aprilie 2024
D L Ma Mi J V S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
1.516
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Home/Articole/Fără categorie/Melchisedec este Sem!?

Melchisedec este Sem!?

Iudaismul rabinic a dezvoltat ideea că Malki-țédeq ar fi patriarhul Șem, fiul lui Noah. Cât de realistă ar fi această interpretare? Am crezut cândva această opinie rabinică, fiindcă mi se părea frumoasă, o adevărată idee de roman; dar în realitate este extrem de dificil, dacă nu imposibil de apărat. Obiecțiile, argumentele și dubiile mele sunt următoarele:

  1. Soluția rabinică a fost inventată pentru că rabinii au înțeles (corect), că Avram i-a dat zeciuială lui Malki-țédeq, tratându-l ca superior. Cum aici în context, regele Salemului este și preot, episodul prea semăna cu datoria evreului față de leviți (care îi includeau și preoții), iar a sugera că însuși părintele evreilor ar fi dat zeciuială unui rege-preot din Canaan, ar fi fost mai rău decât a pronunța cuvântul „samaritean”. Rabinii au scăpat de această jenă, identificându-l pe Malki-țédeq cu Șem care, fiind din același neam cu Avram, ba încă părinte fondator, merita să fie cinstit de Avram. Așadar, Șem, și nu un goy obscur, fie el și țaddiq hagoyyim, trebuia să primească zecime.
  2. Pavel (Evrei 7:3) afirmă că MŢ nu are genealogie, dar Şem are o genealogie clară, cu început al zilelor şi sfârşit al zilelor: începutul zilelor lui este menționat ca fiind circa 100 de ani înainte de Potop, iar sfârșitul la 500 de ani după aceea.
  3. Dacă Șem mai trăia pe vremea lui Avram, așa cum reiese din cronologia genealogică masoretică din Geneza 11, că ar fi fost contemporan cu Avram, înseamnă că Avram avea vârsta de circa 80 de ani, iar MȚ avea vârsta de c. 470 ani (adică 100+35+30+34+30+32+30+29+70+c. 80) și avea să mai trăiască 35 de ani după moartea lui Avraam. Este stranie căderea bruscă a duratei de viață, de la 600, la 400, apoi 200 și în final 100+, în doar câteva generații. Despre Avraam s-a scris că, la vârsta când l-a născut pe Isaac (la 100 de ani), patriarhul era un om aproape mort (Ev 11:12), chiar dacă a mai trăit apoi 70 de ani și a mai făcut 5 copii, după minunea nașterii lui Isaac. Să fi fost Șem atât de puternic în ultimele două din cele șase secole de viață, încât să-l invite canaaniții vechiului Ierusalim, de cine știe unde, și să-l facă rege? Cum o fi arătat un bătrân de aproape 500 de ani? Cu siguranță că autorul Genezei, dacă ar fi știut așa ceva, ar fi meritat să descrie mai atent scena. Sau este posibil ca rabinii de mai târziu să fi înțeles ceea ce Moise, când a scris, nu știa? Într-adevăr, rabinii au scris multe lucruri despre care Moise nu știa; dar nu toate acestea sunt și adevărate.
  4. Chiar dacă Textul Masoretic (= ebraic standard, tradițional) este mai popular în lumea iudaică și protestantă, totuși studiile făcute pe Septuaginta, agreate și de mari învățați evrei, ca Emanuel Tov de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, arată că diferențele existente în Versiunea Greacă au valoarea lor critică și nu trebuie respinse din start, deoarece Versiunea Greacă este traducerea unui text ebraic autentic din sec. III î.e.n. O deosebire importantă dintre Septuaginta și Textul Masoretic este tocmai în genealogiile din Geneza 5 și 11, unde Septuaginta are numere mult mai mari. Durata vieții lui Șem este și în Septuaginta la fel (600 de ani), dar numărul anilor scurşi de la naşterea lui Şem, până la războiul lui Avraam este mult mai mare, c. 1115 ani (= 100+ 130+ 130+ 134+ 130+ 132+ 130+ 79+ 70+ c. 80), ceea ce înseamnă că Șem murise cu peste cinci secole înainte de episodul cu Malki-țédeq. După Pentateuhul Samaritean, de la nașterea lui Șem, până la episodul Malki-țédeq au trecut c. 1120 ani (=100+135+130+134+130+132+130+79+70+c 80), un rezultat asemănător cu cel după sursa greacă. Diverse studii arată că sunt preferabile cronologiile mai lungi ale Versiunilor, atestate în antichitate şi de Josephus şi de alţi învăţaţi. (O problemă a cronologiei scurte din Textul masoretic, deloc neglijabilă, este dezacordul cu cronologia istoriei seculare din Sumer, Egipt, Ebla etc).[3]       
  5. Dacă strămoșii lui Avraam erau în Ur, în Răsărit, iar tatăl Terah, cu toată familia lui ieșise de acolo. Cum de apare brusc Șem în Canaan?
  6. Știa Avram că Malki-țédeq ar fi Șem? Dacă știa, de ce nu a rămas în Israel tradiția aceasta, ca să ajungă până la Moise? De ce Moise nu l-a numit simplu „Șem”? Dacă a fost vorba de ceva atât de semnificativ, un patriarh extrem de bătrân, care ajunge cumva misionar în Canaan, unde este pus mare pontif în Ierusalimul amorit, de ce Moise nu-i dă numele „adevărat”, Șem, ca să poată fi identificat? Ar fi fost important.
  7. Faptul că patriarhii străvechi nu mai sunt menționați în viețile lui Avraam, Isaac și Iacov, este o dovadă că acești strămoşii clasici ai lui Israel nu au mai avut nicio relație cu strămoșii îndepărtați (Noe și fiii lui), pentru că muriseră. Nu se menționează nici măcar locul unde au locuit acei patriarhi. Să se fi mutat ei în Canaan, înainte de Abram? Orice poate fi imaginat, dar avem nevoie, asemenea lui Arhimede, de un punct fix, iar în cazul acesta, punctul lipsește.            

