[Florin Lăiu]

ca răspuns la: ESTE ISUS HRISTOS DUMNEZEU? #548

Cristina a scris:

Anduraru wrote:

… 1Ioan 5 „Nu s-a adăugat Bibliei astfel nici o idee care să nu fi existat deja”.

încă un astfel de comentariu nu am auzit…. [/quote] Auzi acum. Nu eu am adăugat acel text, dar ceea ce am vrut să spun este foarte clar. Textul acela nu adaugă nimic Bibliei, ca învăţătură. Doar acolo în context este nepotrivit şi inutil. A fost probabil o adnotare pe care un copist a introdus-o în text, crezând că este o omisiune scrisă apoi pe marginea manuscrisului sau între rânduri. Nu este singurul caz (vezi Mat 17:21).
Dar Biblia aruncă blesteme şi asupra celor care scot din Cuvântul lui Dumnezeu mesajul inspirat. Dacă 1Ioan 5:7 este o învăţătură „adăugată”, nu a fost dovedit, fiindcă adevărul respectiv, este confirmat în alte părţi ale Scripturii. Dar cei care scot textul din Matei 28, pe motiv că nu se potriveşte cu socoteala lor, nu au nici o scuză. Până şi Biblia martorilor lui Iehova (NEW WORLD), care nu cred în Trinitate, conţine acest verset.

A adăuga şi a scoate se referă la strâmbarea înţelesului Scripturii, prin omiterea unei învăţături sau adăugarea unei învăţături în dezacord cu Biblia. Dacă cineva a scos sau a adăugat cuvinte (prin traducere, prin copiere sau prin comentare), care nu schimbă sensul învăţăturii, nu se face vinovat faţă de Dumnezeu. Dacă schimbarea cuvintelor ar fi vinovată, traducerile ar trebui interzise.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: De ce un evreu crede că Iisus nu este Mesia. #547

Lucian a scris:

Quote:

Argumentele următoare mi-au fost propuse de un evreu:
http://www.simpletoremember.com/articles/a/jewsandjesus/
Ce părere aveți?

Dragă Lucian,
Am intrat pe saitul indicat, am copiat şi tradus cele ŞAPTE obiecţii majore şi clasice ale evreilor, aşa cum sunt formulate de Rabbi Shragga Simmons. (De apreciat că formulările rabinului sunt destul de respectuoase şi binevoitoare, chiar dacă respinge creştinismul). În unele cazuri, pentru motive practice, am mai concentrat materialul. Deci nu este o traducere propriu-zisă. Propun să analizăm toţi aceste obiecţii, cu toată seriozitatea, examinând textele biblice şi celelalte argumente. Putem produce astfel un document care să folosească şi altora.

Quote:

