mai 2019
D L Ma Mi J V S
« mart.    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
299
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Vizualizare 6 articole - 1 la 6 (din 6 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • Florin Lăiu
    Keymaster
    Post count: 164
    #289 |

    Beni Plesa mi-a dat o replică la postarea mea sub emisiunea „Mai credeţi în minuni?” (March 18th, 2010 – 18:49:54). Îi răspund printre rânduri:

    FL: Cazul Benni Hinn nu este doar psihologie, acolo este si influenta a spiritelor.

    BP: „Florine, imi place comentariul tau. Sincer nu vreau sa stirnesc o polemica pe subiectul “spiritelor” bune sau ne-bune. Recunosc ca in urma analizei biblice a acestui subiect eu am ajuns sa nu am nici o opinie dogmatica. Nu prea stiu ce sa cred despre aceste asa numite “spirite” care vindeca sau imbolnavesc pe oameni.

    FL: Cred că nici eu nu sunt dogmatic, din principiu, dar atâta timp cât Biblia vorbeşte despre influenţa bună sau rea a spiritelor, este mai important să credem aceasta înainte de a înţelege cum şi ce se întâmplă.

    BP: Ideia ca un spirit rau imbolnaveste oameni, o gasim in scriptura.

    FL: O găsim şi la babilonieni şi în toate religiile primitive, asta-i problema.

    BP: Dar ca un spirit rau vindeca sau face minuni reale mi se pare ridicola. Poate gresesc dar eu nu-mi amintesc vreun exemplu concret in scriptura, care sa descrie vindecarea unui om printr-un spirit asa numit rau.

    FL: Nimeni nu pretinde că un spirit rău ar face vindecări spectaculoase, cum ar fi restaurarea unui organ sau membru nefuncţional (ochi, picior etc.) sau înviere, unde este nevoie de puterea creatoare divină. Dar dacă oamenii pot face vindecări, de ce spiritele nu ar putea face unele lucruri chiar şi cu puterea lor. Şi de ce n-ar putea un spirit înşelător să facă o minune doar ca să înşele pe oameni, să dea mai mult credit filosofiei lui. Să nu uităm că vrăjitorii faraonului de la Exod au făcut aproape aceleaşi lucruri ca şi Moise.

    BP: Ca diavolul se transforma in inger de lumina este o afirmatie prea generala ca sa o aplicam la Benni Hin.

    FL: Mie mi se pare în acest caz o aplicare foarte concretă. Doar nu vrei să spui că BH lucrează cu Spiritul lui Dumnezeu, sau cu efecte hipnotice „naturale”.

    BP: In NT cind se afirma despre unii ca au vindecat in numele lui Isus, nu se spune despre ei ca au lucrat cu diavolul. Afirmatia despre ei este ca Isus le raspunde ca nu i-a cunoscut niciodata si nu ca plecati de la mine ca a-ti vindecat prin intermediul spiritelor rele.

    FL: Este adevărat, nu se discută sursa puterii lor. Dar răspunsul include şi aceasta. Când Iisus răspunde: „niciodată nu v-am cunoscut”, aceasta este în contrast cu ceea ce se spune despre Iisus, când l-a atins femeia bolnavă: „Iisus a cunoscut că s-a atins cineva de El…” A simţit că femeia apelase la puterea Lui, deci cunoştea cazul ei. Dar dacă pe aceştia nu i-a cunoscut niciodată, înseamnă că sursa puterii lor era în altă parte. Şi problema nu este în primul rând dacă vindecarea este reală sau falsă, ci care este învăţătura (evanghelia) pe care o susţin aceste minuni?

    BP: Nu sint dogmatic dar parerea mea este ca omul in oricare religie ar fi in anumite circumstante daca crede ceva in mod deosebit se declanseaza in el un mecanism instituit de Dumnezeu,si acel om se poate vindeca de anumite boli.

