[Lucian]

ca răspuns la: #2593

„Prima şi cea mai mare datorie a oricărei fiinţe raţionale este să afle adevărul din Scripturi, apoi să umble în lumină şi să-i încurajeze şi pe alţii să-i urmeze exemplul. Trebuie să studiem conştiincioşi Biblia în fiecare zi, insistând asupra fiecărei idei şi comparând verset cu verset. Întrucât va trebui să răspundem personal înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ne formăm convingerile singuri, dar cu ajutor divin.
Adevărurile cel mai clar prezentate în Biblie au fost puse la îndoială şi învăluite în întuneric de către oameni culţi, care, dându-se mari înţelepţi, susţin că Scripturile au un înţeles mistic, ascuns, spiritual, care nu transpare din limbajul folosit. Aceste persoane sunt nişte învăţători falşi. Unora ca aceştia Iisus le-a spus: „Nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12:24). Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat conform sensului literal, în afară de cazul în care este folosit un simbol sau o figură de stil. Hristos a promis: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască… învăţătura” (Ioan 7:17). Dacă oamenii ar lua Biblia aşa cum este scrisă, dacă n-ar exista falşi învăţători, care să-i inducă în eroare şi să le încurce minţile, s-ar ajunge la nişte rezultate care le-ar produce bucurie îngerilor şi mii de oameni care acum rătăcesc printre atâtea erori ar fi aduşi în staulul lui Hristos.
Atunci când studiem Scripturile, trebuie să ne exercităm toate puterile minţii şi să ne punem la lucru gândirea ca să înţelegem, atât cât putem ca muritori, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Totuşi nu trebuie să uităm că ascultarea şi supunerea ca ale unui copil constituie adevărata atitudine a celui care vrea să înveţe. Dificultăţile din Scriptură nu se pot rezolva niciodată prin aceleaşi metode folosite pentru a înţelege problemele filosofice. În studiul Bibliei nu trebuie să pornim cu acea încredere în sine cu care atât de mulţi păşesc în cercetările ştiinţifice, ci cu o dispoziţie de rugăciune, profund conştienţi de dependenţa noastră de Dumnezeu, şi cu o dorinţă sinceră de a cunoaşte voia Sa.”

[Lucian]

ca răspuns la: #2592

„Sta scris!” sau… Iadul!:

„La Lege şi la mărturie! Căci, dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20). Copiii lui Dumnezeu sunt îndrumaţi către Scriptură ca apărare împotriva influenţei învăţătorilor falşi şi a puterii amăgitoare a spiritelor întunericului. Satana foloseşte toate mijloacele posibile pentru a-i împiedica pe oameni să cunoască Biblia, deoarece declaraţiile ei clare demască minciunile lui. Ori de câte ori are loc o revigorare a lucrării lui Dumnezeu, el porneşte într-o acţiune şi mai intensă. În prezent, el depune toate eforturile pentru bătălia finală împotriva lui Hristos şi a urmaşilor Săi. Ultima mare înşelăciune se va desfăşura curând în faţa ochilor noştri, când antihristul va face minuni. Contrafacerea se va asemăna atât de mult cu adevărul, încât fără ajutorul Sfintelor Scripturi va fi imposibil să se facă deosebire între ele. Orice afirmaţie şi orice minune trebuie să fie verificate cu Biblia.„

„Pentru a trece de încercarea care le stă în faţă, ei trebuie să înţeleagă voia lui Dumnezeu aşa cum este prezentată în Cuvântul Său.” (TV 488)

[Lucian]

ca răspuns la: #2591

„Sta scris” – singura noastra arma impotriva Satanei (de unde deriva toate celelalte arme ca rugaciunea, Providenta Duhului, etc.):

„Cei care se opun spiritismului nu îi atacă doar pe oameni, ci şi pe Satana şi pe îngerii lui. Ei luptă împotriva „căpeteniilor, domniilor şi duhurilor răutăţii din locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Prinţul întunericului nu va ceda nicio palmă de teren decât dacă este respins de puterea mesagerilor cereşti. Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie în stare să-l înfrunte, ca şi Mântuitorul nostru, prin cuvintele: „Stă scris!”. Ca şi în zilele lui Hristos, Satana poate cita şi acum din Scriptură şi îi poate denatura învăţăturile pentru a-şi susţine minciunile. Cei care vor să i se opună trebuie să înţeleagă personal Scriptura.”