1. Iisus nu a împlinit profeţiile mesianice (Is 2:1-4; Zef 3:9; Os 2:20-22; Am 9:13-15; Is 32:15-18, 60:15-18; Mi 4:1-4; Zah 8:23, 14:9; Jer 31:33-34). Multe din ele vorbesc despre un urmaş al Regelui David, care va domni peste Israel în timpul erei perfecţiunii (Is 11:1-9; Jer 23:5-6, 30:7-10, 33:14-16; Ez 34:11-31, 37:21-28; Os 3:4-5). Mesia este Regele lui Israel care va domni.
Biblia învaţă că Mesia
A. Va zidi cel de-al treilea templu. (Ez 37:26-28).
B. Va aduce pe toţi evreii înapoi în ţara lui Israel (Is 43:5-6).
C. Va inaugura o eră de pace mondială şi va pune capăt la toată ura şi asuprirea şi la orice suferinţă, după cum este scris în Is 2:4.
D. Va răspândi peste tot cunoaşterea Dumnezeului lui Israel, care va uni omenirea ca un singur popor, după cum este scris (Zec 14:9).
Realitatea istorică este că Iisus nu a împlinit niciuna din aceste profeţii mesianice.
Creştinii contraargumentează că Iisus va împlini aceste lucruri la a doua venire, dar sursele iudaice (care?) arată că Mesia va împlini acele profeţii într-o singură epocă, nu în două rate, şi nu există conceptul unei a doua veniri.
2. Iisus nu a întruchipat calificările personale ale lui Mesía.
A. Iisus nu a fost profet, deoarece profeţia nu poate exista în Israel decât dacă ţara este locuită de o majoritate a evreimii. E.g. în timpul lui Ezra, când majoritatea iudeilor a refuzat repatrierea din Babilon, profeţia a încetat după Hagai, Zaharia şi Maleachi. Iisus a apărut pe scenă la vreo 350 de ani după ce profeţia încetase.
B. FIU AL LUI DAVID. După sursele iudaice, Mesia va fi născut de părinţi omeneşti, va avea atribute fizice normale, ca toată lumea, nu va fi un semi-zeu, nu va poseda calităţi supranaturale.
El va fi urmaş al lui David după tată (Gen 49:10; Is 11:1). Dacă Iisus este născut din fecioară, înseamnă că nu avea tată — şi astfel nu putea avea posibilitatea să împlinească cerinţa mesianică de a fi descendent al lui David pe linie paternă.
C. PĂZIREA TOREI (LEGII)
Mesia va duce pe poporul iudeu la o deplină păzire a Torei. Tora (Legea) declară că toate poruncile ei rămân obligatorii pentru totdeauna, şi oricine ar veni să schimbe Tora este imediat identificat ca fals profet (Dt 13:1-4). În NT Iisus contrazice Tora şi declară că poruncile ei nu mai sunt aplicabile (In 1:45; 9:16, FA 3:22; 7:37). Ioan 9:14 relatează că Iisus a făcut o „pastă”, violând astfel Sabatul, ceea ce a făcut pe farisei să spună (v. 16), „Acesta nu ţine Sabatul!”
3. Versetele biblice care „se referă” la Iisus sunt traduceri eronate.
A. Naşterea din fecioară: Is 7:14 descrie o „alma” (tânără) dând naştere. Teologii creştini, la sute de ani mai târziu au tradus „alma” cu „fecioară.” Aceasta se armonizează idea păgână din primul secol, despre fiinţe muritoare fiind făcute gravide de către zei.
B. CRUCIFICAREA.
Ps 22:17 zice: „[Mi-au înconjurat] ca un leu, mâinile şi picioarele.” Cuvântul ka’ari (ca un leu) este grafic similar cuvântului care înseamnă „străpuns” (ka’ru), şi astfel creştinii citesc ca o aluzie la crucificare: „Mi-au străpuns mâinile şi picioareleand feet.”
C. ROBUL LUI DUMNEZEU CARE SUFERĂ.
Creştinii susţin că Isaia 53 se referă la Iisus, ca fiind „servul suferind.” De fapt, Is 53 urmează direct tema din capitolul 52, descriind exilul şi răscumpărarea poporului iudeu. Profeţiile sunt scrise la singular, fiindcă „Israel” este privit ca o unitate, deci robul care suferă este personificarea poporului Israel. În mod ironic, profeţiile lui Isaia se referă în parte la sec. 11, când evreii au fost torturaţi şi ucişi de cruciaţi care acţionau în numele lui Iisus.
De unde provin aceste traduceri eronate? Sf. Grigore de Nazianz (sec. 4), scria: „Puţin jargon este tot ce trebuie să i se prezinte poporului. Cu cât ei înţeleg mai puţin, cu atât mai mult vor admira.”
4. Credinţa iudaică se întemeiază pe revelaţia naţională.
Din toate cele 15.000 de religii din istoria omenirii, care au fost fondate de indivizi, numai iudaismul îşi întemeiază credinţa pe revelaţia naţională — adică Dumnezeu vorbeşte întregului popor (auzie la descoperirea de la Sinai). Dacă Dumnezeu vrea să înceapă o religie, are sens ca El să vorbească tuturor, nu doar unei persoane.
Chiar dacă un individ pretinde revelaţie personală şi face minuni, nu se poate verifica dacă este un adevărat profet. Minunile nu dovedesc nimic. Prespunând că sunt adevărate, tot ce ele arată este că individul acela are anumite puteri. Nu are nimmic de a face cu pretenţia lui de profet. Iudaismul, religie unică între religiile majore ale lumii, nu se sprijineşte pe pretenţia de a face miracole ca bază pentru religie. Ba încă Biblia spune că Dumnezeu uneori dă puteri minunate unor şarlatani, ca să testeze loialitatea evreilor faţă de Tora (Dt 13:4).
5. Creştinismul contrazice teologia iudaică. În primul rând, teologia romano-catolică:
A. Dumnezeu ca TRINITATE . Dumnezeu este împărţit în trei persoane (Mt 28:19), contrazice
Şema’ (crezul confesional iudaic, cf. Dt 6:4). Evreii repetă zilnic acest crez, îl scriu pe uşiorii uşii (mezuza),şi îl leagă la mâini (tefilin / filacterii). Această declaraţie a unităţii lui Dumnezeu sunt primele cuvinte pe care le învaţă copilul evreu, şi ultimele rostite înainte de a muri. Închinarea unui Dumnezeu tripartit este considerată idolatrie, după Lege — unul din cele trei păcate capitale pentru care evreul trebuie să-şi dea viaţa mai degrabă, decât să le înfăotuiască. Aceasta explică de ce în timpul Inchiziţiilor şi altădată, de-a lungul istoriei, evreii şi-au dat mai degrabă viaţa decât să se convertească la creştinism.
