mai 2019
D L Ma Mi J V S
« mart.    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
299
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Home/Articole/CONFESIONAL/Trinitate/E G White despre formula trinitară a botezului

E G White despre formula trinitară a botezului

Tocmai mi-a semnalat un prieten că EGW se referă pozitiv la formula trinitariană a botezului, dovedinf că o acceptă indiscutabil. Prin urmare, obiecţia, oricât de sinceră a celor care întreţin sentimente antitrinitariene este nejustificată, deoarece pe de o parte nu există manuscris al NT care să ateste o formulare diferită, iar pe de altă parte, tocmai scrierile EGW pe care ei caută să le exploateze în folosul doctrinei lor, susţin contrariul. Citatele de mai jos pot fi verificate pe saitul White Estate:

 

The prejudice of the Jews was aroused because the disciples of Jesus did not use the exact words of John in the rite of baptism. John baptized unto repentance, but the disciples of Jesus, on profession of the faith, baptized in the name of the Father, Son, and Holy Spirit. THE SPIRIT OF PROPHECY VOLUME 2, PAGE 136

Provision has been made that when man repents and takes the steps requisite in conversion, he shall be forgiven. When he is baptized in the name of the Father, the Son, and the Holy Ghost, these three great powers are pledged to work in his behalf. SERMONS AND TALKS VOLUME ONE, PAGE 321. Sermon by Mrs. E. G. White in the Tabernacle, April 14, 1901 (General Conference session, Battle Creek, Michigan.)

The disciples were to carry their work forward in Christ’s name. Their every word and act was to fasten attention on His name, as possessing that vital power by which sinners may be saved. Their faith was to center in Him who is the source of mercy and power. In His name they were to present their petitions to the Father, and they would receive answer. They were to baptize in the name of the Father, the Son, and the Holy Spirit. Christ’s name was to be their watchword, their badge of distinction, their bond of union, the authority for their course of action, and the source of their success. Nothing was to be recognized in His kingdom that did not bear His name and superscription. THE ACTS OF THE APOSTLES, PAGE 28  RH March 15, 1898,

They were to teach the observance of all things whatsoever Jesus had commanded them, and were to baptize in the name of the Father, the Son, and the Holy Ghost. Jesus was about to be removed from his disciples; but he assured them that although he should ascend to his Father, his Spirit and influence would be with them always, and with their successors even unto the end of the world. THE SPIRIT OF PROPHECY VOLUME 3, PAGE 238

Baptism is a perpetual ordinance in the church, and the ministers of the nineteenth century baptize “In the name of the father, and of the son, and of the Holy Ghost,” because the original commission requires it. The terms of salvation stated in this commission were to be held out as long as sinners might be saved. Running parallel with all these, we find in the same commission spiritual gifts. In the absence of proof that the gifts were to be restricted to any particular age of the Christian Church, this commission alone is sufficient evidence of their perpetuity. SPIRITUAL GIFTS, VOLUME 3, PAGE 10

When one goes out as a physician, gospel teacher, and canvasser, he should be fully empowered to do the work of a minister. When under his labors souls accept the truth and give evidence of true conversion, he is to baptize them in the name of the Father, the Son, and the Holy Ghost. And such workers should have the sympathy and cooperation of those who remain at home. Manuscript 55, 1901. MANUSCRIPT RELEASES VOLUME THIRTEEN

[NOS. 1000-1080], PAGE 213

And Christ says, “Go ye therefore, and baptize all nations in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost.” Letter 252, 1906.

“Go ye therefore, and teach all nations, baptizing them in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost: teaching them to observe all things whatsoever I have commanded you: and, lo, I am with you alway, even unto the end of the world.” While these words were upon his lips, he ascended, a cloud of angels received him, and escorted him to the city of God. May 30, 1896.  SW September 5, 1905. Special Testimony to Battle Creek Church, p. 6.1 

   “I have come into close relationship with Christ. I have taken upon myself sacred vows. When I was baptized in the name of the Father, the Son, and the Holy Ghost, I was buried with Christ in the likeness of His death, and raised in the likeness of His resurrection. I am pledged to consecrate my life to His service.”  Letter 73, 1901. (Written July 7, 1901, from St. Helena, Calif., “To those who occupy responsible in Battle Creek.”)  Manuscript Releases Volume Thirteen [Nos. 1000-1080], p. 217.