    FL: Corect, Dumnnezeu poate da şi dă adesea vindecare oamenilor, pe diferite căi, indiferent de religie. Dar când un circar religios face spectacole de cădere pe jos şi scălâmbăieli la comandă, când face display de putere, aceasta nu vine de la Dumnezeu.

    BP: De ex. 1–in iudaism avem exemplul cu femeia ce s-a atins de haina lui Isus si CREDINTA EI a vindecato.
    2-Unii din evrei erau asa de impresionati de personalitatea apostolilor incat credeau ca daca DOAR umbra lor trece peste ei vor fi vindecati.

    FL: De acord, Dumnezeu onora credinţa lor şi mai ales Evanghelia apostolilor pe această cale.

    BP: 3–La scaldatoarea siloamului aceasi situatie.
    Cind apa incepea sa scoata “bulbuci” oameni credeau ca un spirit face acest lucru ca sa vindece pe primul care sare in apa.
    O astfel de credinta probabil ca a vindecat pe unii,de aceea si povestea respectiva.

    FL: În acest caz îmi pare rău că nu-ţi pot da dreptate. Dacă te gândeşti la metoda de vindecare (treci peste cadavre ca să ajungi primul când apa face bulbuci !), este clar că se vindecau cei mai sănătoşi. Dar nu e nevoie să presupui aşa ceva. Aici acţionează psihologia mistică despre care vorbea Edi. Nici măcar diavolul nu se implică în asemenea chestii, fiindcă oameni se pot înşela singuri: de ce să-i mai înşele şi el?

    Ceea ce ştiu sigur, este că pasajul care descrie credinţa în această minune, ca şi cum ar fi o afirmaţie a lui Ioan, este un fals, o adăugire târzie. Nu se găseşte în manuscrisele vechi ale Evangheliei. Ca dovadă, poţi verifica în traducerile moderne care se orientează după Codex Sinaiticus.

    BP: Eu am parerea ca exista ceva in aceasta credinta generata de om si nu conteaza in ce religie este –cind crede -la unii se produc asa numite vindecari ,care dureaza mai mult sau mai putin timp. Doar pentru ca aceste fenomene se intimpla la alte religii decat a noastra nu inseamna ca acesti oameni sint vindecati de spirite sau chiar seful cel mare -diavolul-.

    FL: Sunt de acord ca Dumnezeu poate interveni şi intervine în vindecări, indiferent de religie. Doar la rugămintea omului. Sau poate că intervine uneori şi fără nici o rugăminte. Nu ştiu. Dar dacă omul se roagă unui zeu sau unui sfânt să-i dea vindecare, aici lucrurile se schimbă. Nu cunosc nici un caz biblic când Dumnezeu să fi onorat astfel de rugăciuni. Dacă Dumnezeu ar aduce vindecare prin exerciţii dezgustătoare ca acelea ale lui Beni Hinn, atunci ar trebui să-Şi ceară scuze de la oamenii din vechime pe care i-a abandonat pentru că au preferat să se închine altcuiva decât Creatorului. În Romani 1, Pavel arată că părăsirea cinstirii lui Dumnezeu aduce decădere morală şi o stare de despărţire de Dumnezeu. Este adevărat, El a continuat să dea soare şi ploaie „peste buni şi peste răi”, şi prin legile naturale a binecuvântat chiar pe cei rătăciţi şi rebeli, dar este prea mult să spunem că Dumnezeu ar fi gata să răspundă, aducând vindecare, chiar la hocus-pocusul unei vrăjitoare, sau a unui vrăjitor-scamator ca BH.

    BH: Mie mi se pare prea simplista explicatia cu spiritele.

    FL: Nu asta contează, ci contează cui ne supunem, cui ne închinăm. Dacă ne închinăm cu adevărat lui Dumnezeu, şi numai Lui, totul este în regulă.

    BP: Daca eu ma rog si imi trece durerea de cap, cred ca Domnul mi-a ascultat rugaciunea.Daca un musulman re roaga si ai trece durerea de cap -trebuie ca la vindecat diavolul ca sa ma duca pe mine in eroare. Care este parera ta la exemplele date de mine?