[Lucian]

ca răspuns la: #660

„Chiar în forma lui actuală [spiritismul], departe de a fi mai demn de tolerat decât înainte, este, în realitate, mult mai periculos, pentru că înşelăciunea este mai subtilă. Dacă înainte li se opunea, acum declară că Îl acceptă şi pe Hristos, şi Scriptura. Însă Biblia este interpretată într-un mod care să placă inimii neschimbate, în timp ce adevărurile ei solemne şi vitale sunt făcute să nu mai aibă niciun efect. Se accentuează iubirea ca fiind atributul principal al lui Dumnezeu, dar aceasta este degradată într-un sentimentalism ieftin, în care nu se face distincţie între bine şi rău. Faptul că Dumnezeu condamnă păcatul şi că toate cerinţele Legii Sale sfinte sunt încă valabile este trecut cu vederea. Oamenilor li se spune să privească Decalogul ca pe o literă moartă. Invenţii plăcute şi fascinante captivează simţurile şi îi fac pe oameni să respingă Biblia ca bază a credinţei lor. Hristos este renegat la fel ca înainte, dar Satana le-a orbit atât de mult ochii oamenilor, încât înşelăciunea nu este sesizată.” (TV 459)

[Lucian]

ca răspuns la: #2590

Pedeapsa (finala) lui Dumnezeu va fi diferita ca durata si intensitate, de la caz la caz:

„Cei ce vor fi găsiţi vrednici” să fie înviaţi pentru a primi viaţa veşnică sunt „fericiţi şi sfinţi”; „asupra lor, a doua moarte n-are nicio putere” (Luca 20:35; Apocalipsa 20:6). Dar cei care nu şi-au asigurat iertarea prin intermediul pocăinţei şi al credinţei trebuie să primească „plata păcatului”, o pedeapsă diferită ca durată şi intensitate, „după faptele lor”, care se va sfârşi în „moartea a doua”. Deoarece lui Dumnezeu, în dreptatea şi îndurarea Sa, Îi este imposibil să-i mântuiască pe păcătoşi în păcatele lor, El le anulează dreptul la existenţă, de care s-au privat singuri în urma nelegiuirilor lor şi de care s-au dovedit nedemni. Un scriitor inspirat spune: „Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi” (Psalmii 37:10).” (TV 448)

[Lucian]

ca răspuns la: #2589

„Ca şi apele potopului, focul zilei celei mari face cunoscut verdictul lui Dumnezeu că nelegiuiţii sunt irecuperabili. Şi-au exprimat voinţa sub forma revoltei, nefiind dispuşi să se supună autorităţii divine. Când viaţa s-a sfârşit, este prea târziu să-şi mai schimbe gândirea şi să mai treacă de la păcat la ascultare, de la ură la iubire.”

„Din îndurare faţă de lume, Dumnezeu i-a distrus pe oamenii răi din timpul lui Noe. Din îndurare i-a distrus şi pe locuitorii pervertiţi ai Sodomei. Prin puterea înşelătoare a lui Satana, cei care încalcă Legea divină se bucură de simpatie şi admiraţie şi astfel îi determină permanent şi pe alţii să se răzvrătească. Aşa a fost în zilele lui Cain şi Noe, aşa a fost în zilele lui Avraam şi Lot, aşa este şi în zilele noastre. Din îndurare faţă de univers, Dumnezeu îi va distruge, în cele din urmă, pe cei care I-au respins harul.
„Plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Moştenirea celor drepţi este viaţa, în timp ce partea celor nelegiuiţi este moartea. Moise i-a spus poporului Israel: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul” (Deuteronomul 30:15).”

(TV p. 447-448)

[Lucian]

ca răspuns la: #657

Tragedia Veacurilor este o carte scrisa in 1888 si revizuita de autor in 1911.
Cum explica inspiratia compatibilitatea intre iubirea lui Dumnezeu si executarea pedepsei Sale:

„Principiile bunătăţii, ale îndurării şi ale iubirii, predicate şi exemplificate de Salvatorul nostru, sunt o expresie a voinţei şi a caracterului lui Dumnezeu. Hristos a declarat că n-a vorbit nimic altceva decât ceea ce a primit de la Tatăl Său. Principiile conducerii divine sunt în armonie cu porunca Mântuitorului: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” (Matei 5:44). Dumnezeu execută sentinţa Sa dreaptă asupra celor păcătoşi pentru binele universului şi chiar pentru binele celor asupra cărora cad pedepsele Sale. El i-ar face fericiţi, dar numai dacă ar putea face asta în conformitate cu legile guvernării Sale şi cu dreptatea caracterului Său. Îi înconjoară cu dovezile iubirii Sale, le-a oferit Legea Sa şi-i urmăreşte cu ofertele harului Său, dar ei Îi dispreţuiesc iubirea, Îi desfiinţează Legea şi Îi resping harul. Deşi primesc încontinuu daruri, ei Îl dezonorează pe Dătător. Îl urăsc deoarece ştiu că El are oroare de păcatele lor. Domnul le suportă îndelung răutatea, dar, în cele din urmă, va veni momentul decisiv, când soarta le va fi hotărâtă. Îi va obliga El pe aceşti răzvrătiţi să stea de partea Lui, forţându-i să facă voia Sa?” (TV p. 446)

[Autor]

Mesaje