   At the time of baptism in the name of the Father, the Son, and the Holy Ghost, the will, the purpose, the inclination is pledged that the whole life—body, mind, and soul—shall be dead to the world and to all selfishness, and shall become subordinate to the will of God. MANUSCRIPT RELEASES VOLUME THIRTEEN [NOS. 1000-1080], PAGE 38 Letter 45, 1903. (Written March 10, 1903, from Elmshaven, Sanitarium, California, to D. H. and Loretta Kress.)

9 Comentarii

  1. Florin Lăiu 09/05/2012 at 13:02

    Dragă Dejan,

    Expresia „trei agenţi” este o traducere nefericită în limba română. Trebuie făcut un studiu cu privire la sensurile pe care le avea termenul Agency în engleza americană a secolului 19 şi în special la EGW. Aşa cum este acum, termenul se referă la nişte intermediari oficiali, nişte reprezentanţi ai unei autorităţi. Întrebarea este: ai Cui agenţi sunt Aceştia? În special, cine L-a trimis pe Tatăl ca să reprezinte pe Cine? Încercarea ta de a folosi termenul „agenţi” cu scopul de a coborî doctrina Trinităţii nu reuşeşte, deoarece astfel Îl faci şi pe Tatăl un „agent” acolo…

    EGW nu a fost nici trinitară nici antitrinitară în perioada în care a trăit soţul ei şi chiar până pe la anii 1890. Soţul era un antitirnitar moderat şi tolerant, care a evitat oficializarea opiniei antitrinitare dominantă pe atunci. Ellen nu a avut o descoperire divină referitoare la acest subiect, iar din Biblie nu a reuşit să înţeleagă ceva mai mult decât moştenise de la metodişti şi auzea la soţul ei (deci un trinitarism neănţeles moştenit şi un antitrinitarism moderat şi tolerant). Prin rumare, scrierile ei din prima generaţie AZS nu sunt relevante pentru nici o parte a disputei. Ea ştia că ceilalţi colegi sunt alergici la termenul „trinitate”, de aceea a folosit, aşa cum ştii, expresia „the heavenly Trio”. În engleză însă, TRIO înseamnă un grup de trei persoane sau lucruri, aşa cum avem şi noi termenii Treime şi Triadă (din greacă). Dar îi folosim convenţional cu sensul de Trinitate. Nu încape nici o îndoială că EGW a fost trinitariană, în sensul simplu al termenului, fără a intra în detalii pe care nici ea nu le-a încurajat.

