alte cauze. Una din cauze este aceea că oamenii s-au lămurit că acest gust pentru înmulţirea serviciilor divine obligatorii în sabat nu este specific adventismului mondial, ci este o simplă tradiţie românească. Bineînţeles, că adunarea trebuie deschisă permanent pentru oameni care doresc să se întâlnească mai des, dar este nerealist să aşteptăm ca oamenii să fie prezenţi vineri seara, sâmbătă dis de dimineaţă şi sâmbătă după masă, eventual mai adăugăm şi comitete, repetiţii etc.
    Acesta este doar un motiv. Dar mai este şi altul. Când faci mereu un lucru în acelaşi stil şi formă şi după ani nu faci nici un bilanţ, nici o constatare privitoare la ce s-a câştigat, dar simţi că nu este nici un progres spiritual sau intelectual, este normal să te plictiseşti de asemenea exerciţii şi să le eviţi. Ora de rugăciune trebuie gustată în primul rând de cei care participă (care pot fi numai doi). Dacă ea este eficientă, va atrage şi pe alţii. Dacă nu este eficientă, mai bine să nu discutăm.
    În ce priveşte şcoala de sabat, este trist că unii o evită. Dar cazurile trebuie discutate în parte fiecare şi după ce înţelegem cauzzele, să vedem ce putem face. Este trist că unii tratează întâlnirile de sabat doar pe principiul spectacolului. Dacă spectacolul e de calitate, e bine. Dacă nu, nu mă interesează. Aceasta este o situaţie destul de generală.

    Temerile tale legate de modul în care eu am tratat subiectul mai sus nu sunt justificate. Exemplul cu consumarea „caloriilor” etc. l-aş lăsa pe seama unui medic. După o noapte de odihnă, orice om se reface. Cât priveşte nevoia unui duş, aceasta există (mai ales vara) şi în lipsa unei experienţe erotice. Aşa cum îţi speli faţa şi mâinile, dinţii, sau cum igiena intimă este necesară oricând… exemplul pe care l-ai dat nu m-ar speria. Bineînţeles, nu sugerez că baia săptămânală (sau anuală!) ar trebui făcută sâmbăta. Pe vremuri, exista baia săptămânală. Se încălzeau cazane cu apă, se turna în vană sau în butoi, iar după o săptămână de lucru la pământ sau în alte ocupaţii, avea de muncit serios la raderea şlicului de pe piele. Acum există condiţii în foarte multe locuri, mai ales la oraş, ca omul să se spele zilnic. Spălarea zilnică nu lasă timp pielii să se îmbâcsească de sudoare şi mizerii, aşa încât obiceiul acesta igienic şi civilizat este foarte benefic. (Din acelaşi motiv, unii medici recomandă ca să nu fie folosit de fiecare dată săpunul pe piele. Numai cei care se spală mai rar trebuie să folosească de fiecare dată săpunul). În concluzie, duşul zilnic (adesea dimineaţa şi seara) face parte din toaleta omului modern şi ia foarte puţin timp. Menţine tonusul pielii şi al psihicului, favorizează acceptarea socială şi face bine adunărilor publice.Preoţii, la templu, trebuiau să îmbrace lenjerie de in, ca să nu transpire (Ez 44:18). Curăţirea rituală a cuiva trebuia să se facă în a treia şi a şaptea zi, indiferent în ce zi a săptămânii ar fi căzut (Nu 19:12). Nu m-am informat dacă preotul puteau intra să tămâieze fără să se fi spălat, dar are cine să caute.

    Întrebarea pusă de Dvs., cu privire la ce face credinciosul care s-a întâlnit cu soţia în seara/noaptea de sâmbătă, dacă se ia apa.. etc., eu vă întreb de asemenea. Ce face celălalt bărbat care a fost abstinent şi din acest motiv i s-a întâmplat ceea ce menţionează Legea lui Moise în Lev 15:32, vezi şi v. 16-17.
    În perioada greco-romană, rabinii deveniseră atât de grijulii în această privinţă, încât îl ţineau de vorbă toată noaptea pe marele preot, înainte de slujba din ziua ispăşirii, ca să nu păţească ceva în timpul nopţii şi să se facă necurat.
    Nu cred că vom găsi soluţii mai bune decât a găsit Dumnezeu. În ce priveşte felul cum gândesc eu, mi se pare foarte interesant că pentru Adam şi Eva, noaptea nunţii a fost prima lor noapte de sâmbătă. Erau stăpâni pe ei înşişi şi ar fi putut să se abţină patruzeci de ani, dacă trebuia. Dar nu am motive să cred că aşa au făcut.

