[Lucian]

ca răspuns la: #673

„Era o putere stranie şi solemnă în cuvintele Scripturii care vorbeau direct inimilor acelora care flămânzeau după adevăr. Acesta era glasul lui Dumnezeu şi el aducea convingere acelora care îl auzeau.” {TV 75.2}

„Isus l-a întâmpinat pe Satana folosind cuvintele Scripturii. „Stă scris“, a spus El. În toate ispitele, arma Lui de luptă a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Satana I-a cerut lui Hristos să facă o minune, ca semn al dumnezeirii Lui. Dar ceea ce e mai mare decât toate minunile, o încredere neclintită într-un „aşa zice Domnul“, era un semn care nu putea fi pus în discuţie. Atâta vreme cât Hristos Şi-a păstrat această atitudine, ispititorul n-a putut câştiga nici un avantaj.” {HLL 120.1}

„Urmaşul lui Hristos va fi confruntat cu „vorbiri amăgitoare“ împotriva cărora apostolul îi avertiza pe credincioşii coloseni. El va întâmpina interpretările spiritiste ale Scripturii, dar nu trebuie să le primească. Glasul lor trebuie să se audă vestind cu claritate adevărurile veşnice ale Scripturilor. Ţinându-şi ochii aţintiţi la Hristos, el trebuie să păşească mereu înainte pe calea arătată, neluând în seamă nici o idee care nu este în armonie cu învăţătura Domnului Isus. Adevărul lui Dumnezeu ar trebui să alcătuiască subiectul cugetării şi meditării sale. El trebuie să privească Biblia ca fiind glasul lui Dumnezeu ce-i vorbeşte direct. În felul acesta, va găsi înţelepciunea care este divină.” {FA 474.2}

Doamne, faca-se voia Ta!

[Lucian]

ca răspuns la: #671

Cei pe care i-am intalnit eu sustineau ca suferinta, necazul, boala vin dintr-o singura directie, „naturala sau demonica”, dar in niciun caz din partea lui Dumnezeu, activ sau pasiv, direct sau indirect. De asemenea, mi s-a afirmat ca iubirea lui Dumnezeu este incompatibila cu orice fapta punitiva, data cu scop pedagogic spre salvarea sufletului. Dar ce zic ei este cu totul contrar „glasului divin care ne vorbeste direct” (dupa cum facea EGW referire la Scriptura, la „Sta Scris!”).

O atitudine de smerenie recunoaste ca modul de actiune al lui Dumnezeu depaseste orice intelepciune omeneasca. Profetul intreba „Cunoaste careva gandul lui Dumnezeu?” Doar in cazul in care glasul divin ne vorbeste. Si oile cunosc glasul Pastorului:

1 Corinteni 10, 13 {Cr 179.5}
„Nu constituie întotdeauna o siguranţă a cere vindecarea necondiţionată… El ştie dacă aceia pentru care cererile sunt prezentate vor putea să îndure încercarea şi proba care va veni asupra lor dacă ei ar fi trăit. El ştie sfârşitul de la început. Mulţi vor fi trecuţi la odihnă înainte ca încercarea cu flăcări a timpului de strâmtorare să vină asupra lumii.“ Counsels on Health 375 {Cr 179.6}

„Domnul mi-a dat de multe ori instrucţiuni că mulţi copilaşi vor fi trecuţi la odihnă înainte de timpul strâmtorării. Noi vom vedea copiii noştri din nou. Îi vom întâlni şi îi vom recunoaşte în curţile cereşti.“ Selected Messages 2:259 {Cr 180.1}

Profetia se va implini negresit. Dumnezeu va trece la odihna pe mantuitii care nu vor putea suporta timpul stramtorarii. Cum ar putea fi altfel caracterul iubitor al lui Dumnezeu?

[Lucian]

ca răspuns la: #669

Q_______ wrote:

Un alt citat care in opinia mea e destul de clar pro „Dumnezeu nu pedepseste” si e folosit ca atare:

Mi s-a arătat că judecăţile lui Dumnezeu nu ar veni direct de
la Dumnezeu, ci indirect, din cauză că ei se situează în afara ocrotirii
Sale. El îi avertizează, îi pedepseşte, îi mustră şi le arată singura cale
pe care pot merge în siguranţă, apoi, dacă aceia care au fost obiectul
grijii Sale deosebite îşi vor urma cursul lor, independenţi de Duhul
lui Dumnezeu, după repetate avertismente, dacă ei îşi aleg singuri
calea, El nu mai împuterniceşte pe îngerii Săi să împiedice atacurile
hotărâte de Satana asupra lor.
Puterea lui Satana este aceea care se află la lucru pe mare şi
pe uscat, care aduce nenorocire şi suferinţă şi care târăşte după el
mulţimile, ca să fie sigur de prada sa” (Manuscript Releases 14, pag.
3 – 1883).

E ceva diferenta intre opinia generala ca pentru ca pacatul sa aiba efect trebuie ca Dumnezeu sa actioneze in mod activ impotriva pacatosului si ce spune EGW mai sus.

Paragraful afirma ca Dumnezeu „ii pedepseste”. Cat de amagitor poate fi Satana!