  2. Florin Lăiu 09/05/2012 at 12:38

    Dragă Dejan,
    Cu privire la înţelegerea mea referitor la Trinitate nu pot spune că este perfectă şi sunt sigur că nu există înţelegeri perfecte în acest domeniu. Noi nu cunoaştem despre Dumnezeu decât ceea ce ne este descoperit în Scriptură. Suntem datori să tragem concluziile de rigoare din ceea ce citim în mod inteligent, chiar dacă aceste concluzii par uneori contradictorii. Avraam credea că îl va jertfi pe Isaac şi în acelaşi timp, că din el va avea urmaşi, de aceea a crezut că Isaac va învia (cf. Evrei 11). Iisus promisese că a treia zi va învia, dar pe cruce a murit de chinul despărţirii veşnice de Dumnezeu, pentru a suporta pedeapsa în locul nostru, fiindcă Legea cere moartea veşnică a păcătosului. Iisus este Dumnezeu din veşnicie, dar a luat asupra Sa natura umană, trăindu-şi viaţa în natură şi conştiinţă umană, trăind prin credinţă. Dumnezeu este în afara timpului, cunoscând viitorul, dar El Se pleacă în timp şi ne slujeşte, vorbindu-ne în limbajul condiţionării şi speranţei cu privire la viitor. Toate aceste aspecte şi multe altele arată că lucrurile referitoare la Dumnezeu sunt paradoxale. De aceea eu nu găsesc o soluţie mai bună, pentru a fi fidel Bibliei, decât de a admite aceste paradoxuri, inclusiv paradoxul Triunităţii.
    Zici că în adventism ar fi două înţelegeri ale Trinităţii. Ar putea fi mai multe, zic eu. Dar cine a făcut un sondaj statistic ca să ştim exact? Nu blamez pe cineva care înţelege diferit de mine. Sunt conştient că este o învăţătură dificilă. Formularea doctrinară oficială (votată în congresul mondial al Conferinţei Generale) este totuşi suficient de clară şi acceptabilă pentru majoritatea noastră – deci este reprezentativă.
    Cele două variante despre care zici că sunt adventiste, poate că le-ai întâlnit pe undeva, dar nu sunt punctul de vedere oficial:
    „1. Dumnezeu este o unitate de trei persoane care sunt trei fiinte sau indivizi separati dar uniti in ganduri, planuri si scopuri.” Teologia nu se referă niciodată la persoanele Dumnezeirii ca la trei „fiinţe”, deoarece termenul „fiinţă” este înţeles în sens tehnic ca esenţă sau natură. Şi înţelegem că este o singură esenţă, deci o singură Fiinţă (Dumnezeu) – Cel Ce Este. Apoi nu spunem că sunt separate, ci distincte, fiindcă de fapt sunt desăvârşit unite şi totuşi distincte. De asemenea, unitatea nu este doar de caracter şi acţiune, cum ai sugerat, ci de esenţă (natură), adică fiecare din Cei Trei este Dumnezeul adevărat.

    „2. Dumnezeu este o unitate de trei persoane dar aceste persoane nu sunt trei fiinte sau indivizi separate ci o singura fiinta (individ) in trei persoane neseparate.” Nu înţeleg cum ar putea exista o singură individualitate în „trei persoane neseparate”. Există evident trei individualităţi în ceea ce noi numim Dumnezeu sau Dumnezeire: trei individualităţi distincte: „Tatăl”, „Fiul”, „Duhul”. Sunt în unitate absolută în ce priveşte natura (esenţa), caracterul şi acţiunea, dar unitatea aceasta nu anulează individualitatea distinctă a fiecăruia dintre Cei Trei. Sunt Trei persoane (= individualităţi), având roluri distincte. Fiecare dintre aceste Persoane divine este Dumnezeul Adevărat în raport cu noi. Dar în acelaşi timp, funcţional şi spiritual ele sunt subordonate atât ierarhic, cât şi reciproc, exemplificând unitatea într-un sens profund moral şi funcţional. Sunt concluziile mele preliminare. Dacă cineva crede că din Scriptură reiese mai mult, este liber să-mi arate. Prin urmare, la întrebarea „care din cele două..”, eu fac opinie separată. Dar cu formularea oficială sunt de acord, pentru mă regăsesc în ea mai exact, chiar dacă nu complet. Dumnezeu ne-a chemat la unire în Duhul, nu la uniformizare artificială a gândirii. Când cineva se teme totuşi de unire, se teme de Duhul şi stă în afara rugăciunii Mântuitorului (Ioan 17) despre care EGW spunea că trebuie să fie crezul nostru.

