mai 2024
D L Ma Mi J V S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
2.865
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Home/Articole/Fără categorie/Băuturi dulci în Biblie?

Băuturi dulci în Biblie?

Foarte probabil, la origine, termenul šēḵār a avut sensul general de „băutură dulce”. În orice caz, expresia frecventă yáin wǝ-šēḵār, deși tradusă de obicei cu „vin și băuturi tari” (Dt 14:26), a fost interpretată de Neemia (8:10) ca „băuturi dulci” (mamtaqîm):

Este posibil ca expresia din Is 24:9 („šēḵār-ul li se pare amar celor ce-l beau”), să ofere un contrast între dulce și amar, deși aici Vulgata are potio (băutură); NIRV, NIV, Luther, EIN, ZUR au redat cu beer, Bier (bere), Reina Valera 60 are sidra (cidru). Corespondentul grecesc σίκερα (síkera) este definit în Lexiconul lui Thayer (articolul 4773) ca „produs artificial, făcut dintr-un amestec de ingredienți dulci, derivați din cereale sau alte vegetale, sucuri de fructe (curmale), sau un decoct de miere”.

Ideea că termenul ebraic šēḵār și corespondentul său asiro-babilonian šikaru trebuie să fi avut la origine sensul de băutură dulce (sucuri, siropuri, nectaruri) se bazează, între altele și pe următoarea etimologie:

  1. În India, zahărul de trestie se numea în sanscrită śarkara;[9]
  2. Odată cu produsul, termenul a fost transmis populațiilor înrudite din Iran, unde perșii, până astăzi, numesc zahărul šakar;[10]
  3. Termenul iranian šakar poate să fi fost apoi împrumutat de semiții din Mesopotamia, sub forma šikaru, prin care au denumit băuturile dulci (fermentabile), și prin derivație verbul šakaru (a se îmbăta), ca verb denominativ;
  4. Termenul šikaru s-a răspândit apoi și la alte popoare semitice (în Siria, Canaan, Arabia), unde evreii l-au pronunțat inițial šikar, mai târziu šēḵār, și denumea băuturile din cereale, fructe, miere (dulci sau fermentate); odată cu termenul šēḵār s-a răspândit și verbul šaḵar (a se îmbăta), ca dovadă că aceste băuturi populare erau preferate alcoolice.
  5. În același timp, termenul persan šakar (zahăr de trestie) a circulat spre vest, odată cu produsul, numit sukkar (arabă), succarum (latină). Tot de aici provine cuvântul englez jaggery, care denumește zahărul de trestie sau de curmale. În alte limbi, termenul a ajuns ca sucre (franceză), sugar (engleză), Zucker (germană), zucchero (italiană); zakhari (greacă), zakhar (bulgară). Alte limbi orientale au forme mai apropiate de cea veche persană: šakar (tadjică), šak’ar (armeană), shakari (gruzină), șeker (turcă), şəkər (azeră), sheqer (albaneză), šećer (sârbo-croată, bosniacă), čikher (mongolă);
  6. Arameii (sirienii) au preluat termenul în forma šikar/šikraᵓ, și l-au transmis grecilor sub forma síkra[11] > síkera, de unde a intrat în latină (sicera) și apoi, deformat diverse limbi europene, ca cisera, cisre, cisdre, cidre, cider (DRAM 2015); în arabă a intrat ca sakar. Este foarte interesant cum sensul termenilor se schimbă datorită practicii umane. Online Etymology Dictionary afirmă despre termenul cider (cidru): „În engleză termenul s-a îngustat treptat pentru a însemna exclusiv ‘băutură fermentată făcută din mere’, deși acest sens era și în franceza veche. Mai târziu s-a aplicat la orice fel de suc de mere, înainte sau după fermentație (sec. 19). Primul se numește sweet cider (cidru dulce), celălalt se numește hard cider (citru tare).” (Sublinierea cu aldine ne aparține).       

Rămâne să aflăm când și cum a fost împrumutat termenul persan šakar (zahăr de trestie) în Orientul Apropiat. În orice caz, trestia de zahăr se cunoștea cu mult timp înaintea erei creștine.

