[Florin Lăiu]

ca răspuns la: ESTE ISUS HRISTOS DUMNEZEU? #477

Dragă Cristina,
Îmi cer scuze că din neatenţie ţi-am şters intervenţia la care răspund acum. În loc să dau click pe butonul Quote sau pe Reply, am dat din greşeală click pe Edit, crezând că este Quote. Odată ce am salvat nu mai pot schimba nimic. Dacă însă ai salvat undeva mesajul tău, toarnă-l te rog din nou acolo. Nu am intenţionat să distrug mesajul tău, ci doar să răspund la el:

Eu nu am afirmat că Biblia este confuză. Ceea ce este esenţial mântuirii este clar şi se face şi mai clar pe măsură ce împlinim ceea ce am înţeles deja. Dar ideea că toate afirmaţiile biblice ar fi clare şi exacte, sau că descoperirea divină nu conţine taine şi paradoxuri, poate să spună numai un naiv, un inconştient, sau unul care nu citeşte Biblia, sau o citeşte fără uzul raţiunii. De cele mai multe ori, asemenea afirmaţii despre claritatea şi inteligibilitatea perfectă a Bibliei se fac ca expresie a credinţei sau a dorinţei proprii, nu ca o constatare în urma cercetării suficiente.

Ai citat un pasaj din EGW care pune Biblia în contrast cu teoriile şi tradiţiile omeneşti. Dar EGW face şi alte afirmaţii, cu privire la tainele de nepătruns ale cuvântului lui Dumnezeu, de exemplu în cartea Educaţie – un capitol întreg se ocupă de studiul Bibliei.

Deasemenea, în anumite ocazii, când unii au apelat la ea ca să arbitreze (să decidă cine are dreptate) în dispute privind interpretarea unor texte biblice, a răspuns că nu ştie, pentru că nu i s-a descoperit. Ea a sfătuit pe cei în cauză să studieze, să se roage şi să întreţină relaţii frăţeşti, nu controverse.

Dacă în Biblie nu există paradoxuri, atunci cum pui în armonie afirmaţiile contradictorii, fără să dai un minimum de explicaţii, mai mult sau mai puţin cărturăreşti? Cine a provocat pe David să facă acea „numărătoare” păcătoasă? Dumnezeu, sau Satan? Un autor afirmă că Domnul (2S 24:1), altul afirmă că Satan (1Cr 21:1). Ambii se referă la aceeaşi ocazie, folosind adesea aceleaşi cuvinte, deci aceeaşi sursă istorică. Este simplu, sau este ceva mai complicat? Se poate răspunde repede şi sigur, fără să citeşti un comentariu, fără să apelezi la EGW sau la un Dejan?

Cred că e o temă suficientă. Dar pot să-ţi dau şi una mai uşoară, care te-ar pasiona şi mai mult. Biblia afirmă în unele locuri că există UN SINGUR Dumnezeu (Dt 6:4; 7:9; Mc 12:29; 1Cor 8:6; Gal 3:20; Ef 4:6; 1Tim 1:17; 2:5; Iac 2:10; Iuda 25). Pe de altă parte, trinitarienii, întemeiaţi pe versete ca acelea pe care le-am citat în alte locuri (Mt 28:19; 2Cor 13:14), precum şi pe afirmaţii separate făcute în Biblie cu privire la dumnezeirea lui Christos şi a Duhului Sfânt, au tras concluzia că Singurul Dumnezeu adevărat este manifestat în Trei individualităţi („persoane”) distincte. Cei care resping dumnezeirea şi / sau personalitatea Duhului Sfânt (începând cu pneumatomahii din secolul al IV-lea), au decis că sunt numai Doi Dumnezei, Tată şi Fiu, într-o relaţie de subordonare.

Din punct de vedere al paradoxului, ambele situaţii sunt similare, pentru că fie două persoane divine, fie trei, ambele variante par în conflict cu afirmaţia fundamentală că „există un singur Dumnezeu”.