    FL: Musulmanul, ca şi creştinul se închină unicului Dumnezeu Creator. Dacă musulmanul nu are aceeaşi teologie şi aceeaşi cristologie şi soteriologie, este altă problemă, care ţine de tradiţia în care a fost crescut. Eu cred că este posibil, în principiu, ca Dumnezeu să răspundă şi unui păgân care se închină lui Dumnezeu în forme confuze, dacă acesta nu a avut ocazia să cunoască mai mult, dacă nu a respins cunoaşterea adevăratului Dumnezeu. Altarul atenian pe care scria Agnosto Theo (unui zeu necunoscut) este dovada unei asemenea căutări, iar Pavel a menţionat faptul ca o căutare pozitivă, corespunzătoare adevăratului Dumnezeu. Mai mult, în acelaşi loc, citează dintr-un poet grec, dintr-un „Imn către Zeus” şi apoi aplică la Dumnezeu. Şi-a putut permite aceasta, deoarece pe vremea aceea, Zeus era în fruntea panteonului greco-roman, era aşadar Dumnezeul suprem şi se putea asemăna oarecum cu viziunea henoteistă veterotestamentară a lui Yahwé ca Dumnezeu suprem, mai presus de toţi zeii (care astfel nu sunt negaţi, ci, în sens poetic, sunt puşi la treabă, să administreze lumea în subordine faţă de Creator, iar când nu o administrează bine, sunt convocaţi la judecată. Vezi Psalmul 82 / 81).

    Anonim
    Post count: 99

    La intrebarea :„Mai credeti in minuni?”, raspunsul meu este :DA!. DUMNEZEUL nostru ESTE UN DUMNEZEU AL MINUNILOR!. Nici nu m-as incumeta sa cred intr-UN altfel de Dumnezeu.De aceea DUMNEZEU este DUMNEZEU! Sa ne amintim ca este vorba despre Aceeasi Persoana, omnipotenta si omniscienta, care a scos poporul Israel din Egipt,”cu Mana tare si cu Brat puternic”, Aceeasi Persoana care a coborat foc mistuitor peste jerfa lui Ilie, facandu-i de rusine pe falsii profeti ai lui Baal sau ai Astarteei, Aceeasi Persoana Triunica ( Ce minunat!)descrisa sublim si infricosator in Isaia 6:1-8. Si nu ne va ajunge timpul, aici, sa vorbim de toate minunile Bibliei. O SUMMA gasim in minunatul poem dedicat CREDINTEI ( Evrei 11).Exista, asadar, o dependenta stransa intre Credinta si minune ( de exemplu, vindecarea supranaturala:Marcu 9:23). Insa nu aceasta este problema de fond.
    Problema care se ridica este daca eu, copilul lui Dimnezeu,rascumparat prin Jertfa Fiului si nascut din nou prin Duhul Sfant, trebuie sa-mi construiesc viata de credinta pe minuni. Minunile sunt un efect, nu o cauza.. Crestinul nu trebuie sa fie un vanator de lucruri supranaturale. Credinta nu se costruieste pe ceea ce se vede ci pe ceea ce nu se vede. Trebuie deci sa cred in Dumnezeu,sa-L iubesc si sa-L slujesc in orice conditii, chiar daca, niciodata, EL nu ar ingadui sa se intample ceva spectaculos in viata mea. De exemplu, o boala incurabila… DUMNEZEU, care este SUVERAN peste toate, poate,va alege sa ma vindece, nu printr-o minune, ci intr-un mod cat mai realist , folosind un bun tratament alopat, sau naturist. Sau poate va alege sa ma vindece printr-un tonus optimist si schilibrat. Oricum, tine doar de EL cum ma va vindeca, important este ca eu sunt vindecat(a), si trebuie sa-L laud si sa-I multumesc pentru interventie.
    Prea ades multi crestini cauta supranaturalul, manifestat prin tot felul de minuni. Nu discut cazul Benny Hinn. Multi ii exalta lucrarea si multi i-o contesta. Cred, insa, ca spiritele rele nu prea au interes sa-i vindece pe crestini. „O casa nu poate fi dezbinata impotriva ei insasi”. Oricum, Dumnezeu cand vrea, poate sa vindece ORIUNDE,nu trebuie sa alergam zi de vara pana in seara dupa oamenii care ar avea dar de vindecare. ( 1 Cor 12:9 ). NU! EU TREBUIE SA-L CAUT PE CHRISTOS! Trebuie necurmat sa-I caut Fata, asa cum se ruga psalmistul. Si ceea ce este mai frumos, este ca de multe ori, facand acest lucru constant, omul isi poate primi chiar… MINUNEA. Glorie lui ISUS!
    Cat despre musulmani sau alti necrestini…, cred ca Dumnezeul UNIC, Creatorul Cerurilor si pamantului, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iakov, poate, atunci cand este cautat dintr-o inima sincera, sa Se descopere, si lor. Cunosc cateva cazuri, in Biserica surorii mele , de convertiri supranaturale ale musulmanilor la religia apostolului Pavel. Unul dintre ei marturisea, la botez, ca L-a visat pe ISUS, si Mantuitorul l-ar fi chemat la EL cu aceste cuvinte, atat de minunate :” EU sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA! Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine!” Si pana la urma, trebuie sa recunoastem, cu totii, ca cea mai mare minune este: MANTUIREA!