  36. Florin Lăiu 02/01/2011 at 11:38 - Reply

    @raluk
    Domniţă, mulţumesc pentru aprecierea opiniilor exprimate în articol (replica dată lui Richi). Şi mă bucur că aveţi o viaţă de familie fericită, dezinhibată şi echilibrată spiritual.

    Este adevărat că Sabatul este înţeles uneori doar ca o serie de interdicţii. Dar ca să fim drepţi faţă de Cuvânt, este adevărat că legea sabatului este exprimată prin interdicţii. În privinţa a ceea ce trebuie făcut în sabat există câteva sugestii, în rest există multă libertate. Dar interdicţiile reprezintă limita minimă a respectării poruncii. Dacă desfiiinţezi interdicţiile, sabatul este invadat imediat de elemente profane şi devine un simplu week-end, ca sfânta duminică… Interdicţiile ne ajută să căutăm în sabat alt sens decât ceea ce căutăm în preocupările creative ale celorlalte zile.
    Aici e mult de discutat, dar e alt subiect şi mă opresc.
    Mulţumesc pentru urări ! Domnul cu voi de asemenea în 2011 şi după.

  37. Nicusor. Villalva 02/01/2011 at 8:00 - Reply

    Ma intrebam intr-una din zile de ce parintii nu mai frecventeaza ora de rugaciune,nu mai vin nici macar la Scoala de Sabat.
    Raspunsul l-am gasit printre randurile fratelui laiu

    O partida buna de sex consuma caloriile unei zile de lucru…apai dupa o zi buna de lucru ti-este mai drag de pat decat de intalnirea cu Dumnezeu. Si-apai sa nu mai punem in discutie ca dupa o partida buna de sex….mai trebuie sa faci si baie…….ce se intampla daca cei de la Aquaserv tocmai atunci au luat apa pe scara??? Te duci nespalat(a) la Biserica ?? Nu frate ,nu te mai duci deloc,ca mai nou biserica noastra este peste tot,la cabana,la partidele de ping-pong,la congresul companionilor de la München,in pat facand amor,etc.

  38. Nicusor. Villalva 02/01/2011 at 7:41 - Reply

    Draga Raluk!!
    Primul lucru ,pecare pacatul l-a facut in fiinta umana a fost ca l-a dezechilibrat. Asta este omul ,cand ne miscam intr-o extrema ,cand in alta extrema.
    Poporul Evreu legase in asa fel sabatul ,incat saracutul de el (de sabat)nu mai putea sa se miste…..o extrema nefolositoare………………..poporul „Israel” de astazi il dezleaga cu atata usuratate incat fericitul de el (de sabat) poate sa se miste in voie pe unde si cum doreste.
    Concluzia???????

  39. raluk 01/01/2011 at 22:02 - Reply

    Uite un subiect de mare interes 🙂 sunt pe deplin de-acord cu opinia dl-ui Laiu… provin dintr-o familie de ortodocsi, de cativa ani convertita la adventisti. Pentru mine Sabatul a fost mereu un șir nesfarsit de: Nu ai Voie!.. 🙁 asteptam cu nerabdare apusul soarelui, si nu vedeam nici o iubire in acest Dumnezeu dictator pe care predicatorii, si mai batranii bisericii ni-L prezentau de la amvon. Au trecut anii, si inca mai sunt printre membrii acestui cult, si ma bucur..multi tineri pe care i-am cunoscut in biserica, au renuntat din pacate… Am devenit sotie si mama cu timpul 😆 , iar relatia mea cu Creatorul a devenit una mult diferita; Il iubesc pe Dumnezeu! ma straduiesc impreuna cu familia sa cinstim cele 10 porunci, si sa avem o viata demna de imparatia lui Dumnezeu…si revenind la subiectul dezbatut in aceasta pagina, nu gasesc un moment mai plin de iubire si armonie ca acela in care se savarseste iubirea intre sot si sotie. Nu caut neaparat sa intretin relatii intime in Sabat, dar daca se intampla, nu-l consider nici pacat, nici intinare, ci o binecuvantare:) Dumnezeu sa va dea multe zile de pace, si de bucurii alaturi de cei dragi, si pentru ca de curand am intrat intr-un nou an, dati-mi voie sa va urez un calduros LA MULTI ANI!