Christos de asemenea este afirmat ca Dumnezeu, alteori ca fiu de Dumnezeu, alteori ca înger sau apostol al lui Dumnezeu, alteori ca rob al lui Dumnezeu. Cum se împacă aceste afirmaţii?

Christos este numit în unele locuri începutul „zidirii”, sugerând că ar fi prima creatură, iar în alte locuri este numit întâi-născut sau născut, sugerând că este Fiu, în timp ce în alte locuri este prezentat ca fiind fără început (Ev 7:3), Cel ce Este prin Sine Însuşi (Exod 3). Sunt aceste afirmaţii foarte simple şi clare, sau invită la înţelepciune şi cercetare ?

Nu am de ce să mă cert pentru această doctrină trinitară. Biserica a studiat-o bine înainte de a o accepta. Şi fii sigură, că Biserica nu se va întoarce înapoi la tatonările din primele decenii de existenţă. În ce priveşte părerea şi cercetarea mea, am expus-o pe sait la Trinitatea. Sfatul meu ar fi să citeşti articolul cu mare atenţie, înainte de a mai posta ceva.
Succes la toate cele bune!
Şi mulţumesc pentru mutarea discuţiei în forum.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: JELUIRE DE POEZIE #472

Dragă Exeget,
Mai întâi am o întrebare, dacă aceste versuri îţi aparţin. Apoi discutăm şi restul.
Să fii iubit!

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: PROZĂ MALTRATATĂ #464

Benone, eşti extraordinar. Ce ai scris este artă pură, iar tonul înalt ludic şi metaforic, plus rima pe care o arunci pe unde trebuie, arată că forma grafică de proză pe care ai ales-o este o strategie poetică în plus.
Ar fi interesant s-o stihuieşti acum, adică s-o stivuieşti cumva, vers peste vers, ca să fie citită şi în această formă. Eu cred că şi forma are un efect estetic secundar, afară de formatul grafic. Când o simplă proză este frântă în „versuri”, capătă o valenţă nouă, datorită obişnuinţei noastre de a citi cu alţi ochi ceea ce se scrie în această formă. Ne aşteptăm la poezie, la figuri de stil, de aceea chiar şi în expresiile prozaice ne aşteptăm la sensuri mai profunde, poetice. Mai mult, dacă această frângere a prozei se face în câteva variante, aplicând un „enter” de fiecare dată în alt loc, efectul este diferit. Uneori rima produce efect poetic, alteori lipsa rimei acolo unde te-ai aştepta, produce emoţia estetică. Dacă „versurile” sunt frânte în aşa fel încât aparenta discontinuitate să aducă o mică surpriză la fiecare vers care urmează, avem un nou efect al strategiei de tratare a prozei la malul poeziei.
Şi, a, uitasem să spun, în cazul „maltrataţiei” propuse, valoarea poetică este sporită mult şi de subiectul prezentat. Chiar dacă toate subiectele sunt vrednice de poezie, şi admir poeţii care ştiu să facă artă pe motivul unui castravete, sau al unui ghimpe, realitatea este că unele teme cu valoarea filozofică universal umană sunt mai sensibile şi mai perene.

Mi-aş dori să scrii cât mai mult, de toate subiectele. Dacă nu te supără la inimă, desigur…
God bless !

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Retroconvertire după plăcere sau neplăcere #463