B. OM ASEMENEA LUI DUMNEZEU? Romano-catolicii cred că Dumnezeu a coborât pe pământ în formă omenească (cf. In 10:30).
Maimonide arată că Dumnezeu este acorporal şi nu-şi asumă nici o formă fizică. A spune că Dumnezeu ia chip omenesc, Îl face pe Dumnezeu mic, diminuându-i atât unitatea, cât şi divinitatea. „Dumnezeu nu este un muritor” (Num 23:19).
Iudaismul susţine că Mesia va fi născut din părinţi pământeşti. După Maimonide, în fiecare generaţie există un individ în viaţă cu capacitatea de a împlini rolul lui Mesia.
C. MIJLOCITOR PENTRU RUGĂCIUNI? Credinţa catolică arată că rugăciunea trebuie adresată printr-un mijlocitor — să-ţi mărturiseşti păcatele unui preot. Iisus Însuşi este un asemenea intermediar, care a zis: „Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine ! „
În iudaism, rugăciunea este cu totul privată, între fiecare individ şi Dumnezeu (Ps 145:18). De asemenea, când în Porunci este scris: „Să nu ai alţi dumnezei ÎNAINTEA MEA,” aceasta înseamnă că este interzis să aşezi un mediator între Dumnezeu şi om (cf. Maimonide).
D. IMPLICARE ÎN LUMEA FIZICĂ. Adesea, doctrina creştină (catolică) tratează lumea fizică asemenea unui rău care trebuie evitat. Maria, dacă este sanctissimă, trebuie să fie virgină. Preoţii şi monahii cunt celibatari. Iar mănăstirile sunt în locuri îndepărtate şi izolate.
Prin contrast, iudaismul crede că Dumnezeu a creat lumea fizică nu pentru a ne frustra, ci pentru plăcerea noastră. Spiritualitatea iudaică se evidenţiază în asumarea acestei lumi seculare şi a o înălţa. Sexul în contextul potrivit este unul din cele mai sfinte acte pe care le putem împlini. Talmudul încaţă că dacă cineva are ocazia să guste un fruct nou şi totuşi refuză, va trebui să dea socoteală pentru aceasta în lumea viitoare. Şcolile rabinice învaţă cum să trăim în mijlocul activităţii comerciale. Iudeii nu se retrag din viaţă, noi o înălţăm.
6. Evrei şi neevrei
Iudaismul nu cere ca toată lumea să se convertească la această religie. Legea lui Moise este un adevăr pentru toată omenirea, pentru evrei sau neevrei. Solomon a prevăzut în rugăciune şi pe neevrei (1Rg 8:41-43). Isaia numeşte Templul „o casă pentru toate popoarele.”
În serviciul de la templu, de Sukkot, erau prescrise 70 de jertfe de tauri, corespunzând celor 70 naţii ale lumii. Talmudul zice că dacă romanii ar fi realizat cât beneficiu ar fi câştigat de la Templu, nu l-ar fi distrus niciodată.
Evreii nu au căutat niciodată să prozelitizeze fiindcă Tora prescrie o cale diferită pentru ca un om drept neevreu s-o urmeze: „Cele şapte legi ale lui Noe”. Maimonide arată că orice om care păzeşte cu credincioşie aceste legi morale de bază, câştigă un loc propriu în cer.
7. Aducerea lui Mesía
Maimonide spune că popularitatea creştinismului (şi a Islamului) este o parte din planul lui Dumnezeu pentru răspândirea idealurilor Torei în toată lumea. Aceasta aduce societatea mai aproape de starea moralităţii desăvârşite şi la o mai mare înţelegere a lui Dumnezeu. Toate aceste pregătesc era mesianică. Lumea este în nevoie disperată de mântuire mesianică. Planeta este ameninţată de război şi poluare. Viaţa familială este erodată de egosim şi confuzie. În măsura în care înţelegem acestea, vom tânji după mântuire. După cum zice în Talmud, una din primele întrebări care sunt adresate iudeului la ziua judecăţii este: „Ai tânjit după venirea lui Mesia?”
Cum putem grăbi venirea lui Mesia? Calea cea mai bună este să iubim cu generozitate toată omenirea, să ţinem poruncile Torei („pe cât putem mai bine” – sublinierea aparţine documentului original), şi să încurajăm pe alţii să facă la fel.
În ciuda atmosferei mohorâte, lumea pare că se îndreaptă spre mântuire. Un semn vizibil este întoarcerea poporului iudeu în ţara lui Israel, şi înflorirea ei. De asemenea, se observă o mişcarea a tinerilor evrei care se întorc la tradiţia Torei. Mesia poate veni în orice moment şi totul depinde de acţiunile noastre. Dumnezeu este gata atunci când noi suntem gata.
The most famous of all Jewish-Christian disputations was between the apostate Jew Pablo Christiani and Moses Nachmanides (the Ramban).
În faimoasa dispută dintre Pablo Christiani (un evreu apostat – adică creştinat !) şi Nahmanide (zis Ramban), acesta din urmă a argumentat că problema centrală care separă creştinismul de iudaism nu este mesianitatea lui Iisus, ci divinitatea lui Iisus – dacă acesta era divin. După Nahmanide, în iudaism nu există nici o bază pentru a crede Mesia trebuie să fie divin, sau că vreun om ar putea fi în acelaşi timp şi dumnezeu.
Pentru Nachmanide, a părut foarte straniu „că Însuşi Creatorul cerului şi pământului să fi recurs la pântecele unei iudeice ca să se dezvolte acolo nouă luni apoi să se nască prunc, după care să crească, şi să fie dat pe mâinile vrăjmaşilor lui care să-l condamne la moarte, să-l execute, şi după aceea…. să revină la viaţă şi să se întoarcă de unde a plecat … Mintea unui evreu, sau a oricărei alte persoane, nu poate tolera aceasta.” Nahmanide a spus regelui: „Aţi ascultat toată viaţa pe preoţii care v-au umplut mintea şi măduva oaselor cu această doctrină, şi astfel ea vi s-a fixat, fiindcă a devenit un lucru obişnuit.” Nahmanide voia să spună că dacă regele Iacob ar fi auzit acele idei propuse pentru prima dată când el era un adult, niciodată nu le-ar fi acceptat.

