aprilie 2024
D L Ma Mi J V S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
2.815
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Home/Articole/PROFESIONAL/Vechiul sit TornaFratre/I. Căderea şi fiii lui Adam – păcătoşii (Gn 2:4 — 4:26)

I. Căderea şi fiii lui Adam – păcătoşii (Gn 2:4 — 4:26)

8 Iahwé Dumnezeu a sădit (sădise) o grădină în ţinutul ‘Idnu, la răsărit, şi acolo a aşezat  El pe Omul pe care-l  plămădise. 9 Iahwé Dumnezeu făcuse să răsară din pământ tot felul de pomi frumoşi la vedere, cu fructe bune de mâncat, precum şi Arborele Vieţii, în mijlocul Grădinii, şi Pomul Cunoaşterii-Binelui-şi-Răului.  10 Un râu ieşea din ţinutul ‘Idnu şi uda Paradisul, după care se împărţea în patru braţe. 

11 Primul braţ  se numea Paişan,  acela care ocolea  toată ţara Huwailat, cea bogată în aur. 12 Aurul acelei ţări era foarte bun; acolo se mai aflau răşina budúlhu şi piatra de sardiu.
13 Al doilea braţ se numea Gaihan,  cel care ocolea toată ţara Kuş. 
14 Numele celui de-al treilea braţ era Hiddíqlu,  care curgea la răsărit de Aşşūr;
iar al patrulea se numea Purat.  
 
15 Iahwé Dumnezeu a luat pe Om şi l-a aşezat în Grădina din ‘Idnu, ca s-o lucreze şi s-o păzească.  16 El a dat Omului porunca aceasta:
–„Poţi să mănânci în toată voia din orice pom din Grădină, 17 dar din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului să nu mănânci, fiindcă în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!”

Crearea femeii şi legea căsătoriei

18 Apoi Iahwé Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Omul să fie singur; am să-i fac un ajutor pe măsură!”  
19 Iahwé Dumnezeu mai plămădise din pământ toate animalele câmpului şi toate zburătoarele de pe cer, şi a început să le aducă la Om, ca să vadă ce nume avea să le dea. Şi, într-adevăr, ce nume dădea Omul unei fiinţe oarecare, acela îi rămânea numele. 20 Astfel Omul a dat nume tuturor vitelor, zburătoarelor cerului şi fiarelor câmpului. Dar pentru Om nu s-a găsit printre ele un ajutor pe măsură.
21 Atunci Iahwé Dumnezeu a trimis un somn adânc* [leşin, transă, extaz] peste Om şi, în timp ce acesta dormea, a luat una din coastele Omului şi a închis carnea la loc. 22 Din coasta luată, Iahwé Dumnezeu a meşterit o femeie şi a adus-o la Om. 23 Atunci Omul a zis:

„De data-aceasta-i os din osul meu,
din trupul meu, din carnea mea, bucată !
Se va numi ’işşat – femeie – 
fiindcă din ’iş – bărbat – a fost luată.”

24 De aceea lasă omul tată, mamă,
şi se lipeşte de femeia sa,
ca să se facă-un singur trup cu ea.

Căderea

25 Omul şi femeia lui erau amândoi goi (‘arummīm), şi totuşi nu se ruşinau.

31 Dar Şarpele s-a arătat mai deştept (‘ārūm) decât toate fiarele câmpului, pe care le făcuse Iahwé Dumnezeu. El a vorbit Femeii: 

— Ei, aş!  Oare din orice pom din Grădină a zis Dumnezeu să nu mâncaţi?

2 Femeia a răspuns Şarpelui:

— Ba, putem mânca din pomii Grădinii, 3 dar din rodul acestui pom din mijlocul Paradisului, a zis Dumnezeu: „Nu mâncaţi din el, nici măcar nu-l atingeţi, ca să nu muriţi!”

4 Şarpele a răspuns Femeii:

— Sigur n-o să muriţi! 5 De fapt, Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, ştiind ce-i bine şi ce-i rău.