Subscriu aici la spusele / scrisele domniței Otniela, care se dovedește a fi un adevărat critic literar, mai mult decât o profesoară de limbă și literatură română. Chiar dacă, maestre BB, ai intenționat să dai cu „tifla” în modernism, nu reușești decât să fii poet și în acest caz, lăudând astfel ceea ce intenționai (dacă intenționai!) să veștezești ! Chiar dacă cineva nu ar fi de acord că aceasta este poezie (și până la urmă, etichetele acestea sunt convenționale!), important este că, fie poezie, fie proză, fie proză poetică, fie orice nume i-am da, dacă este o artă a cuvântului, este artă. Și așa cum poezia este dintr-o anumită perspectivă, superioară prozei (am spus o prostie, dar cineva va putea să justifice!), chestia asta literară care simulează delirul și care ne îmbată de frumusețe estetică, de ce nu, ar putea fi superioară poeziei (iarăși dintr-un anumit punct de vedere!).
Eu am simțit că ai scris, de-a lungul timpului, poezie modernă, într-o formă mai puțin delirantă ce-i drept, fiindcă ai scris pentru Biserică și pentru tot omul, dar oricum, poezia ta se dezlipește de clasic. Eu am considerat de multă vreme ca superioară poezia modernă, dar pentru Biserică am scris cu precădere poezie clasică. Și nu-mi pare rău, dar recunosc că nu puțin din ce am scris are o valoare estetică scăzută. Am sacrificat uneori arta, de dragul unor nevoi pragmatice, moralist-religioase, și ceea ce am scris seamănă adesea cu șervețelele care sunt de unică folosință – uneori rămân chiar neatinse, doar că și-au făcut apariția pe masă.
Pe celălalt sait al meu, laTorna Fratre Torna Fratre. , la meniul Poezie, se pot găsi ceva șervețele neclasice, plus un mic articol care încearcă să teoretizeze mai clar decât am făcut-o aici.
Să-ți trăiască inima, maestre !
Și nu te opri din scris, indiferent ce gen sau stil alegi.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Toleranța religioasă la români #442

Mulţumim, domniţă Otniela,
Multe aprecieri pentru ultimele postări. Ne cerem scuze pentru unele neplăceri, dar avem încredere că Domnul vă ajută să le depăşiţi.
Shalom ‘al Isra’el ! שׁלום על ישׂראל
Shalom ‘al Peleshet ! שׁלום על פלשׁת
Shalom ‘al Rumania ! שׁלום על רומניא

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Toleranța religioasă la români #439

Dragă Domnul Vasile,
Mai întâi, bun venit în forumul nostru. Vă înţelegem nemulţumirile legate de modul în care au fost trataţi legionarii, este adevărat că modul în care s-a făcut represiunea a fost discutabil, aşa cum şi procesul lui Ceauşescu este în afara normalităţii. Probabil este adevărat ce scrieţi, că ZC a fost împuşcat mişeleşte. Cu Iorga nu ştiu ce reglare de conturi au avut aceşti patrioţi, poate principala lui vină a fost că încurajase iniţial această mişcare.

Vreau să vă spun că Dumnezeu a promis cândva evreilor că îi va răzbuna:
Zaharia 2:8 (sau 12) „Căci cine se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui.”

Iar Iisus spunea: „Dacă aţi făcut aceste lucruri celor mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Mt 25:40.45.

Evreii sunt astăzi un neam păcătos ca şi naţiile autoproclamate creştine. Ca orice popor, au şi ei uscăturile lor, au dezvoltat şi ei tehnici de apărare şi supravieţuire, de-a lungul timpului, dar dacă am observa mai atent istoria lor, nu putem să nu vedem că de-a lungul secolelor au fost batjocoriţi, persecutaţi şi jefuiţi, doar pentru faptul că sunt evrei, iar dacă se creştinau erau suspectaţi că nu sunt sinceri, şi erau permanent urmăriţi. În timpurile moderne, naţiile europene s-au făcut de râs în faţa istoriei şi a veşniciei pentru politica de epurare şi exterminare care a culminat cu holocaustul. Românii nu au avut niciodată grupări politice sau paramilitare antisemite, de-a lungul istoriei; dar în epoca fascistă, pentru că acest spirit era la modă în Europa, alimentat în special de către germani, dar nu numai, aşa se explică dezvoltarea unui naţism (naţionalism) românesc în forme mai întâi culturale, apoi în forme politice (dictatura lui Antonescu) şi în final în forma malignă extremă, reprezentată de Garda de Fier.
O fi fost la origine mult romantism şi poporanism în cântecele şi idealurile legiunii, au existat şi idealuri frumoase (orice grupare teroristă are idealuri măreţe – măreţe pentru unii şi odioase pentru alţii), a existat o cultură specifică, dar din nefericire, spiritul de ură, xenofonie, antisemitism, antisectarism, umflat de punerea în circulaţie a tot felul de zvonuri şi făcături literare (despre conspiraţii mondiale ale evreilor împotriva umanităţii, şi alte poveşti asemănătoare), toate acestea au făcut numai rău. S-a vărsat sânge, Domnule Vasile, iar după Biblie, sângele vărsat cere răzbunare. Aşa cum Dumnezeu va răzbuna, dacă nu a răzbunat încă, sângele românesc nevinovat vărsat, tot aşa a răzbunat şi va mai răzbuna şi sângele evreiesc. Procesul de la Nuernberg a fost doar un episod. Condamnarea internaţională a holocaustului este doar o parte din reabilitare. Dar Judecata lui Dumnezeu îi va împăca pe toţi, plătind fiecărui neam ce i se cuvine.

