mai 2022
D L Ma Mi J V S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
112
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Comentarii recente în articole

Arhive

Metafora euharistiei (2)


Sldsjd: „Greseala mai tuturor protestantilor, mai ales a pretinsilor restaurationisti, este ca au impresia ca pot „dezgropa” crestinismul „apostolic” din „molozul” crestinismului „imperial” si ca il pot „dezinfecta” de toate presupusele de ei „infectari” pagano-„mistice”. Li se pare lor ca sunt in masura sa restaureze puritatea (inchipuita/proiectata in mintilor lor) unui crestinism existent doar in imaginatia lor, pe baza Scripturii si numai a Scripturii.
O alta greseala a protestantilor este exact cea exprimata de autorul blogului de fata, dar cu sens invers:
Unii teologi au fost mari specialişti în a suci cuvintele lui Dumnezeu, luând în sens propriu ceea ce a fost prezentat în sens figurat (spiritual-metaforic), şi luând în sens figurat (spiritual, alegoric, metaforic), ceea ce Dumnezeu a intenţionat să înţelegem în sens propriu.

Si poate cea mai marsava „greseala” a protestantilor este ca neavand cum primi vreo binecuvantare sau succesiune apostolica de la clerul ortodoxo-catolic, distrug „exegetic” tot ceea ce poate avea legatura cu vreo succesiune apostolica.

Multe „exegeze” protestante au la baza tocmai aceste 3 nerozii: iluzia restaurarii unui crestinism pur pe baza Sola Scriptura, spiritualizarea a ce incomodeaza (succesiunea, euharistia de ex) si a ce nu incape in mintea lor rationalista sau literalizarea (un caz ar putea fi spalarea picioarelor); imposibilitatea vreunei succesiuni devine sinonima cu respingerea oricarei succesiuni si rescrierea istoriei si exegezei pentru a nu mai fi incomodati de vreo consecinta a succesiunii apostolice.

Revenind la euharistie, pe scurt:

1. vorbirea Domnului este „metaforica” doar pentru mintea rationalista, inconsecventa si razvratita a protest-antului. Rationalismul ar trebui insa consecvent dus pana la capat si teologia liberala a facut-o: respingerea creatiei ex-nihilo, respingerea Trinitatii, respingerea intruparii, a invierii, a minunilor, a existentei demonilor, etc

Pentru a scapa de consecintele succesiunii apostolice, inaccesibile, protestantii desfiinteaza tot ceea ce are legatura cu acea succesiune, sau metaforizeaza, dupa caz si interes.

2. Reactia rationalista protestanta de respingere a explicarii rationaliste catolice a transubstantierii este doar o ciorovaiala intre rationalisti. Catolicii cauta sa explice o taina, protestantii resping rationalist taina cu tot cu explicatia ei rationalista.

Ortodoxia rasariteana reprezinta pozitia echilibrata: pastreaza taina si o crede( paine-trup si vinul-sange) fara a cauta s-o disece/explice rational. O accepta prin credinta fara a cauta sa o explice. Exact la fel cum protestantii fac(eau) cu intruparea doar din Fecioara, cu invierea Domnului, etc

3. Deci acceptarea tainei devenirii painii Trup si a vinului Sange nu este „vrajitorie” decat in aceeasi masura cu acceptarea devenirii coastei Eva sau a taranii Adam.Exact „vrajitoria” prin care 5 paini si 2 pesti devin munti de paini si peste. Exact aceeasi „vrajitorie”( „magia” din Narnia lui C. S. Lewis) prin care o fecioara concepe si naste fara contributie masculina, sau mortii inviaza. „Magia” se cheama puterea Lui Dumnezeu. Ca unii n-o cunosc sau o resping pe diferite pretexte politico-eclesiastice e alta poveste, trista.

Restul sunt doar motive de necredinta, de auto-justificare pentru razvratire. Oricat de „biblice”, ele ies negativ la testul „turnesolului”: credinta. Ca unii prefera s-o lepede ca „superstitie”…e problema lor. Preferintele personale sau de trib/secta nu se discuta.

Parintii apostolici confirma credinta bisericii antice in paine si vin ca devenind Trup si Sange, intr-un sens „mistic”, prin credinta. Referintele sunt usor de gasit gratie internetului. Din fericire, netul face greu de mentinut ceata si ignoranta peste cei care sincer cauta sa stie credinta Bisericii de dintotdeauna, fara mofturi si pretentii restaurationiste.”


