Si poate cea mai marsava „greseala” a protestantilor este ca neavand cum primi vreo binecuvantare sau succesiune apostolica de la clerul ortodoxo-catolic, distrug „exegetic” tot ceea ce poate avea legatura cu vreo succesiune apostolica.
Multe „exegeze” protestante au la baza tocmai aceste 3 nerozii: iluzia restaurarii unui crestinism pur pe baza Sola Scriptura, spiritualizarea a ce incomodeaza (succesiunea, euharistia de ex) si a ce nu incape in mintea lor rationalista sau literalizarea (un caz ar putea fi spalarea picioarelor); imposibilitatea vreunei succesiuni devine sinonima cu respingerea oricarei succesiuni si rescrierea istoriei si exegezei pentru a nu mai fi incomodati de vreo consecinta a succesiunii apostolice.
Revenind la euharistie, pe scurt:
1. vorbirea Domnului este „metaforica” doar pentru mintea rationalista, inconsecventa si razvratita a protest-antului. Rationalismul ar trebui insa consecvent dus pana la capat si teologia liberala a facut-o: respingerea creatiei ex-nihilo, respingerea Trinitatii, respingerea intruparii, a invierii, a minunilor, a existentei demonilor, etc
2. Reactia rationalista protestanta de respingere a explicarii rationaliste catolice a transubstantierii este doar o ciorovaiala intre rationalisti. Catolicii cauta sa explice o taina, protestantii resping rationalist taina cu tot cu explicatia ei rationalista.
3. Deci acceptarea tainei devenirii painii Trup si a vinului Sange nu este „vrajitorie” decat in aceeasi masura cu acceptarea devenirii coastei Eva sau a taranii Adam.Exact „vrajitoria” prin care 5 paini si 2 pesti devin munti de paini si peste. Exact aceeasi „vrajitorie”( „magia” din Narnia lui C. S. Lewis) prin care o fecioara concepe si naste fara contributie masculina, sau mortii inviaza. „Magia” se cheama puterea Lui Dumnezeu. Ca unii n-o cunosc sau o resping pe diferite pretexte politico-eclesiastice e alta poveste, trista.
Restul sunt doar motive de necredinta, de auto-justificare pentru razvratire. Oricat de „biblice”, ele ies negativ la testul „turnesolului”: credinta. Ca unii prefera s-o lepede ca „superstitie”…e problema lor. Preferintele personale sau de trib/secta nu se discuta.
Parintii apostolici confirma credinta bisericii antice in paine si vin ca devenind Trup si Sange, intr-un sens „mistic”, prin credinta. Referintele sunt usor de gasit gratie internetului. Din fericire, netul face greu de mentinut ceata si ignoranta peste cei care sincer cauta sa stie credinta Bisericii de dintotdeauna, fara mofturi si pretentii restaurationiste.”
Degeaba te plângi că noi desfiinţăm tainele lui Dumnezeu prin raţionalismul nostru „occidental”. Ca şi cum numai un occidental are dreptul sau obiceiul să raţioneze. Nu am profanat nici o taină pe care Dumnezeu o ţine secretă în mod explicit. Pur şi simplu, afirm că nu este nici o taină în legătură cu transsubstanţierea. Nu se întâmplă nimic minunat sau supranatural. Unde ai citit tu în Scriptură că aşa trebuie înţelese cuvintele lui Iisus. Cum se face că în cele mai importante chestiuni, Biblia nu mai este suficientă, ci ai nevoie de presupusa sfântă tradiţie, ca să te lumineze? Am discutat deja subiectul acesta şi nu mai revin.
„neavand cum primi vreo binecuvantare sau succesiune apostolica de la clerul ortodoxo-catolic”
Din câte observ, tu pui problema cam aşa: dacă ai întrebări raţionale, eşti raţionalist şi trebuie să mergi consecvent până la capăt, să respingi orice afirmare a supranaturalului. Alternativa, după tine, ar fi acceptarea misticismului tradiţionalist (şi în acest caz, tot cu consecvenţă, până la capăt?).
Comparaţia ta cu taina întrupării, taina a naşterii din Fecioară, taina învierii îţi este nefavorabilă, fiindcă în aceste cazuri este scris limpede că „Logosul S-a făcut trup”, că Maria era fecioară şi „Iosif nu S-a unit cu ea până ce ea a născut pe Iisus”, şi că Iisus a înviat, iar ca dovadă, a fost apoi văzut, auzit şi pipăit. Despre presupusa taină a prefacerii însă nu este scris absolut nimic, şi nimeni nu a putut-o vedea sau pipăi. Este curată prostioară mistică, şi e de mare mirare că mulţi creştini buni nu au respins-o.
La fel este şi comparaţia cu ţărâna din care s-a făcut Adam, coasta din care s-a făcut Eva, turtele şi peştişorii care au fost înmulţiţi în mâinile lui Iisus. Mare ghinion ai avut ca să dai asemenea exemple. Misterul creaţiei bărbatului şi femeii nu se poate explica, dar s-a putut vedea de martorii scenei (îngerii) şi s-a înregistrat în Scriptură, care spune că Dumnezeu nu doar a zis „să facem”, ci a şi făcut, şi arată apoi cum a făcut. De asemenea, minunea cu pâinile şi peştii s-a văzut şi s-a măsurat cu coşurile,
în timp ce prefăcătura despre care vorbim nu e nici o minune. Minunile sunt taine pentru că nu se pot explica, dar sunt vizibile şi se pot mărturisi, dacă sunt autentice.Eu ştiu că atunci când Iisus a prefăcut apa în vin, toţi au putut constata că este vin adevărat, ba chiar mai bun decât cel dintâi. Dar dacă ţi-ar da cineva apă chioară şi ţi-ar cânta solemn: „Serveşte, fiule, e vin de tămâioasă!”, atunci ar fi chiar
minune să admiţi că aşa este. Ar fi într-adevăr, o mare taină a prefacerii. Eu mă prefac că te servesc cu vin, tu îl bei acceptând că aşa este, chiar dacă nu vezi şi nu simţi nimic, şi bem amândoi apă chioară, prefăcându-ne că ne distrăm la nuntă.Credinţa în sine nu este nici o virtute. Toţi cred câte ceva şi există o mulţime de credinţe rătăcite. Credinţa acceptată şi aşteptată de Dumnezeu, este credinţa în cuvântul Lui, nu credinţa în poveştile omeneşti. Există credinţă mântuitoare şi credinţă pierzătoare, precum şi multă credinţă nefolositoare. Faptul că aceia pe care voi îi numiţi „părinţi apostolici” ar fi exprimat credinţa în prefacere – ceea ce este posibil, deşi nu am verificat, pentru că nu găsesc relevant ce au crezut ei, atunci când credinţa lor contrazice Sfânta Scriptură – nu este un argument suficient pentru mine.
Comentarii recente în articole