Dar indiferent de certitudinea acestei verigi etimologice, nu poate fi nicio îndoială că termenii biblici pentru băuturi, atât yáin, cât și šēḵār (precum și corespondenții lor din LXX și NT: oinos și sikera), denumeau atât băuturile dulci, cât și variantele lor fermentate, acestea din urmă, fiind, se înțelege, mai popualre.. Același lucru se poate spune despre sinonimul ebraic al lui yain: ḫemer („sângele strugurilor” Dt 32:14). După HALOT, Acest termen este specific canaanit, numit în amorită și ugarită ḫimru; se foloseşte cu precădere în aramaică (ḫămar) drept băutură alimentară (Ezra 6:9; 7:22), dar și ca băutură alcoolică (Dan 15:1). În ebraică, acest termen este asociat cu culoarea roșu-închis și cu verbul ḫamar (a fermenta, a fi mânios). Termenul se întâlnește și la arabi (ḫamr), dar cu sensul de băutură alcoolică. Din arabă, prin intermediul limbii turcești, a venit în română termenul mahmur (beat).

Dicționarul asiro-babilonian menționează, de asemenea un sortiment de „băutură dulce” (šikar našpi duššupi, id. p. 427), folosind același cuvânt šikaru (cstr. šikar); našpi este forma genitivală de la našpu (sortiment necunoscut); iar duššupi este genitivul adjectivului duššupu (dulce).

Potrivit celui mai bun lexicon ebraic biblic (HALOT),[12] termenul ebraic dǝḇāšcare este tradus cu „miere”, provine din rădăcina semitică dbš sau dšb (dulce, dulceață), de unde vin și termenii akkadieni pentru dulce (dašpu, duššupu) și pentru „miere” de albine, sau de curmale, de struguri etc. (dišbu, dišpu). Dar și HALOT, la articolul דְּבַשׁ ‎dǝḇāš (miere), arată că termenul denumea uneori o „miere” (sirop gros) de curmale sau de struguri, care în arabă se numește dibsAcești termeni arată că anticii știau să păstreze băuturile dulci în formă de sirop gros, îndulcitor, care putea fi desigilat în cursul anului, și care era folosit de femei și copii, precum și de bărbații care nu iubeau beția.

Există destulă evidență că anticii cunoșteau băuturile dulci, nefermentate. Sumerienii numeau  kurun sau gurun  mustul roșu dulce, precum și strugurii și vița de vie. Termenul sumerian este înrudit cu adjectivul kuruš (dulce, miere), care era folosit și cu sensul de nutreț dulce pentru îngrășarea vitelor. Pennsylvania Sumerian Dictionary (ePSD) indică pentru același termen kurun sensurile: 1. bere (sau mied); 2. sânge; 3. bun; 3. dulce.

De asemenea, termenul românesc mied (= hidromel, vin de miere), care vine din slavonă (medu = miere, băutură de miere), are rude în multe limbi vechi și noi: sanscrită (madhu = dulce, băutură dulce, vin, miere), proto-germanică (meduz > metu = hidromel), latină (medo = hidromel), olandeză medie (mede = hidromel), lituaniană (medus = miere), irlandeză veche (mid = hidromel), engleză veche (medu > mede / meeth > mead = băuturi dulci, în general; hidromel; must), daneză (mjød = hidromel) etc. Toți acești termeni își au originea în rădăcina proto-indo-europeană (PIE) *medhu (miere, băutură dulce), din care provin, de asemenea, termenii grecești μέθυ (méthü = „vin”/„hidromel”), μέθη (méthē = băuturi alcoolice, beţie), μεθύω (methüō = a fi beat), μεθύσκω (methüskō = a se îmbăta), μέθυσμα (méthüsma = băutură alcoolică, una dintre traducerile termenului ebraic šēḵār în Septuaginta: Jud. 13:4, 7, 14; 1Sam. 1:11, 15; Mic. 2:11).[13]


[9] Cf. Bacchiocchi, p. 199 http://www.anym.org/pdf/wine_in_the_Bible_samuele_bacchiocchi.pdf

[10] A se vedea Online Etymology Dictionary, ”Sugar”: www.etymonline.com/word/sugar .

[11] Thayer’s Greek Lexicon, 4773.

[12] L Koehler & W Baumgartner, The Hebrew and Aramaic Lexicon of the Old Testament, CD-ROM Edition, Koninklijke Brill NV, Leiden, The Netherlands; © 1994-2000.

[13] Vezi articolul “mead” din Online Etymological Dictionary, articolul „mied” din www.dexonline.ro și Middle English Dictionary: ”mede”.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.