6 Femeia a văzut  că pomul avea fructe bune de mâncat, că era o încântare pentru ochi, şi că era de aşteptat să dea înţelepciune.  A luat din rodul lui şi a mâncat, apoi a dat şi soţului ei, care, de asemenea a mâncat. 7 În clipa aceea li s-au deschis ochii la amândoi  şi au cunoscut că sunt goi. Atunci ei şi-au însăilat pe coapse nişte jupe din frunze de smochin.

Judecata: blestem şi har

8 Nu după mult timp, au auzit glasul lui Iahwé Dumnezeu, care umbla prin Grădină în vântul înserării* [în bătaia furtunii ?]. Atunci Omul şi Femeia lui s-au ascuns de faţa lui Iahwé Dumnezeu printre pomii Paradisului. 9 Iahwé Dumnezeu a strigat pe Om:

—    Unde eşti ?  

10 El a răspuns:

—    Am auzit glasul Tău prin Grădină şi, de frică, m-am ascuns…, pentru că… sunt gol.
— 11 Cine ţi-a spus că eşti gol? – a zis Iahwé Dumnezeu. – Cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?

12 Omul a răspuns:

—    …. Femeia … pe care mi-ai dat-o Tu ca nevastă, …ea mi-a dat din pom şi am mâncat.

13 Iahwé Dumnezeu a zis Femeii:

—    Cum ai putut face una ca asta !?

Femeia a răspuns:

— … Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.

14 Atunci Iahwé Dumnezeu a zis Şarpelui:

— Fiindcă ai făcut-o, eşti mai blestemat  
decât un dobitoc, decât o fiară;
Să te târăşti pe burtă toată viaţa,
mâncând ţărână şi ocară!  
15 Dihonie voi pune-ntre tine şi Femeie,
între prăsila ta şi pruncii ei.
Da, ei îţi vor stropşi sub talpă capul,
iar tu îi vei muşca doar de călcâi.

16 Femeii i-a zis:

— Multe dureri şi gemete-ţi voi da: 
vei naşte-n chinuri, ca să ai copii.
Şi vei pofti să-ţi stăpâneşti  bărbatul;
dar el te va stăpâni.

17 Omului i-a zis:

—  Pentru că ai ascultat de soţia ta, ca să mănânci din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci din el!”…

din vina ta pământu-i blestemat;
cu chin să te hrăneşti din el o viaţă,
18 ciulini şi mărăcini să-ţi dea pământul
şi să mănânci de pe ogor verdeaţă.
19 În zoaia frunţii pita să-ţi mănânci,     
până când, iar, pământ te vei preface;  
aşa cum din pământ ai fost luat,
căci eşti doar praf, şi-n praf te vei întoarce.

20 Atunci Omul a pus soţiei sale numele Hawwat  (Dătătoare de viaţă), pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii [muritorilor]. 21 Tot atunci Iahwé Dumnezeu a făcut Omului şi soţiei lui nişte cămăşi de blăniţă, cu care i-a îmbrăcat.
22 Iahwé Dumnezeu a zis: „Iată că Omul ‘a ajuns ca unul din Noi, ştiind ce-i bine şi ce-i rău’. Acum, nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din Arborele Vieţii, să mănânce şi să trăiască veşnic.” 23 Iahwé Dumnezeu a scos afară pe Om din Grădina ‘Idnu, ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Astfel a exilat El pe Om, iar la răsăritul Grădinii ‘Idnu a aşezat Heruvimii cu neodihnita sabie învăpăiată, ca să păzească drumul spre Arborele Vieţii.