[Lucian]

ca răspuns la: #2597

Neplacerea lui Dumnezeu in executarea pedepsei Sale:

„Îşi va uita Domnul poporul în acest ceas al încercării? L-a uitat El pe credinciosul Noe când pedepsele lui Dumnezeu s-au abătut peste lumea antediluviană? L-a uitat El pe Lot când a căzut foc din cer pentru a distruge cetăţile din câmpie? L-a uitat El pe Iosif când era înconjurat de idolatrii din Egipt? L-a uitat El pe Ilie când jurământul Izabelei îl ameninţa cu soarta profeţilor lui Baal? L-a uitat El pe Ieremia în groapa întunecoasă şi deprimantă din curtea temniţei? I-a uitat El pe cei trei tineri în cuptorul de foc? Sau pe Daniel în groapa leilor?
(…)
Pedepsele lui Dumnezeu vor veni peste cei care caută să-I oprime şi să-I distrugă poporul. Îndelunga Sa răbdare cu cei răi îi încurajează pe oameni să păcătuiască, dar pedeapsa lor nu este mai puţin certă şi mai puţin de temut doar pentru că este îndelung amânată. „Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim şi Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit” (Isaia 28:21). Pentru Dumnezeul nostru milos, pedeapsa este un act ciudat. „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului” (Ezechiel 33:11). „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie…, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat.” „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie şi nu lasă nepedepsit pe cel rău” (Exodul 34:6,7; Naum 1:3). Prin fapte teribile îndeplinite cu dreptate, El va reabilita autoritatea Legii Sale călcate în picioare. Severitatea pedepsei care îi aşteaptă pe călcătorii Legii poate fi dedusă din neplăcerea cu care Domnul aduce la îndeplinire judecata. Naţiunea faţă de care El are îndelungă răbdare şi pe care nu o va lovi până când nu va fi umplută cupa nelegiuirii în ochii lui Dumnezeu, acea naţiune va bea în cele din urmă cupa mâniei neamestecate cu milă.” (TV 514-515)

[Lucian]

ca răspuns la: #2596

Examenul final al crestinului – bibliografie

„Numai cercetătorii conştiincioşi ai Scripturilor care au iubit adevărul vor fi feriţi de această puternică amăgire ce va cuceri lumea. Prin mărturia Bibliei, aceştia îl vor identifica pe amăgitorul deghizat. În dreptul tuturor va veni vremea punerii la probă. Creştinul autentic va ieşi în evidenţă ca urmare a selecţiei făcute în virtutea acestei ispite. Sunt cei din poporul lui Dumnezeu atât de ferm bazaţi în prezent pe Cuvântul Său, încât să nu cedeze dovezilor date de simţuri? Vor rămâne ei devotaţi, într-o asemenea criză, Bibliei şi numai Bibliei? Satana îi va împiedica, dacă va fi posibil, să dobândească pregătirea necesară pentru a rezista în ziua aceea. El va aranja lucrurile în aşa fel încât să le pună piedici în cale, să-i încurce cu valori pământeşti, să-i facă să poarte poveri grele şi apăsătoare, pentru ca inima lor să fie supraîncărcată cu preocupările vieţii acesteia, iar ziua încercării să vină peste ei ca un hoţ.” (TV 514)

[Lucian]

ca răspuns la: #2595

Reperul:

„Vor apărea oameni care vor pretinde că sunt Însuşi Hristos şi vor revendica titlul şi închinarea care Îi aparţin Răscumpărătorului lumii. Vor face minuni uimitoare de vindecare şi vor pretinde că au descoperiri din cer care vor contrazice dovezile Scripturilor.”(TV 513)

[Lucian]

ca răspuns la: #2594

Un citat care exprima realitatea:

„Toţi cei care ţin la interesele lor veşnice trebuie să fie puşi în gardă cu privire la invazia scepticismului. Vor fi atacaţi în special pilonii adevărului. Este imposibil să stai departe de ironiile, de raţionamentele false şi de ideile subtile şi otrăvitoare ale necredinţei moderne. Satana îşi adaptează ispitele pentru toate categoriile de oameni. Pe cei inculţi îi asaltează cu batjocură, iar pe cei educaţi îi întâmpină cu obiecţii ştiinţifice şi raţionamente filosofice, concepute în aşa fel încât să provoace neîncredere sau dispreţ la adresa Scripturilor. Chiar şi tinerii fără experienţă îşi permit să ridice semne de întrebare cu privire la principiile fundamentale ale creştinismului. Această necredinţă tinerească, aşa superficială cum e, îşi are influenţa ei. Mulţi sunt determinaţi astfel să ridiculizeze credinţa părinţilor lor şi să-L batjocorească pe Duhul harului (Evrei 10:29). Câte vieţi care promiteau să fie o onoare pentru Dumnezeu şi o binecuvântare pentru lume n-au fost astfel ruinate de suflul nociv al necredinţei! Toţi cei care se încred în deciziile înfumurate ale raţiunii umane şi care îşi imaginează că pot explica tainele divine şi pot ajunge la adevăr fără ajutorul înţelepciunii lui Dumnezeu sunt prinşi în capcana lui Satana.
Trăim în cea mai importantă perioadă a istoriei acestei lumi. Destinul oamenilor este gata să fie hotărât. Binele nostru viitor şi salvarea altor suflete depind de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie de călăuzirea Duhului adevărului. Orice urmaş al lui Hristos trebuie să se întrebe cu seriozitate: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele 9:6). Trebuie să ne umilim înaintea Domnului, cu post şi rugăciune, şi să medităm mult la Cuvântul Său, în special la scenele judecăţii. Trebuie să căutăm să avem acum o experienţă vie şi profundă în ce priveşte lucrurile care ţin de Dumnezeu. Nu avem nicio clipă de pierdut. Evenimente de o importanţă vitală se întâmplă în jurul nostru. Ne găsim pe terenul vrăjit al lui Satana. Nu dormiţi, străjeri ai lui Dumnezeu! Duşmanul vă pândeşte şi este gata în orice moment să sară asupra voastră şi să vă facă prada lui în cazul în care vă lăsaţi cuprinşi de nepăsare şi somnolenţă.” (TV 494)

[Autor]

Mesaje