septembrie 2018
D L Ma Mi J V S
« iul.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
72
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/CONFESIONAL/Ziua Domnească/16 minute de obiecții antisabatice ale lui Vladimir Pustan

16 minute de obiecții antisabatice ale lui Vladimir Pustan

Un prieten de pe Facebook m-a împins în „păcatul” de a audia o predică a lui Vladimir Pustan despre Sabat. După ce am ascultat primele 16 minute, m-am oprit și am schițat următoarele. Cine are mai multă răbdare și timp, să asculte mai departe. Aveam pretenții mai mari de la pastorii evanghelici.

(VP = Vladimir Pustan, sau nu contează cine; FL = Florin Lăiu, sau nu contează cine).

VP. Porunca a IVa cere să ne închinăm regulat lui Dumnezeu.

FL. Incorect. Porunca cere să ne închinăm în ziua a șaptea a săptămânii (sâmbăta). Regulat poate însemna în fiecare zi, de trei ori pe zi, sau orice alt obicei bun stabilit, dar porunca nu cere doar regularitate în general.

VP. Un AZS i-ar fi spus: „cine se închină duminica are semnul fiarei”.

FL. Faptul că niște sabatiști ar putea avea vederi ciudate despre duminicalism nu confirmă Duminica și nu infirmă porunca Sabatului.

VP. Principiul că o zi din șapte trebuie să fie respectată.

FL. Nu există un asemenea principiu. Porunca se referă la „ziuA a șapteA”, aceea pe care Dumnezeu a stabilit-o de la Facere. Altminteri ar fi la fel de bună și vinerea musulmanilor. Lumea a răstignit Sabatul Domnului între doi tâlhari: cultul duminical și cultul islamic.

VP. O a șaptea zi s-a odihnit.

FL. Scriptura nu spune „o a șaptea”, ci chiar „a șapteA”. Fără șmecherii.

VP. Nu prea se pare că oamenii au respectat porunca de sabat până la Moise.

FL. Aici premisa greșită se combină cu superficialitatea observației. A cere ca Biblia să dea dovezi istorice permanente că s-a ținut o anumită poruncă, pentru a o cinsti, este nerealist. La fel de bine s-a putea spune că timp de 400 de ani, între Maleahi și Matei nu au existat iudei, fiindcă Biblia nu vorbește despre ei. De asemenea, între Moise și perioada regilor nu se mai vorbește nimic despre Sabat. Înseamnă că nu s-a mai ținut sabatul? Biblia nu amintește nici un caz în care Jubileul (anul al 50-lea) a fost ținut: înseamnă că n-a fost niciodată ținut? Dar dacă suntem atenți, observăm că Noe număra zilele după cicluri de şapte, nu doar după lună (Gn 7:4; 8:10, 12), iar Laban şi Iacov aveau habar de existenţa ciclului săptămânal (Gn 29:27-28), iar Israel în Egipt cunoștea de asemenea ciclul de șapte zile, înainte de Sinai (Ex 7:25; 16:26). Nu ne mirăm așadar, că Avraam era un închinător al Creatorului care păzea toate poruncile Lui (Gn 26:5; cf. Ex 16:27-28).

Nu ar fi putut exista ciclul săptămânal fără sabat. Săptămâna nu are nici un sens fără sabat, deoarece ea nu este o unitate astronomică, ci este tradițională, culturală, cu caracter religios, iar din Scriptură aflăm că a fost în mod arbitrar stabilită de Dumnezeu, ca o expresiei a voinței Lui pentru viața umană. Desigur că sabatul a avut de suferit în generațiile antediluvienilor care s-au îndepărtat de Dumnezeu, așa cum și căsătoria monogamă a fost deturnată. Vrea cineva să le urmeze exemplul?

VP. Nu exista săptămâna de șapte zile, ci de 5 zile.

FL. Neevreii au avut diferite tradiții, între care și tradiția săptămânii de șapte zile (eblaiții, vechii indieni și probabil și alții). Așa cum urmașii lui Noe au căzut în apostazie și idolatrie, de ce să ne mirăm că mulți au înlocuit chiar și ciclul săptămânal? La Revoluția Franceză, de asemenea, s-a instituit decada (zece zile) în locul săptămânii, după modelul antic egiptean. Dar credincioșii adevărați au rămas de partea săptămânii. În orice caz, cei care resping sabatul, dar păstrează săptămâna, nu sunt consecvenți. Dumnezeu nu a spus „una din șapte”, ci „a șaptea”. Și nu a șaptea din lună, sau dintr-un ciclu imaginar, ci a șaptea a săptămânii ciclice, mozaice.