  40. Florin Lăiu 01/01/2011 at 18:29 - Reply

    Steliane, m-ai dat gata cu comentariile tale. De data asta ar trebui să tac. Să stau într-un colţ şi să râd şi să plâng alternativ. Biblia nu ne dă o listă cu „dos” şi „donts”, dar ne descoperă principii pe care să le urmăm. Dacă s-ar înţelege principiile care stau la baza sabatizării, ar fi suficient pentru a avea îndrumare. Bineînţeles, vor rămâne şi situaţii în care poate vom gândi diferit. Dar în asemenea cazuri este bine să nu ne amestecăm în conştiinţa altuia. Adică fiecare să-şi vadă de capul lui, să nu pregătească basmale pentru alţii. Şi nu pot fi niciodată de acord cu alte reguli de comunitate locale, decât acelea acceptate de toată lumea adventistă. Mulţi ani !

  41. stelian 01/01/2011 at 4:22 - Reply

    Problema cu criteriile privind respectarea Sabatului,este destul de complicată.Dărîmarea tabuurilor care nu vin din Biblie sau spiritul profetic e foare greu de realizat.Necestă implicarea unor grei de tipul Bacciochi,Lăiu,a căror intervenție e întotdeauna binevenită.Cînd compari criteriile proprii, cu ale altor adventiști, tot atît de scrupuloși ca tine,unele ți se par șocante,stranii, hilare,inacceptabile,sau de-a dreptul păcătoase.
    1.Hilare:a)diaconul de sală stă cu un monton de batice pe mînă și împarte tuturor surorilor care nu și-au adus de acasă.
    b)un medic din Roman se duce în convediu la munte.În Sabat se duce la prima biserica din Vișeul de jos la închinare.Se așează cu soția lui în ultimul rînd,se roagă,apoi apare un diacon și îi spune să se separe de soția lui,să nu mai stea alături.La care medicul îl întreabă:
    -De ce?
    -Poate vă vine vre-un gînd.
    -Dacă îmi venea vre-un gînd stăteam acasă.
    c)Un frate mereu dormea în timpul serviciilor de cult.Odată mă dau pe lîngă el într-o pauză și-l întreb așa prietenește.
    -Așa-i că ești obosit tare? La care el îmi zice:
    -Sînt foarte obosit.Eu locuesc la trei Km și jumătate de adunare și trebuie să fac drumul ăsta de șase ori pe sabat.Sîmbăta seara mă simt foarte ostenit.
    După ce am auzit asta, m-am hotărît să mă duc la fratele meu în sabatul următor să îl aduc cu mașina la biserică.În cursul săptămînii însă m-am întîlnit cu fratele meu care mergea cu bicicleta la lucru.Prima întrebare înainte de binețe a fost:-De ce nu vii cu bicicleta la biserică,dacă ai bicicletă?
    -Eu nu călătoresc în Sabat nici cu mașina, nici cu trenul și nici cu bicicleta .
    2.Șocante.Într-un sabat după amiază intru în biserica adventistă din Bilbao (țara Bascilor)și pe hol ,se juca partida finală din campionatul pe biserici la pinpong.Spiritele încinse, galeria strigînd și încurajînd,jucătorii înbujorați și superexcitați,arbitru,tot.Cum partida s-a prelungit peste așteptări și nu se putea opri în un moment atît de tensionat,a trebuit să se amîne începutul serviciului de închinare.S-a terminat partida,s-au înmînat premiile ,s-a strîns masa de tenis și s-a așezat în camera tineretului cu celelalte obiecte de la templu,jucătorii și-au șters sudoarea ,și au intrat cu toții în adunare la serviciul de cult.
    3.Păcătoasă.Frații adventiști din Congo nu concep să mănînce fu-fu (mămăligă)rece în sabat prin urmare îl fac atunci,și îl mănîncă cald.Alții nu înțeleg săfacă salata,și alții vin beți la adunare,sau cred mai tare în spirite decît în Dumnezeu,cum spune Sorin Neacșu(misionar în Nigeria).Anderson (misionar din secolul trecut)spunea :Unui negru poți să îi schimbi religia dar nu poți să îi schimbi obiceiurile.

