La Tine vin, Munte de glorie, Doamne,
ca un potir în toamne, gata de băut,
acolo unde nimeni nu poate să condamne
dreptatea Ta şi s-o încuie-n lut.

Potirul e de aur, dar văd mai de aproape
că plinul lui e gol, iar el, jur-împrejur,
e larg cât veşnicia, ba încă stă să crape
de-atât nimic; ci iată, nimicul e azur.

27 mai 2001, Valea Someşului