    Anonim
    Post count: 99

    Un lucru trebuie sa ne fie foarte clar acum: Cea mai mare minune este MANTUIREA! Cand un suflet vine la Christos viata lui are o Tinta , un Scop sfant. Am auzit pe multi crestini afirmand ca au inceput sa traiasca, cu adevarat, din momentul intalnirii cu Christos, la Crucea Golgothei.
    Caci daca este cineva in Christos, este o faptura noua. ( 2 Corinteni 5:17 ). Aceasta nastere mistica, si misterioasa in acelasi timp, a duhului omului prin Duhul Sfant, necunoscuta ochilor muritorilor de rand, face din crestin un cetatean al noii Imparatii, si-l readuce in starea de perfecta comuniune cu Dumnezeu, cu Tatal Ceresc. Este vorba de un fiu pierdut a carui natura umana, decazuta a fost recuperata de Natura lui Christos. Si ce poate fi mai frumos decat metamorfoza unei jalnice omizi… intr-un minunat fluture cu aripi multicolore?

    Anonim
    Post count: 99

    In aceasta Zi de Paste, cand majoritatea crestinilor sarbatoresc Invierea lui Isus, se cuvine sa meditam ceva mai mult, astazi, de ce nu, la cea mai mare minune din istoria omenirii.
    A fost sau nu a fost o Inviere? A inviat cu-adevarat Fiul lui Dumnezeu dintre morti? Sau asistam de 2ooo de ani la un scenariu iluzoriu menit sa-i pacaleasca pe credulii mistici ai acestei lumi, numiti si crestini ( nume derivat de la ISUS Christos, Invatatorul lor). Si cum fost posibila o asemenea Inviere, cand mormantul Sau era strasnic pazit de bravii soldati romani? Cine putea sa dea piatra aceea grea deoparte?
    Iata cateva dintre semnele de intrebare, care ii framanta pe toti oamenii care vor sa-L cunoasca pe Adevaratul Mesia al acestei lumi. Insa aceste intrebari, firesti pana la urma, i-au framantat si pe ucenicii timorati, ferecati intr-o camera obscura, de frica iudeilor. Li se stinsese orice urma de speranta. Acela, care inviase mortii si tamaduise atatia bolnavi, nu S-a putut salva pe Sine Insusi de la moarte! EL care potolise furtuna de pe mare, n-ar fi putut oare potoli toata zarva si toata ura lumii, atatata furibund impotriva-I de mai- marii norodului? EL, care le promisese izbavirea, unde era acum? Si cum se putea oare, Dumnezeu sa-L paraseasca tocmai pe Fiul Sau, Caruia Ii ascultase ,intotdeauna, toate rugaciunile? Iata ca totul se sfarsise intr-un mormant, dupa o lespede grea, poate cea mai grea din lume.