Mai târziu voi reveni ca să răspund acestor obiecţii, dar e bine să le luăm pe rând, una câte una. Succes !

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Cine L-a înviat pe Fiul din mormânt în ziua treia? #545

Cristina a scris:

Quote:

Iţi voi spune din inimă chiar la începutul acestui topic ce eu doresc să aflu, caci prefer să vorbesc direct: Vreau să ştiu, ce ar încurca trinitarienilor să recunoască că Tatăl L-a înviat pe Isus din morţi? şi dacă ei ar spune că Tatăl L-a înviat din morţi, cu ce ar tăgădui ei doctrina trinităţii…???

Am recunoscut deja. Nimeni nu neagă faptul că Tatăl a înviat din morţi pe Iisus. Cele mai multe texte repetă acest adevăr. Nu era nevoie ca eu s-o mai spun. Problema este că voi vă opriţi aici, pentru a sublinia că Tatăl este singurul Dumnezeu, sau un dumnezeu mai mare, sursa şi autoritatea unui dumnezeu mai mic.
Eu am adăugat textele care arată că Trinitatea în întregime a fost implicată în ce priveşte sursa şi puterea învierii. Cu ce am greşit?

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: CINE ESTE MANGAIETORUL? #542

Cristina a scris:

Quote:

Deci prin Duhul Sfânt locuiesc în noi două persoane sau trei???