Ar trebui să observăm şi partea bună a lucrurilor, că în cultura mondială, locul evreimii este proeminent, şi evreii au dat lumii cel mai mare procent de artişti, oameni de ştiinţă, finanţişti, medici, lingvişti, intelectuali, în toate popoarele. De asemenea, evreii au preluat şi ei elemente culturale ale societăţii din care au făcut parte. Nu există nici un motiv serios de ostilitate faţă de evrei ca popor. Avusesem şi eu impresia că evreii, totuşi, nu sunt printre muritorii cei mai generoşi, în special că ar avea o atitudine indiferentă, dacă nu duşmănoasă, faţă de neevrei. Poate că unii dintre ei vor fi aşa, dar oamenii sunt destul de diferiţi, în orice popor. Eu am crescut între evrei, în tinereţe am fost prieten cu evrei, am studiat mai târziu istoria, limba şi cultura lor, ei ştiu şi să fie prietenoşi cu cei care se arată prietenoşi.

Nu de la evrei se trag necazurile noastre româneşti, Domnule Vasile. Cele mai multe necazuri şi le face fiecare popor cu mâna lui. Cauza problemelor noastre nu sunt neamurile barbare, nici fanarioţii, ruşii, turcii sau ungurii, oricâte probleme vor fi fost cu aceştia. Faptul că atât de târziu ne-am putut uni ca să devenim o Ţară Românească nu se datorează numai ostilităţii vecinilor. Când românii chiar au dorit să se unească, au reuşit, aşa fel încât şi străinii au fost siliţi să recunoască faptul. Până atunci au predominat alte interese.

