Nor alb, fratele meu de basm,
care te fac şi te desfac ca pe mine însumi,
ce liber sunt sub faldurile tale,
în blânda căutare a unui ritm uitat.

Poartă-mi şoptirea dincolo de noi,
de arcadele irizate ale timpului,
nor alb, monumentul gloriei mele,
care mă gândeşti şi mă răzgândeşti ca pe un vers lunatic,
născut prea devreme între stele.

27 mai 2001, Valea Someşului