Pentru mine, Malki-țédeq este exact ceea ce apare în text: nici Șem, nici christofanie, nici înger, nici Duhul Sfânt în persoană, ci un rege canaanit, așa cum era și regele Sodomei. Amândoi au ieșit să întâmpine pe Avram, pentru că ambii îi erau îndatorați eroului evreu, fiind în aceeași situație politică. Avram locuia pe atunci în zona Hebron, circa 40 km la sud de Ieru-Salemul lui Malki-țédeq, lângă amoritul Mamre şi fraţii lui, care făcuseră alianţă cu Avram.

Cît despre faptul că eroul biblic nu avea tată și mamă, început și sfârșit al zilelor, este o remarcă făcută în Evrei 7:1-3, cu scopul de a vedea în Melchisedec o prefigurare a lui Iisus ca preot-rege veșnic, întrucât Ps 110:4 deja făcuse din Malki-țédeq un tip mesianic. Spre deosebire de patriarhii Genezei, cărora li se menționează începutul și sfârșitul zilelor și numele tatălui, acest rege-preot al Ieru-Salemului amorit nu are genealogie și nici nu se spune al cui fiu era, ca în alte cazuri (Gen 33:19; Nu 22:2,5). Funcția conta aici, mai mult decât originea. Sperăm că nu se mai găseşte nimeni astăzi care să ia aceste cuvinte în sensul că regele-preot chiar nu avusese tată şi mamă, început sau sfârşit, adică ar fi fost o ființă divină.

Şi încă o idee. Pâinea şi vinul aduse de Malki-ţédeq nu are nicio legătură cu masa euharistică. Epistola către Evrei, singura care vede în Melchisedec o tipologie mesianică, nu merge până acolo, deși omilletic și convențional, s-ar putea face o asemenea paralelă.

„Pâine și vin” este o expresie ebraică obișnuită, care se referă la masa obișnuită (Gen. 14:18; Deut. 29:6; Jud. 19:19; 1 Sam. 10:3; 16:20; 2Sam 16:2; Ne. 5:15; Ps. 104:15; Pr. 4:17; 9:5; Ecl 9:7; Pl. 2:12; Lc. 7:33), întrucât cuvântul léhhem (pâine) are un sens mai larg (inclusiv cereale, bucate, orice hrană), iar vinul era băutura din struguri, dulce sau fermentată, amestecată cu apă, care însoțea masa clasică.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.