  42. Florin Lăiu 30/12/2010 at 9:46 - Reply

    Dragă NV
    [quote]1. Foamea este alaturi de sete o trebuinta „si subliniez cuvantul trebuinta” homeostatica.[/quote]Foamea, da. Dar omul rezistă bine fără să mănânce o zi. Şi apoi poţi mânca atât de simplu încât să nu simţi nici o plăcere de ceea ce mănânci (o tocană nesărată, cu pezmet; iar de băut, apă sălcie). Pe lângă satisfacerea foamei, când mâncăm ne satisfacem şi poftele. Care diferă de la om la om, dar nu sunt deloc de neglijat. Prin urmare, comparaţia mea stă în picioare. Mai mult, pentru un bărbat relativ tânăr şi sănătos este mai uşor să renunţe la masă, decât la dragoste.
    [quote]2. Scopul casatoriei nu este abstinenta,aveti dreptate, insa aici iarasi nu va inteleg (daca din 7 zile ,folosesc 1 zi pentru alte scopuri, credeti ca casatoria mea este un chin nefolositor si scandalos???? [/quote] Nu neapărat, eu nu am nimic împotriva oricărui fel de post. Dar dacă cineva vrea post negru, eu zic să-l ţină în oricare zi afară de sâmbătă. Dacă vrea să postească total sâmbăta, nu păcătuieşte, dar ar fi mai bine să nu spună nimănui…
    [quote]3. Sigur ca exista diferenta intre placere si necesitate, mai intai din punct de vedere al efectului asupra omului(victimei)-placerea este daunatoare-)vezi Jud 14:3, apoi in necesitate eu vad „ceea ce este absolut necesar” pe cand placerea (victimei), printre altele, este un sentiment de multumire provocat de ceva ce satisface gustul sau dorinta.[/quote] Mai există şi diferenţa între necesitate şi necesitate, între plăcere şi plăcere. Necesităţile absolute, cum ar fi aceea de a respira, de a merge la toaletă, sunt stricte. Sunt altele care pot aştepta o zi. Plăcerile, de asemenea, sunt şi ele mofturi (capricii) ale gustului sau nevoi psihologice puternice. În special când nevoile psihologice se întemeiază atât pe instincte naturale, cât şi pe reflexe condiţionate, nu este deloc uşor să le eviţi. Şi chiar dacă le eviţi, o faci cu părere de rău şi cu suferinţă psihică inutilă. Ele sunt mai puternice decât un moft trecător şi se apropie de intensitatea necesităţilor. Pe de altă parte, există plăceri legitime şi plăceri nelegitime. Este destul să ne exersăm abstinenţa în ce priveşte plăcerile interzise. De ce să mai inventăm interdicţii în plus, pe care nu Dumnezeu ni le-a pus în spate? Exemplul cu Samson, din Cartea Judecătorilor, nu se potriveşte aici. Samson nu păcătuia pentru că „îi plăcea” fata pe care o voia ca soţie. Textul ebraic zice: „Ia-mi-o, căci este bună (plăcută) în ochii mei!” Când îţi alegi o soţie nu înseamnă că restul femeilor nu-ţi plac. Ceea ce este de admirat nu poate fi negat. Dar dacă admiraţia cinstită şi respectuoasă se transformă în dorinţă nelegitimă, ai păcătuit deja în mintea ta, chiar dacă nimeni nu ştie nimic. Dacă ţi-ai ales una pentru că ţi-a plăcut şi i-ai jurat credinţă, atunci trebuie să-i fii credincios, chiar dacă la un moment dat nu mai arată atât de bine. Legitimitatea „plăcerii” lui Samson nu are de a face cu sabatul, ci cu oricare zi. Credeţi că evreii antici nu erau oameni ca şi noi? Dacă Dumnezeu ar fi dorit ca ei să fie abstinenţi în zilele de sabat, nu le-ar fi spus-o?
    [quote]P.S. Le-a poruncit Dumnezeu Evreilor „Adventistilor” abstinenta de la bauturile alcolice? Si inca ceva…Nu-i asa ca deja m-ati calificat ca fiind ingust la minte?(raspundeti-mi sincer).[/quote] [b]În nici un caz, frate. Nu vă consider îngust.[/b] De altfel trebuie să recunosc că şi eu vedeam lucrurile la fel ca dvs., nu demult (cu vreo 20+ ani în urmă), şi ştiu că mulţi cred încă la fel, orientându-se doar după şoapte şi apucături sfinte din mediul popular AZS. Tocmai de aceea îmi permit să scriu, ca să-i ajut pe alţii să se elibereze de atitudini superstiţioase. Nu în sensul că trebuie să treacă la acţiune (sunt liberi să facă ce vor!), ci să-şi scoată din minte un tabu inutil şi un principiu inexistent — deoarece acestea ne fac să percepem greşit pe Dumnezeu.