VP. Evreii, de la Avraam și până la darea Legii, nu s-au chinuit prea mult să țină sabatul.

FL. De unde știm? Dimpotrivă, dacă evreii în Egipt nu ar fi ținut sabatul (cel puțin o parte din ei, aceia care au rămas credincioși în acele împrejurări), ciclul săptămânal de la Creație s-ar fi pierdut, deoarece egiptenii nu aveau săptămână, ci decadă. Dar faptul că nu se vorbește despre sabat în perioada aceea ține de descrierea schematică a istoriei patriarhilor până la Moise. Despre multe alte lucruri care ne-ar interesa cu privire la acea perioadă nu este scris nimic, dar asta nu putem aduce argumente categorice „e silentio” (din tăcere).

VP. Porunca sabatului este activă și pasivă; partea activă este: „6 zile să lucrezi, ca să te poți odihni în a șaptea.”

FL. Dumnezeu nu l-a creat pe om în prima zi dis de dimineață, ca să muncească șase zile înainte de a ține primul sabat în părtășie cu Dumnezeu. Iar sensul ebraic al poruncii nu pune același accent pe cele șase zile ca pe ziua a șaptea. A munci șase zile nu este o poruncă de sus, ci este o nevoie omenească, iar foamea și alte nevoi, inclusiv diferite pasiuni, ne împing la muncă, fără nevoia unei porunci.

Porunca a IV-a nu are un imperativ („să lucrezi”) când se referă la cele șase zile, ci un imperfectiv optativ: „șase zile poți lucra” / „șase zile ești liber să lucrezi” / „șase zile ai tot timpul să lucrezi”. DAR… Iar aici, după adversativ, vine adevăratul imperativ (negativ) al poruncii: „ziua a șaptea….SĂ NU FACI NICIO LUCRARE ÎN EA….” Pentru comparație, citiți prima interdicție dată de Dumnezeu omului în Gen 2:16-17, care are același tipar gramatical și logic: „Poți să mănânci liber din toți pomii paradisului, DAR din pomul acesta…. să nu mănânci în niciun caz….”

Iar referirea la Sabat nu este o poruncă a pasivității. Doar cu privire la „orice lucrare a ta” este pasivă ziua sabatului. În rest, nu este pasivă, pentru că Sâmbăta nu este o simplă zi de dormit sau de trândăvie și flecăreală (vezi Lev 23:3; Is 58:13; Mt 11:29). Odihna zilei a șaptea este în primul rând spirituală. Aspectul fizic este important, dar opt ore de somn în noaptea sabatului sunt suficiente.

VP. După Exod 31, sabatul este un „semn între Dumnezeu și Israel”.

FL. Dar celelalte 9 porunci nu s-au dat tot lui Israel? Citiți prologul celor 10 porunci în Ex 20:2 „Eu sunt Yahwé, Dumnezeul tău, care te-am scos din Egipt, din lagărul sclaviei.” Au fost creștinii sclavi în Egipt? Totuși, creștinii moștenesc legămintele făgăduinței (Ef. 2:11-12) și toate cele 10 porunci, cu care întreaga lume va fi confruntată la judecata de apoi (Apoc 11:19; 12:17). Sabatul a fost lăsat și neevreilor în vechime, tuturor celor care aderau la credința israelită (Is 56:2, 4, 6, 8; 66:23). Dar în special faptul că în Noul Legământ suntem făcuți moștenitori ai lui Avraam, nu ne putem sustrage de sub autoritatea poruncilor legământului, pe motiv că nu suntem evrei (1Pt 2:9-10; Ef 2:19-22).