Răspuns FL: Amice Sldsjd, n-am visat vreodată că ai să aperi ideea  tradiţională despre succesiunea apostolică. Nu ştiu dacă te referi la succesiunea lui Sânpetru Chelarul, sau la cea a lui Andrei fără chei. Vorbeşti despre faptul că protestantul de mine am făcut o faptă „mârşavă”, „distrugând exegetic
[în Scriptură] tot ce poate avea legătură cu vreo succesiune apostolică.
Succesiunea apostolică există în Scriptură, nu e nevoie de distrus exegetic sau altminteri, nici de ignorat. Pur şi simplu este o succesiune spirituală, pentru că e vorba de autoritate spirituală, în cadrul unei împărăţii a lui Dumnezeu, care este o noţiune spirituală. Dacă tu vrei să confişti realitatea spirituală în folosul unei entităţi instituţionale citită în cheie mistică (magică), alegerea îţi aparţine – dar ce semeni, aceea vei culege.

Degeaba te plângi că noi desfiinţăm tainele lui Dumnezeu prin raţionalismul nostru „occidental”. Ca şi cum numai un occidental are dreptul sau obiceiul să raţioneze. Nu am profanat nici o taină pe care Dumnezeu o ţine secretă în mod explicit. Pur şi simplu, afirm că nu este nici o taină în legătură cu transsubstanţierea. Nu se întâmplă nimic minunat sau supranatural. Unde ai citit tu în Scriptură că aşa trebuie înţelese cuvintele lui Iisus. Cum se face că în cele mai importante chestiuni, Biblia nu mai este suficientă, ci ai nevoie de presupusa sfântă tradiţie, ca să te lumineze? Am discutat deja subiectul acesta şi nu mai revin.

„neavand cum primi vreo binecuvantare sau succesiune apostolica de la clerul ortodoxo-catolic”
Crezi că avem nevoie de o atare succesiune „apostolică”? Te referi cumva la binecuvântarea Sfântului Constantin (numit „al 13-lea apostol”, deşi încă nu avusese timp să se boteze) ? Dacă tradiţia asta în care crezi tot mai mult, susţine că apostolii sunt acum în rai şi blagoslovesc Biserica în continuare, atunci de unde ştii că un nesuferit de restauraţionist nu a primit binecuvântarea direct de la Sf. Petru sau de la Sf. Ioan. fără intermediari a căror legitimitate este dificil de verificat? Sau poate a primit harul apostolic direct de la Şeful Sf. Petru! Astfel se simplifică situaţia, şi nu mai ai nevoie nici de prespunerea că fantoma lui Petru însuşi ar fi acum la poarta raiului.
Cred că ai şi tu ceva din succesiunea asta apostolică, prin intermediul lui  moş Cleopa, care avea obsesii cu sectanţi şi draci autohtoni. Bunăoară, ai vorbit despre „3 nerozii” protestante:
1. „iluzia restaurarii unui crestinism pur pe baza Sola Scriptura”
Cunoşti vreo bază mai bună, sau consideri că nu este necesară restaurarea? Pentru cei care trăiesc creştinismul apostolic / biblic, acesta nu este o iluzie.
2. „spiritualizarea a ce incomodeaza(succesiunea,euharistia de ex) si a ce nu incape in mintea lor rationalista”
Dacă ne socoteşti nerozi, cum putem fi raţionalişti? Dacă suntem raţionalişti, ar trebui să fim respectaţi măcar ca raţionalişti, fiindcă raţiunea este creaţia lui Dumnezeu de la Facere, în timp ce misticismul este şmecheria Şarpelui şi religia Femeii. A gândi cu mintea proprie este o datorie de onoare, nu un păcat. Cel mai mare păcat este că Biserica istorică i-a luat omului nu numai dreptul de a acţiona după propria voinţă, ci şi dreptul de a gândi cu propria minte”.
3. „sau literalizarea (un caz ar putea fi spalarea picioarelor)”
Bine, omule, dar şi Iisus tot literal a făcut-o, iar când a poruncit ca şi noi să facem la fel, chiar dacă s-a gândit cu siguranţă, la mai mult decât ritualul în sens propriu, aceasta nu excludea porunca ritualului. Pentru care motiv Cina trebuia să fie mâncată în sens propriu, iar spălarea picioarelor să fie luată în sens figurat?