    Ioan , ucenicul preaiubit al Mantuitorului , acela care la Cina se rezemase pe pieptul Mantuitorului ( sa nu-L acuzam pe ISUS de favoritisme, EL i-a iubit pe toti, insa Ioan nu l-a contrazis niciodata, si era doar un baietel pe-atunci), ne spune asa : In seara aceleiasi zile pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate de frica iudeilor , a venit ISUS , a statut in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua! Cum se poate asa ceva? Dar era mort, s-au putut intreba ei. Insa Ioan nu accentueaza uimirea ( care de cele mai multe ori induce o stare de teama ). O , nu! Ci BUCURIA! Si dupa aceste vorbe le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul. Acesta este Domnul nostru! Numai EL poate sa prefaca durerea in Bucurie, pentru ca doar EL este Izvorul adevaratei Bucurii. Daca ne dorim o minune in viata, de orice fel, daca dorim ca EL sa intervina intr-o anumita situatie fara iesire, nu savarsim un lucru rau. Insa orice minune din viata crestinului, trebuie sa inceapa cu dovada Invierii. Da, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al minunilor , tocmai pentru ca EL, „Cel dintai Nascut din toata zidirea”, a inviat cu-adevarat. Credinta noastra in EL rezida tot in biruinta Invierii. Christos Domnul este Cel dintai Intemeietor de religie a carui mormant este gol. Glorie Lui! Noi nu avem nevoie de pelerinaje! Cei ce le cauta , pentru ei si pentru altii, n-au inteles cu adevarat ce triumf exista in Invierea lui ISUS. Pentru astfel de oameni Christosul nu este indeajuns, niciodata. Nu este Totul! Pentru Maria, insa, EL a fost totul! Daca ucenicii ramasesera inchisi, si infricosati, Maria merge la mormant dis-de-dimineata. Ea intotdeauna L-a cautat, I-a cautat Fata. Fericirea vietii ei era sa-I soarba cuvintele, sa-I cunoasca Calea, sa-I implineasca Voia. De aceea a spart ea vasul de alabastru al sperantelor ei efemere.. Ar fi vrut si mort sa-L stie undeva , pentru a-I multumi si a I Se inchina: Domnule daca L-ai luat spune-mi unde L-ai pus si ma voi duce sa-L iau, ii spune ea trista Gradinarului. Insa nu a mai fost nevoie de nimic altceva, pentru ca se intalneste cu Domnul Insusi.( v. 16). Vedeti, aici am vrut de fapt sa ajung. Daca ne dorim cu-adevarat o minune, fratii mei, nu trebuie sa cautam Minunea, ci trebuie sa-L cautam pe ISUS. In EL sunt ascunse toate comorile de Har si de Intelepciune. Noi avem totul, deplin, in EL! ( Col 2:9-10).
    Intr-adevar nimic nu se compara cu EL. EL este minunea vietii noastre de zi cu zi. O zi traita cu EL ( plenar) ascultandu-I glasul, si implinindu-I voia… Ce minune! Si toate aceste lucruri sunt posibile, da , sunt posibile, pentru ca a existat… Invierea. Glorie in veci Christosului viu , ” care nu mai moare”.

    Anonim
    Post count: 99

    Shalom!-(4).