Sunt Trei, în mod evident, dacă îi numeri pe Toţi. Contextul implică cel puţin pe Iisus şi pe Duhul (celălalt Mângâietor). Este un ALTUL. De aceea se şi potriveşte pluralul NOI – ca să fie lăsat fără scuză orice cititor.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Cine L-a înviat pe Fiul din mormânt în ziua treia? #534

Cristina a scris:

Quote:

Biblia vorbeşte în mai mult de 20 de versete că Tatăl L-a înviat pe Fiul din mormânt…
Aş vrea să ştiu cum cred trinitarienii despre învierea Lui Isus…

Eu mă îndoiesc că chiar ai vrea să ştii. Iar dacă te interesează totuşi, te interesează să găseşti o nouă ocazie de contrazicere. :S

[ol]* Cel care a înviat pe Iisus este DUMNEZEU: FA 2:24 Dar Dumnezeu L-a înviat… (FA 13:30;2:32; 3:15; 4:10 etc.)
* Dumnezeu L-a înviat pe Iisus prin Duhul Său: Rom 8:11 „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (vezi şi Ez 37:9)
* Iisus a înviat datorită propriei Sale dumnezeiri: In 10:17-18 „Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi:aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.” După cum sfinţii vor învia prin puterea lui Iisus, tot aşa Iisus a înviat prin puterea Sa. Duhul trimis de Tatăl a făcut o minune asemănătoare cu aceea a zămislirii din fecioară, când Dumnezeu, unind natura divină a Fiului Său cu natura umană a embrionului care avea să devină Iisus, „i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine” (In 5:26.28-29).
[/ol]
Pe lângă toate acestea, aşa cum învierile s-au produs la chemarea unui intermediar ales (un profet, un apostol, un înger), la învierea lui Iisus a venit cel mai puternic înger, în calitate de
comandant al tuturor îngerilor. El a dat piatra la o parte, a fost văzut după aceea de oameni.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: ESTE ISUS HRISTOS DUMNEZEU? #532

Cristina a scris:

Quote:

Anduraru a scris: Autorii au folosit limbajul dorit de ei, uneori au ales o formă sau alta din motive stilistice, așa cum facem și noi astăzi.

Quote:

fii atent cu Cuvântul Lui Dumnezeu! Că nu autorii au vorbit şi ei nu au ştiut cum mai bine să se exprime, ci a vorbit Acela care ştie ce spune şi Cuvântul Lui rămâne în veac!!!

Iarăși contrazici teologia adventistă, deși nu ai studiat deloc problema aceasta a inspirației autorilor biblici. Inspirat de Dumnezeu este mesajul lor. Cuvintele și toate particularitățile limbajului, precum și alte aspecte secundare ale transmiterii Cuvântului sunt pur omenești. Există credincioși fundamnetaliști în unele biserici, care cred în inspirația verbală (plenară) a Bibliei, imaginându-și că autorii Bibliei au fost manipulați de Dumnezeu în mod spiritual-mecanic și au scris fără voia lor numai lucruri perfecte. Pentru că am văzut că citați pe Elle White, am să citez și eu aici pe Ellen White:
„Biblia nu ne-a fost dată într-un limbaj grandios, supraomenesc. Iisus, pentru a ajunge la om acolo unde se află, a luat natură umană. La fel şi Biblia a trebuit să fie exprimată în limbajul oamenilor, iar tot ce este omenesc este imperfect. Diferite sensuri sunt exprimate prin acelaşi cuvânt; nu există un cuvânt pentru fiecare idee distinctă. Biblia a fost dată pentru scopuri practice.”

”EGW” wrote:

„Biblia a fost scrisă de oameni inspiraţi. Totuşi, ea nu reprezintă modul în care gândeşte şi se exprimă Dumnezeu însuşi. Modul de gândire şi exprimare este al agentului omenesc. Dumnezeu, ca scriitor, nu este reprezentat. Adesea oamenii spun: Cutare exprimare din Biblie nu se potriveşte lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu Şi-a pus la încercare puterile în cuvintele, în logica şi în retorica Bibliei. Scriitorii Bibliei au fost secretarii lui Dumnezeu, şi nu condeiele Lui.”
Domnul Se adresează oamenilor printr-o vorbire imperfectă, pentru ca simţurile degenerate, percepţia greoaie a fiinţei pământeşti să poată înţelege cuvintele Lui. Astfel este manifestată condescendenţa lui Dumnezeu. El întâlneşte pe oameni acolo unde sunt ei. Biblia, desăvârşită în simplitatea ei, nu poate răspunde, totuşi, marilor idei despre Dumnezeu, fiindcă ideile nemărginite nu pot fi întruchipate în mod desăvârşit în vehicule mărginite ale gândirii.
Nu cuvintele Bibliei au fost inspirate, ci scriitorii ei au fost inspiraţi. Inspiraţia nu acţionează asupra cuvintelor sau asupra expresiilor omului, ci asupra omului însuşi, care, sub influenţa Spiritului Sfânt, este umplut cu gânduri. Dar cuvintele primesc amprenta minţii individuale. Mintea şi voinţa divină sunt combinate cu mintea şi voinţa umană; astfel declaraţiile omului inspirat reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu.” (1 SM (Selected Messages, Book 1), 1958:20-22; 2. 7 SDABC (S.D.A. Bible Commentary, vol. 7) 1957: 945. 3. MS 24/1886; 4. Let 121: 1901)

Quote:

Dacă acest ”unul” (1ioan 5:7) este adăugat… înseamnă că cel care l-a adăugat este ”antihrist” nu? da pentrucă a schimbat Cuvântul… Iar dacă se mai găseşte în Biblie încă un verset de asemenea caracter celui care Dumnezeu îi va adăuga urgiile Sale, ce concluzie trebuie să ne luăm?

Acest adaos din 1Ioan 5 este numai în sens fizic, ca fenomen literar un adaos, nu în sens doctrinar sau spiritual, teologic. Nu s-a adăugat Bibliei astfel nici o idee care să nu fi existat deja. A vedea și a citi totul mecanic, în literă, și a nu înțelege spiritul Scripturii, este mai rău decât o pierdere de vreme. Eu sper totuși că bucătăria sau profesia îți merg mai bine. În acest caz, felicitările mele. Dacă însă vrei să faci teologie biblică și apologetică, fără să asculți cu atenție ce se spune la celălalt capăt al firului, pierzi și timpul tău și îl irosești și pe al altora.
Avem o adevărată minune aici în forum. O evreică mărturisește credința în TriUnitate şi în Christos ca Dumnezeu absolut, iar o creștină tăgăduiește credința în TriUnitate, fiindcă este în ceartă cu Biserica Adventistă. Nice !

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: CINE ESTE MANGAIETORUL? #524

Dejane,
Eu am auzit tot felul răstălmăciri ale Scripturii și nu mă mai impresionează aceste exerciții. Cred că nu e nevoie să-mi bat capul cu asemenea explicații, prin care „altul” este făcut să însemne „același”. Nimeni nu a înțeles cuvintele lui Iisus cum le explici tu acum, cu excepția acestei mișcări antitrinitariene lansată de Stump. Eu am auzit pentru prima dată această minunată explicație, de la Paul Csavdari. Și astăzi, când citesc Ioan 14, mă mir cum de poate înțelege cineva totul pe dos. Mai jos, în același capitol, este scris NOI VOM VENI LA EL ȘI VOM LOCUI ÎMPREUNĂ CU EL. Este clar că prin prezența specială a Duhului Sfânt, este acolo și Tatăl și Fiul. Acesta este sensul clar, care a fost întotdeauna înțeles. Voi nu puteți convinge cu asemenea argumente decât pe aceia care deja sunt înclinați și așteaptă să cadă.
Nici citatele din EGW nu spun ceea ce vreți voi să zică. Vă pierdeți timpul și energiile degeaba, într-o luptă sortită eșecului. Chiar dacă, prin absurd, interpretarea voastră ar fi corectă, ea nu merită atâta pasiune. Nu ne mântuim prin istețimea înțelegerii tainelor Dumnezeirii. Dar ne putem pierde din cauza vrăjmășiei întreținute față de Biserica lui Christos, și din cauza dorinței de păstra ifosele de „reformatori”. Poate nu la toți vi se potrivește descrierea asta, dar mulți „reformatori” pe care i-am cunoscut eu, au fost niște făpturi jalnice care și-au distrus viața încercând să reformateze pe alții și doctrina Bisericii.

[Autor]

Mesaje