    Comparaţia cu băuturile, de asemenea, nu este potrivită. Uzul alcoolului în VT nu are o interdicţie generală în Lege, ci este supus principiului moderaţiei, aşa cum şi poligamia nu a fost interzisă prin Lege, ci a fost supusă unor reglementări care să limiteze răul. Dar Scriptura nu este numai Lege. Ea este şi înţelepciune. Cele mai bune exemple biblice, precum şi sfaturile înţelepte (Proverbele etc.) arată că o abstinenţă totală este soluţia optimă. Noi am preluat această soluţie din reformele moral-sociale americane ale secolului 19 şi, mai târziu, sub influenţa sfaturilor E. G. White. Aşa că noi condamnăm drogurile de orice fel (alcool, tutun, marijuana, haşiş, opium etc.) în fiecare zi. Nu postim doar sâmbăta de la ele.
    Noi ne întemiem abstinenţa aceasta pe principiul biblic al respectului faţă de trupul uman, care este nedespărţit de „suflet” şi considerat un templu al Duhului Sfânt. În cazul subiectului pe care-l discutăm (dacă se poate face dragoste sâmbăta), nu există însă nici un principiu biblic, nici o interdicţie implicită (camuflată), nici o regulă a Bisericii (ca în cazul alcoolului) şi nici o referinţă în scrierile inspirate.
    Dimpotrivă, teologul AZS care s-a ocupat cel mai mult de studiul sabatului (Samuele Bacchiocchi), recomandă să nu se evite relaţiile intime (legitime) sâmbăta, arătând că sensul dragostei legitime nu este în dezacord cu sensul sabatului, ci dimpotrivă.
    De aceea, eu zic să lăsăm pe soţii tineri să-şi facă programul lor şi plăcerile lor naturale, atunci când acestea sunt legitime, fără să-i facem să se simtă vinovaţi. Sunt şi aşa destule alte motive de tensiune într-o casă obişnuită.

    Când diavolul a plănuit să înlocuiască sâmbăta cu altă zi, a adăugat sâmbetei o zi nevinovată, în continuare, care nu părea să fie rivală. Dar în acelaşi timp, în partea occidentală a creştinătăţii, sâmbăta a fost transformată în zi de post, ca să devină nedorită. Astfel s-a făcut un transfer treptat, care s-a realizat definitiv abia în secolul al şaselea. La fel se poate întâmpla şi cu sâmbăta noastră, ba chiar şi cu căsătoria. Eu propun să încheiem subiectul, nu am nimic de zis în plus. O să vină vremea să fim „ca îngerii” (pentru unii vine încă din viaţa aceasta). Până atunci, să lăsăm pe oameni să-şi ducă viaţa de oameni.