    Am afirmat anterior ca minunile sunt o consecinta, nu o cauza si niciun scop in sine, in umblarea noastra cu Domnul pe acest pamant. De asemenea am mai amintit ca nu trebuie sa umblam dupa minuni, ci dupa Acela care poate, daca vrea, sa infaptuiasca cele mai extrraordinare lucruri, si cele mai miraculoase. In esenta daca ne vom gandi bine, toata viata unui crestin ar trebui sa fie o viata asezata sub semnul trannscententei divine ; chiar trebuie sa constientizam mereu ca Dumnezeul nostru este cat se poate de transcendent.
    Intr-adevar noi nu slujim nicidecum un dumnezeu modelat din lut si apa, o statuie lipsita de viata ( sunt popoare asiatice care au ramas la un asemenea model de primitivism) ci Un Dumnezeu Viu, cat se poate de Real, Dumnezeul Mare , Sfant si Drept al Lui Israel, adorat si temut, dar iubit cu fervoare, cu pasiune de profetii din vechime. Un asemenea om , consumat de dragostea pentru Dumnezeul lui, a fost profetul Ilie. Ilie a fost un veritabil om al credintei . CREDINTA , si numai ea, trebuie sa intelegem bine de tot acest lucru, IL impresioneaza pe Dumnezeu. In timpul vietii pamantesti a lui ISUS existau multi bolnavi in Israel, insa EL nu S-a atins decat de cei care aveau credinta ( Matei 14:31, 15:38, 16:20, 21:22; Marcu 2:11-12, 3:11-12, 5:36, 6:49-52, 56, 7:29, 9:23-24, 10: 51-52, 11:22-24 ; Luca 4:41, 5: 5-10, 18: 40-43; Ioan 2:11, 5:7-8, 9:11, 11:40-46, etc). Nimic nu L-a multumit pe Fiul lui Dumnezeu mai mult decat CREDINTA. Dar CREDINTA nu implica neaparat prezenta semnelor si a minunilor. Nu, in niciun caz! CREDINTA trebuie sa treaca dincolo de ele. ISUS Domnul chiar Isi mustra contemporanii, care alergau sa-L vada numai pentru ca ii impresionau minunile Lui, nicicum Invataturile Sale care aveau in ele insele Viata : ” Daca nu vedeti semne si minuni cu niciun chip nu credeti!” Evident Domnul era foarte intristat pentru ca ei nu-I cautau Prezenta, ci darurile Sale.
    Acelasi fenomen se petrece si astazi, sub ochii nostri, in diferitele Biserici Evanghelice, in care se prevaleaza minunile in defavoarea studiului biblic, si a cresterii interioare, in caracter. Se intampla, din aceasta cauza, ceea ce ne dorim cel mai putin: hrana spirituala a minunilor care reclama o viata exemplara , se consuma pe un fond lipsit de un caracter puternic ancorat in CREDINTA. Si inevitabil apare o disproportie ingrijoratoare intre Hrana si Caracter . Ce trebuie sa faca Biserica in acest caz? Trebuie sa cultive caracterul crestinului, CREDINTA acestuia . Fie ca avem sau nu avem parte de o minune intr-o anumita situatie din viata, DUMNEZEU trebuie onorat, slujit si iubit cu aceeasi pasiune si devotiune. Amin! Acest lucru si numai ACESTA, Ii va atige Inima Lui.
    Aceasta a fost ceea ce a facut parintele nostru Avraam
    , tatal tuturor celor ce au CREDINTA. Biblia spune ca el a refuzat ( deci un act de volitie) sa se indoiasca de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, persistand cu indaratnicie in acea incredere absoluta in Cuvantul lui Dumnezeu. El a crezut pe Dumnezeu, iar acest lucru i-a fost socotit drept NEPRIHANIRE ( Romani 4:3) Aceasta CREDINTA transcende cu mult credinta mentala si sentimentala. In costructia ebraica ( referire la textul din Geneza) acest tip de Credinta s-ar putea traduce asa: „Avraam s-a dedicat in totalitate lui YAHWEH”. Amin! Aceasta este CREDINTA! DEDICARE SI ABANDONARE COMPLETA IN MAINILE LUI DUMNEZEU! Glorie in veci doar Lui! Domnul sa ne dea vointa si infaptuirea unei astfel de slujiri! Amin!