Din câte observ, tu pui problema cam aşa: dacă ai întrebări raţionale, eşti raţionalist şi trebuie să mergi consecvent până la capăt, să respingi orice afirmare a supranaturalului. Alternativa, după tine, ar fi acceptarea misticismului tradiţionalist (şi în acest caz, tot cu consecvenţă, până la capăt?).
Eu vreau să citesc Scriptura aşa cum se recomandă ea de la sine. Atât raţionalismul, cât şi misticismul sunt abuzuri faţă de raţiune, şi nu am nevoie de ele. Putem fi şi raţionali fără să fim raţionalişti, şi putem accepta tot ceea ce Biblia numeşte mister, fără a fi mistici. Misticismul, ca şi raţionalismul, sunt forme de blasfemie.
Reacţia de respingere a dogmei transsubstanţierii nu este o reacţie de respingere a explicaţiei raţionaliste catolice. Personal nu am cunoştinţă de vreo explicaţie raţionalistă a catolicilor în acest sens. Mai degrabă ar putea fi tentative de filosofie mistică, decât de adevărat raţionalism, în „explicaţia” catolică. Ca protestant, nu resping dogma transsubstanţierii pentru că ar fi o taină, ci pentru că nicăieri în Scriptură transsubstanţierea nu este afirmată. Textele biblice invocate în acest scop, pur şi simplu nu afirmă că ar fi vorba de vreo taină a prefacerii.

Comparaţia ta cu taina întrupării, taina a naşterii din Fecioară, taina învierii îţi este nefavorabilă, fiindcă în aceste cazuri este scris limpede că „Logosul S-a făcut trup”, că Maria era fecioară şi „Iosif nu S-a unit cu ea până ce ea a născut pe Iisus”, şi că Iisus a înviat, iar ca dovadă, a fost apoi văzut, auzit şi pipăit. Despre presupusa taină a prefacerii însă nu este scris absolut nimic, şi nimeni nu a putut-o vedea sau pipăi. Este curată prostioară mistică, şi e de mare mirare că mulţi creştini buni nu au respins-o.

La fel este şi comparaţia cu ţărâna din care s-a făcut Adam, coasta din care s-a făcut Eva, turtele şi peştişorii care au fost înmulţiţi în mâinile lui Iisus. Mare ghinion ai  avut ca să dai asemenea exemple. Misterul creaţiei bărbatului şi femeii nu se poate explica, dar s-a putut vedea de martorii scenei (îngerii) şi s-a înregistrat în Scriptură, care spune că Dumnezeu nu doar a zis „să facem”, ci a şi făcut, şi arată apoi cum a făcut. De asemenea, minunea cu pâinile şi peştii s-a văzut şi s-a măsurat cu coşurile, în timp ce prefăcătura despre care vorbim nu e nici o minune. Minunile sunt taine pentru că nu se pot explica, dar sunt vizibile şi se pot mărturisi, dacă sunt autentice.


Îmi aduci aminte de o „minune” făcută de nişte surori cu pretenţii harismatice, care s-au rugat pentru o femeie bolnavă de cancer, după care s-au ridicat de la rugăciune şi au proclamat că sora este vindecată. Minunea a fost apoi difuzată în biserica unde acestea erau membre. La scurt timp însă, sora „vindecată” a murit, cum se întâmplă de obicei. Cele două surori au fost luate la întrebări: „De ce aţi declarat-o vindecată?” La care ele au răspuns cu nonşalanţă: „Da, ea s-a vindecat, dar după aceea Domnul a dorit s-o ia acasă!” Aceasta este exact situaţia „tainei” absolute pe care o aperi cu minunată îndârjire: pâinea şi vinul se prefac cu adevărat, în tot ce vrei tu, dar crede şi nu cerceta.

Eu ştiu că atunci când Iisus a prefăcut apa în vin, toţi au putut constata că este vin adevărat, ba chiar mai bun decât cel dintâi. Dar dacă ţi-ar da cineva apă chioară şi ţi-ar cânta solemn: „Serveşte, fiule, e vin de tămâioasă!”, atunci ar fi chiar minune să admiţi că aşa este. Ar fi într-adevăr, o mare taină a prefacerii. Eu mă prefac că te servesc cu vin, tu îl bei acceptând că aşa este, chiar dacă nu vezi şi nu simţi nimic, şi bem amândoi apă chioară, prefăcându-ne că ne distrăm la nuntă.

Credinţa în sine nu este nici o virtute. Toţi cred câte ceva şi există o mulţime de credinţe rătăcite. Credinţa acceptată şi aşteptată de Dumnezeu, este credinţa în cuvântul Lui, nu credinţa în poveştile omeneşti. Există credinţă mântuitoare şi credinţă pierzătoare, precum şi multă credinţă nefolositoare. Faptul că aceia pe care voi îi numiţi „părinţi apostolici” ar fi exprimat credinţa în prefacere – ceea ce este posibil, deşi nu am verificat, pentru că nu găsesc relevant ce au crezut ei, atunci când credinţa lor contrazice Sfânta Scriptură – nu este un argument suficient pentru mine.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.