  43. Florin Lăiu 29/12/2010 at 15:51 - Reply

    Dragă frate,
    Acum înţeleg ce vreţi să spuneţi. Apreciez deschiderea Dvs. sinceră. Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să-i scot vinovaţi pe cei ce evită initmităţile conjugale în sabat. Am vrut doar să subliniez că motivaţia religioasă în acest caz nu este biblică, nu este corectă. Poate fi o opţiune personală, ca şi postul, este o lipertate şi aceasta, dar nu mai mult. De ce să vedem totul numai în alb-negru? În afară de lucruri poruncite şi lucruri interzise, există 1001 de lucruri [b]permise[/b].
    Sabatul oricum este pus de o parte pentru activităţi sfinte. A-ţi permite sex în sabat, nu înseamnă că negi activităţile sfinte, ci că sacrifici uneori o parte din noaptea sabatului, pentru partenerul de viaţă. Mâncarea, plimbarea sau taifasul nu sunt activităţi neapărat mai sfinte decât sexul.
    [quote]Intre placere si necesitate este o mare diferenta.[/quote] Dumnezeu a făcut lumea în aşa fel, încât necesitatea să fie şi o plăcere. „Poţi mânca liber (după plăcere) din toţi pomii din grădină. Prin urmare, în afară de fructul interzis, totul era [b]permis după plăcere[/b]. Încercarea de a îngrădi şi interzice cât mai mulţi pomi nu este de la Dumnezeu.
    _____________________________
    1. Rezolvat.
    2. Israel trebuia de asemenea să se întâlnească Sâmbăta cu Dumnezeu, şi nu numai Sâmbăta, ci şi la calende (luni noi) şi în sabatele calendaristice. Dacă ar fi trebuit să fie abstinenţi sexual în toate aceste sărbători, Dumnezeu le-ar fi spus la fel de clar prin Moise. La noi nu se aplică aceasta nici la sabat, nici la Sfânta Cină. Iar postul nu este obligatoriu, şi se poate ţine şi cu mâncare simplă, ca Daniel – şi cu sex, dacă trebuie. Pavel vorbeşte despre abstinenţă ca o îngăduinţă, nu ca o necesitate de sfinţire. Ce vine din dragoste nu-i păcat. Dacă exagerăm porunca lui Dumnezeu, nu facem decât să dăm vrăjmaşului mai multe ocazii să ne ispitească. Destulă interdicţie este femeia altuia, sau ciclul menstrual, sau riscul unei sarcini nedorite. Dacă mai introduci şi muntele Athos, ce-i mai rămâne evreului, decât să meargă după alţi zei ca să-şi poată trăi viaţa normală…
    Cazul cu David şi preoţii este în afara Legii. Preoţii nu aveau libertatea de a da altora din pâinea sacră, indiferent ce ar fi fost. Nicăieri nu apare nici o dezlegare. Iisus S-a apărat cu acest caz ca argument polemic, pentru că situaţia era acceptată de rabini. Dar Biblia nu arată nicăieri că David sau preoţii au procedat corect. De fapt, acest compromis a avut ca efect uciderea preoţilor. Dumnezeu ar fi putut să-l hrănească pe David şi pe ai lui pe alte căi.
    Concluzii: Dacă sâmbăta pe care o ţinem noi este aceeaşi cu cea poruncită evreilor, şi dacă evreilor Dumnezeu nu le-a poruncit abstinenţă sexuală în sabat, nici în legile pentru sabat, nici în legile referitoare la sex,…?????)

    Nu ştiu de unde au luat adventiştii români teoriile acestea, că nici la farisei nu s-au pomenit. Nu există nici în Talmud atâta caz de abstinenţă. Dacă scopul căsniciei este abstinenţa, apoi dă-o încolo de căsnicie, că e un chin nefolositor şi scandalos. Cu asemenea tendinţe nu vom reuşi decât să ne facem cât mai urâţi lumii în care trăim. Şi pe drept.