    Anonim
    Post count: 99

    Shalom!-(5)

    Am vazut deci ca intre dedicare si credinta este o stransa dependenta. Se iveste un semn de intrebare serios pentru toti copilasii Domnului, care si-au spalat vietile in sangele de la Calvar : este CREDINTA mantuitoare ( CREDINTA in Jertfa lui Christos) aceeasi cu acea CREDINTA performanta de minuni ? Daca am o Credinta mantuitoare mai am nevoie de un alt nivel al acesteia, pentru a intelege si a aprofunda cunoasterea lui Dumnezeu? Care este pana la urma CREDINTA care IL satisface pe Dumnezeu, CREDINTA care IL pune in miscare?
    CREDINTA care ma ajuta sa cred in ISUS CHRISTOS, ca Mantuitor si Rege, este minunata, si este rodul Lucrarii Duhului Sfant. Numai Duhul Sfant poate convinge mintea, inima si vointa omului de pacat, si le poate renaste dintr-o noua perspectiva, cea dumnezeiasca. Vedeti, de multe ori stam de vorba cu oamenii nemantuiti, le explicam pe indelete Evanghelia, si, totusi, costatam ca mintea lor ( omeneasca ) nu poate pricepe lucrurile lui Dumnezeu. Apoi, vine o vreme, Slava Domnului, cand in acel om Credinta incepe sa lucreze, indoiala se risipeste si omul se convinge de vinovatia vietii lui trecute. Incepe astfel adevaratul proces de pocainta, declansat si realizat in intregime de Duhul lui ISUS. Nimeni nu poate convinge un om de pacat decat Mangaietorul, Dumnezeu Duhul Sfant. Glorie Lui!
    Exista apoi diferite nivele de crestere spirituala, pe care Dumnezeu le va provoca in viata crestinului, pentru a-l ” creste din slava in slava „, adica pentru a-i intari si fortifica Credinta, facandu-l destoinic pentru orice „lucrare buna”. Dorinta Tatalui este sa-i aduca pe toti copiii Sai la asemanarea cu Fiul Sau Preaiubit. De aceea va face tot ce este posibil spre binele nostru si ne va creste masura de Credinta care ne-a fost data la convertire. EL vrea sa crestem, sa ne dezvoltam, sa biruim aceasta viata efemera prin Duhul Sfant din noi, si sa ” prefacem aceasta Vale a Plangerii intr-un loc plin de izvoare”. Amin! In concluzie tot ce va veni in viata crestinului ( toate incercarile dintr-o viata ) nu vor fi un joc stupid al hazardului, al nenorocului, al soartei potrivnice…etc. Nu, in niciun caz! Ci ” toate lucrurile ( absolut TOATE!) vor lucra spre BINELE celor care IL iubesc pe Dumnezeu (…) spre BINELE celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” ( Rom 8:28 ). Iata ce este CREDINTA : insusirea unui mod de gandire dumnezeiesc. In esenta, este vorba tot despre un act de vointa. Avraam a vrut sa nu se indoiasca de Dumnezeu iar „Dumnezeu i-a socotit acest lucru ca NEPRIHANIRE.” Deci Vointa, apoi Credinta ( la un nivel mai mare ) si apoi rasplata: NEPRIHANIREA! Nu trebuie sa mai aminntesc ca un asemenea mod de a crede este un act veritabil de inchinare . Iar o asemenea Inchinare ( Consacrare ! ) atinge Inima lui Dumnezeu si declanseaza …MINUNEA!
    Glorie Lui!
    Fie ca Viata noastra sa fie asemenea parintelui nostru Avraam: o viata predata si abandonata in Mainile lui YAHWEH, Unicul si Singurul Dumnezeu, Creatorul Cerurilor si pamantului. Amin!

Vizualizare 6 articole - 1 la 6 (din 6 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.