VP. Expresia „sabatele Mele”, se referă la o sută și ceva de sabate…”

FL. Îi dau lui VP luna de pe cer, dacă îmi poate enumera numai o duzină din cele 100 de sabate cu care se laudă. În realitate, erau doar 7 sabate calendaristice, care puteau să cadă în orice zi a săptămânii: 15 și 21 Abib (Nisan) din festivalul Azimilor, Cincizecimea, Ziua Trâmbițării (Anul Nou: 1 Tișri), Ziua ispășirii (10 Tișri), 15 și 22 Tișri (Sabatele Corturilor). Acestea erau sabatizate parțial, fiind interzisă doar munca servilă, dar se putea munci la bucătărie (Ex 12:16; Lv 23:7, 8, 21, 25, 35, 36). Numai Ziua Ispășirii era sabatizată complet ca și sâmbăta (Lv 16:29-31; Nu 29:7), dar sabatul ispășirii era o zi de întristare și post, spre deosebire de Sâmbătă (Is 58:13).

Dacă la cele 52 de sâmbete de peste an adăugăm sabatele rituale (șapte la număr), tot nu ajungem la 100 „și ceva” de sabate. VP mai numără luna nouă printre sabatele mozaice. Dar nicăieri nu spune Legea lui Moise că la luna nouă ar fi fost interzis să se lucreze. Era o sărbătoare tradițională, moștenită de la semiți, dinainte de Moise și sărbătorită cu o adunare publică, masă comună în familia lărgită și ceva jertfe în plus la templu. Mai mult nu se spune. Doar a șaptea lună nouă din an era un sabat calendaristic, cu oprire parțială de la lucru.

VP. Evreii aveau și duminica sabate: legănarea snopului, cincizecimea, trâmbițele, corturile…

FL. Dacă vreun sabat calendaristic cădea întâmplător duminica, o dată la câțiva ani, nu era nicio problemă. Dar sărbătorile menționate de VP nu cădeau în mod regulat duminica. Urmăriți de curiozitate un calendar iudaic actual. Unii greșesc, când cred că în Lv 23:11 este vorba de sabatul săptămânal. În realitate, acel sabat era sabatul calendaristic din v. 7 (Prima zi a Azimilor). De aceea, legănarea snopului venea după sabatul pascal, Așa înțeleg și evreii de astăzi. Din același motiv, Cincizecimea poate cădea în zile diferite, iar în anul morții și învierii lui Iisus, a căzut într-o Sâmbătă (a se observa că Luca, autorul Faptelor, socotește, ca li Matei și Marcu, ziua Paștelui 14 Nisan, ca fiind Joia Mare: Lc 22:7-8).

Mulți creștini se orientează după Ioan (18:28), nu după sinoptici, dar Ioan participase și el cu Iisus la cina pascală în Joia Mare, iar în In 18:28 ne vorbește despre obiceiul preoților care-l condamnaseră pe Iisus. Știm din surse istorice evreiești, că vârfurile preoțimii de atunci erau saduchei, în timp ce majoritatea poporului urma pe farisei. Existența concomitentă a unor calendare diferite în iudaism este atestată. Esenienii de asemenea făceau opinie separată, iar de-a lungul erei creștine, evreii karaiți au avut multă vreme un calendar separat.

Dacă până aici VP poate fi scuzat pentru înțelegerea că aceste sărbători cădeau duminica, în ce privește sărbătorile Trâmbițelor și Corturilor nu poate fi scuzat. În primul rând, porunca biblică spune doar că Trâmbițele trebuiau să cadă în prima zi a lunii a șaptea, și știm că lunile pot începe cu orice zi a săptămânii. De unde trage concluzia VP că 1Tișri cădea întotdeauna într-o duminică. Chiar dacă așa ar fi fost, și dacă toate acele sabate rituale ar fi căzut duminica, nu ar fi avut nicio semnificație creștină, întrucât toate acele sărbători și sabate calendaristice s-au abolit în Noul Legământ și nu mai sunt obligatorii (Gal 4:10-11; Col 2:16-17).

De asemenea VP menționează mulțimea de reglementări rabinice privitoare la sabat, care au fost conservate în Talmud. El subliniază ridicolul lor, pe drept. Dar ce legătură au aceste legi rabinice cu validitatea poruncii lui DUMENZEU?

Mai departe nu am mai ascultat pledoaria lui VP împotriva Sabatului. Dacă în primele 16 minute a spus ceea ce am criticat mai sus, nu mă aștept ca în restul predicii să fie mai biblic.

Comentează și pe facebook

Postează un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.