    A nu se înţelege că regula aceasta ar fi o obligaţie. Fiecare cuplu are libertatea să decidă şi să acţioneze cum doreşte, în limitele puse de Legea lui Dumnezeu. Fiecare partener trebuie să fie sensibil la conştiinţa celuilalt, dar şi la nevoile celuilalt.

    P.S. O întrebare: foamea este un „impuls animal” sau o necesitate spirituală ?

  44. Nicusor. Villalva 29/12/2010 at 15:04 - Reply

    Faptul ca incercati sa scoateti in evidenta vinovatia celor care ………..nu fac sex in Sabat.
    Dupa opinia dumneavoastra ,cei care din pricina cugetului lor au pus deoparte Sabatul pentru alte activitati…..activitati care sa-i apropie mai mult de Dumnezeu ,sunt mai vinovati decat cei care isi fac gustul lor in Sabat.
    Intre placere si necesitate este o mare diferenta.
    _______________________________________

    Bine, accept provocarea unei divergente de opinii!!!!!!!!!!
    Haideti sa o luam putin sistematic: Ce ne spune Sfanta Scriptura in legatura cu abordarea acestui subiect?
    1. Sfanta Scriptura nu spune,in mod direct, nimic despre acest lucru.(aici aveti dreptate)
    2. In mod indirect insa sunt trei cazuri, dar aici nu este vorba despre sabat, ci de intalnirea cu Dumnezeu(insa ceea ce fac eu in sabat este exact acest lucru, ma intalnesc cu Dumnezeu).
    a. Cand poporul s-a intalnit la Sinai cu Dumnezeu ,i s-a pretins sa nu aiba relatii sexuale trei zile
    b. David cand a cerut painile pentru punerea inainte de la Cort, a precizat ca nici el nici slujitorii nu s-au atins de femei.
    c. Pavel aminteste ca atunci cand postim sa ne lipsim de relatia sexuala(daca partenerul este deacord).

    Concluzii: Daca intalnirea din Sabat este la fel de importanta ca cea de la Sinai atunci(???????????)

    Am citit in articolul dumneavoastra faptul ca exista cazuri unde sotul este plecat de acasa toata saptamana si se intoarce vineri.
    1. Prima greseala dupa parerea mea(si sa stiti ca nu este o acuzare, este o constatare) este ca sotul nu trebuie sa stea departe de sotiia lui decat………….
    2.Eu personal cred faptul ca daca acel sot care lipseste toata saptamana de acasa este condus de un rationament sanatos si nu de impulsurile animale ,va astepta pana sambata seara.

    In ceea ce ma priveste pe mine si pe sotia mea ,lucrurile sunt foarte clare…………..
    noi am hotarat sa punem Sabatul deoparte, pentru alte lucruri…… si prin asta sa stiti ca relatia dintre noi nu s-a racit , chiar din contra este mult mai profunda ca inainte.
    Eu va citesc cu placere si am toata consideratia ptr. dv, insa sunt de parere ca atunci cand promovati anumite opinii ,ar trebuii sa luati in considerare mai multe lucruri. Cu tot respectul

  45. Florin Lăiu 28/12/2010 at 23:06 - Reply

    Nu înţeleg în ce sens v-am dezamăgit. Sunt eu sclavul unei imagini publice, sau al unei tradiţii populare? Nu chiar aşa. Prima mea datorie, de cercetător profesionist, este să explic Cuvântul după cum au intenţionat autorii care au scris. Dacă am greşit undeva, arătaţi-mi unde, dar nu vă intristaţi, plecând şi dând din cap fără explicaţie. Vă rog frumos, nu treceţi pe aici doar privind printre gard. Lăsaţi-mi o opinie clară, să ştiu şi eu măcar ce anume v-a supărat.

  46. Nicusor. Villalva 28/12/2010 at 18:14 - Reply

    Trist,Trist, Trist!!!!!!!!
    M-ati dezamagit frate Laiu. Insa nu ma mir. Trist!!!!!

Postează un comentariu

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.