Aş dori să vă fac cunoscut faptul că Otniela, cu care aţi dialogat, este de origine israelită şi totuşi este creştină. Pentru că o cunosc personal, pot să vă spun că este şi o româncă adevărată, dar şi o evreică adevărată. Mai presus de toate însă este o creştină adevărată şi, dacă trebuie să mai adaug, este o bună profesoară de limba română. Vă respectăm opiniile, dar vă rog să scrieţi cu sensibilitatea şi atenţia necesară, ca să nu ofensaţi pe cineva. Din evreii pe care i-am cunoscut, mai toţi aveau rude care deveniseră cenuşă şi săpun, ei sunt foarte sensibili la acest subiect, şi suntem datori să fim atenţi. Într-un fel, suntem datori chiar să facem o discriminare pozitivă, acolo unde este cazul. Unii dintre ei au avut ocazia să se răzbune în perioada comunistă, dar nu despre răzbunări este vorba aici, ci despre reconciliere.
Am văzut pe internet că au apărut mişcări noi, culturale şi politice, care se revendică de la legionari. Ştiu şi eu că s-au făcut nedreptăţi. Există documente care arată că un adventist din sudul ţării a fost cândva suspectat ca fiind legionar şi împreună cu alţii a fost împuşcat. Se înţelege că legionarii nu ar fi acceptat un adventist printre ei şi că autorităţile aveau nevoie de ţapi ispăşitori pentru ororile comise sub dictaturile din timpul războiului. Dacă au ajuns să împuşte şi un adventist drept legionar (pentru simplul fapt că era abonat la un ziar naţionalist!), înseamnă că potera după legionari a fost de mare anvergură. S-au făcut nedreptăţi, desigur, dar în principiu, rădăcinile nedreptăţii sunt mai adânci. Dreptatea pentru care lupta garda şi mijloacele cu care lupta nu au fost deloc creştineşti. Numele Arhanghelului Mihail a fost pătat de această izbucnire de şovinism şi fascism în straie româneşti. Din nefericire, Biserica românească şi mare parte din intelighenţia românească de atunci au încurajat această mişcare şi sunt vinovate pentru rătăcirea atâtor tineri şi pentru atâtea pierderi de vieţi. Am copilărit în Moldova, sunt născut după război (’52), dar am aflat multe lucruri de la cei mai în vârstă. Înainte de a citi ceva despre legionarism, am ascultat tot ce povesteau oamenii. Cu evreii nu am discutat un asemenea subiect. Dar mai mulţi români şi românce care au fost martori oculari sau contemporani cu evenimentele, mi-au povestit despre violenţele, umilirile şi masacrele organizate de bandele de legionari în unele localităţi cu prezenţă evreiască. Pentru mine, numele de legionar nu sună deloc atractiv. Mă pot pregăti, eventual, să-l urmez pe Iorga, în pădure, dar nu pe vreun căpitan. Nu am nimic personal cu Căpitanul, nu l-am cunoscut. Era băiat frumos, falnic şi devenise un mit, avea o filozofie care-i manipula uşor pe români, în numele religiei ortodoxe. Vinovaţi sunt şi politicienii care, de dragul jocurilor politice au invitat la guvernare o mişcare care era declarată împotriva drepturilor omului. Vina se împarte, prin urmare, iar astăzi este dificil de cunoscut tot adevărul. Legionarii zic una, antonescienii alta, comuniştii o zic pe a lor, evreii pe a lor. Noi ce să credem? Ceea ce este clar, este că s-a vărsat sânge, şi aici nici o explicaţie nu mai este suficientă. Ce contează pentru mine că regele era influenţat de Lupeasca, sau că şefii Gărzii conspirau împotriva Mareşalului. Până la urmă s-au dovedit toţi o apă şi un pământ, şi Dumnezeu i-a dat pe mâna ruşilor.
Eu zic că putem fi patrioţi şi iubitori de românitate pe căi mai paşnice şi mai creştineşti. Au existat şi atunci, există şi azi forţe iubitoare de pace, Dumnezeu să le binecuvânte.

Sunteţi binevenit în forum ! Îmi cer scuze dacă am greşit pe undeva, dar haideţi să lăsăm unele lucruri şi la judecata lui Dumnezeu. Nu le putem judeca noi pe toate.
Multă sănătate vă dorim şi vă rugăm să rămâneţi pe forum, cu comentarii utile!

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: ESTE ISUS HRISTOS DUMNEZEU? #438

Dragă Q___ ,
Poate că ai dreptate, şi eu ştiu că anumiţi oameni nu se vindecă prin tratare inteligentă, şi sunt de acord că în principiu nu este bine să lungim discuţia cu oameni nereceptivi. Am dorit totuşi să-i oferă o şansă din partea mea, deşi am tot respectul pentru experienţa ta şi te înţeleg. Eu nu am avut nici un clash cu el, nu-l cunosc, prin urmare nu pot să-i întorc spatele doar pentru faptul că aşa am fost sfătuit. Sunt curios să văd cum va răspunde. Dacă dovedeşte o minimă receptivitate, îi mai putem da şanse, dacă nu, îi închidem robinetul. Dar nu cred că soluţia este închiderea topicului, ci blocarea nick/IP. Sunt alţii care ar putea fi interesaţi de acest subiect. Pe forum intră şi neadventişti şi le zicem bun venit, au toţi dreptul să dialogheze pe un asemenea subiect.

[Autor]

Mesaje