Primii copii

41 Omul s-a apropiat de soţia sa Hawwat, care a rămas însărcinată şi a născut pe Qayn,  zicând: „Cu ajutorul lui Iahwé, am adus pe lume (qaniyti) un om.” 2 Apoi a născut şi pe frăţiorul lui, pe Habl.  Habl a devenit păstor la oi, iar Qayn lucra pământul.
3 După un timp, Qayn a adus lui Iahwé un dar din roadele gliei. 4 Habl a adus şi el un dar din primul făt al oilor lui, din grăsimea lor. Iahwé a privit cu plăcere la Habl şi la darul lui, 5 dar la Qayn şi la prinosul lui nu s-a uitat. Qayn s-a înfuriat peste măsură şi i s-a strâmbat faţa de ură. 6 Atunci Iahwé a zis lui Qayn:

Ce ai, de eşti furios ?
De ce ţi s-a întors faţa pe dos?
7 Dacă faci bine, bine-ai să găseşti;
dar dacă nu, pornirea ta firească,  
pofteşte să te stăpânească;
dar tu s-o stăpâneşti.
8  Qayn a zis fratelui său Habl: ‹„Să mergem la câmp.”›  Şi când erau pe câmp, Qayn s-a ridicat împotriva fratelui său şi l-a omorât. 9 Iahwé a întrebat pe Qayn: 
— „Unde e Habl, frăţiorul tău ?”
El a răspuns: 
— „Nu ştiu! Ce-s eu, paznicul lui frate-miu?”
— 10 „Cum ai putut să faci una ca asta? – a zis El. Sângele fratelui tău strigă din pământ la Mine! 11 Acum vei fi blestemat din cauza acestui pământ, care şi-a deschis gura să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea rod deplin! Pribeag şi fugar să fii pe pământ!”

13 Qayn a zis lui Iahwé:

— „Oare, vina mea e prea mare ca să fie iertată?  14 Iată, astăzi m-ai alungat din ţară, şi va trebui să mă ascund de faţa Ta; pribeag şi fugar voi fi pe pământ, şi oricine mă va găsi, mă va omorî.”  15 Iahwé i-a răspuns:
— „Nicidecum!  Oricine va omorî pe Qayn, va fi pedepsit înşeptit.”

Iahwé a dat un semn lui Qayn, că oricine îl va găsi, nu-l va omorî. 16 Iar Qayn a plecat din faţa lui Iahwé şi a locuit pe meleagurile Nûd (Pribegie), la răsărit de ‘Idnu.
17 Qayn s-a apropiat de soţia sa, care a rămas însărcinată şi a născut pe Hanuk. Apoi a ctitorit o cetate pe care a numit-o Hanuk, după numele fiului său. 18 Hanuk a dat naştere lui Ğayrad; Ğayrad a dat naştere lui Muhawwiy’īl.  Muhawwiy’īl a dat naştere lui Matuşa’īli,  iar Matuşa’īli a dat naştere lui Lamku.  19 Acest Lamku şi-a luat două soţii: numele uneia era ‘Adat  şi numele celeilalte, Ţillat.  20 ‘Adat a născut pe Iabal, părintele corturarilor crescători de vite. 21 Fratele lui se numea Iubal, părintele celor ce cântă din liră şi caval.  22 Ţillat a născut pe Taubal-Qayn, meşter faur al tuturor uneltelor de aramă şi de fier, iar sora lui Taubal-Qayn a fost Na‘imat.  
23 Lamku a zis soţiilor sale:

‘Adat şi Ţillat, auziţi-mi voi cântul,
soţiile lui Lamk, ascultaţi-mi cuvântul:
Un om am ucis, fiindcă el m-a lovit,
un copil am ucis, pentru rănile luate!
24 „Qayn va fi răzbunat înşeptit,”
iar Lamku de şaptezeci şi şapte!

25 Adam s-a unit iarăşi cu soţia lui şi ea a născut un fiu pe care l-a numit Şiyt (Rămăşiţă) , zicând: „Dumnezeu mi-a lăsat (şat) altă sămânţă în locul lui Habl, pe care l-a ucis Qayn.” 26 Lui Şiyt i s-a născut de asemenea un fiu, şi el i-a pus numele ’Anūş (Gingaş).  Atunci a început Şiyt să cheme numele lui Iahwé.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.