    „Si inca un lucru: Are Dumnezeu un trup (forma) fizic? Nu daca El isi poate asuma un trup ci daca are un trup adevarat?”
    Biblia vorbeşte despre trupuri omeneşti (de carne) şi de trupuri cereşti (1Cor 15:40). Vorbind despre Duhul, Biblia arată că El nu are trup şi înfăţişare, prin urmare El poate fi prezent oriunde vrea în acelaşi timp, în mod direct. Despre Fiul, Biblia arată că are trup omenesc (glorificat) şi că îl va purta în veci. El nu poate fi omniprezent în mod trupesc. El a locuit pe pământ, iar acum Se află la tronul lui Dumnezeu. Tatăl nu S-a întrupat asemenea Fiului, nici nu este descris în mod exclusiv ca un Spirit omniprezent. Tatăl şi Fiul (înainte de înomenirea Sa) sunt descrişi în mod explicit ca având „chip şi înfăţişare” (Geneza 1), deşi nu ni se vorbeşte nimic despre trup. Dumnezeu este spirit în esenţă; natura divină este spirit – adică o realitate absolut diferită de orice existenţă creată pe care o cunoaştem (materie, energie, masă, spaţiu, timp, mişcare). Dumnezeu-Spirit a creat orice formă de existenţă, fără să fi fost dependent de ceva, pentru că El este izvor veşnic de energie. Acest Dumnezeu mai presus de orice imaginaţie nu poate fi descris ca având nevoie de un trup sau chiar de înfăţişare pentru Sine. Totuşi, în relaţie cu fiinţele create şi care „văd pururea faţa Tatălui” (Mat 18:10; Ap 22:4). „In the beginning, man was created in the likeness of God, not only in character, but in form and feature.” Mă feresc să vorbesc despre trup, ci accentuez doar ideea de expresie umană, de chip / imagine. Tind să cred că Dumnezeu nu are nevoie de imagine pentru Sine, ci pentru lume. El a dat creaturilor inteligente propria Sa imagine.
    Întrucât doar Tatăl şi Fiul au chip, prezenţă vizibilă, aceasta explică de ce în viziuni şi uneori chiar în alte scrieri apar doar Tatăl şi Fiul – fiindcă autorul inspirat scrie ce a văzut.
    Mulţumesc şi eu de întrebare. M-aş bucura să fie de folos cuiva răspunsul.

  3. Q_______ 09/05/2012 at 12:00

    Dejan,

    Din pacate nu am timp sa caut zeci si zeci de pagini sa gasesc unde ai facut afirmatiile. Daca e nevoie o fac, …totusi nu are sens cat timp ti-am citit articolul recomandat si am inteles pozitia ta.

    1.In ce priveste citatul EGW de mai sus acesta nu poate fi luat ca fiind argument netrinitarian cat timp exista alte multe citate care Il numesc pe Domnul Isus ca fiind Dumnezeu adevarat, Suveran al Universului. Daca EGW ar fi numit intotdeauna Dumnezeu doar pe Tatal as fi inteles argumentarea. Nu este cazul.

    2. Ce am atacat a fost ideea propusa de antitrinitarieni in general, anume ca botezul facut conform Matei 28, 19 nu ar fi bun ci ar trebui facut doar in numele lui Isus. Ca s-a facut si in numele lui Isus e una, si ca formula trinitariana din Matei ar fi de nefolosit e altceva.

    3. Faptul ca Uriah Smith foloseste tot formula trinitariana sau agenti activi desi nu credea in trinitate este diferit fata de EGW care nu doar ca nu are niciun citat impotriva credintei in trinitate ci foloseste pe langa agenti si exprimarea 3 persoane. Lucru care face o diferenta imensa intre cei doi.

    Ca tu vrei sa spui ca ea prin persoana nu intelegea persoana e cu totul altceva stiut, discutat, rediscutat si pentru mine expirat deja. Eu nu pot sa citesc ceva si sa zic ca lana e matase.

  4. Florin Lăiu 09/05/2012 at 11:40

    Dragă Dejan,
    Este ciudat ceea ce spui: folosirea exprimării trinitare, fără a te referi la doctrina trinitară. Păi ce sens are asocierea celor trei „nume”, dacă nu sunt trei individualităţi pe aceeaşi treaptă divină înaintea fiinţelor create? De ce EGW le numeşte „Aceste Trei Mari Puteri” ? Este cumva o coborâre a lui Dumnezeu la nivelul unei simple puteri, sau mai degrabă o subliniere a statutului înalt al tuturor Celor Trei (= MARI PUTERI)în egală măsură?

    Eu nu am discutat textul din 1 Ioan 5:7. Este clar că e adăugat, şi încă foarte târziu. Tu zici că şi Mat 28:19 este „falsificat,” dar nu te deranjează faptul că EGW îl foloseşte, ba mai mult subliniază că formula originală a botezului este trinitariană: “baptize ‘In the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost,’ because the original commission requires it” (3SG 10).

    Argumentele că acest verset ar fi falsificat sunt 1-2 citate din Părinţii Bisericii din secolul IV, adică din timpul disputelor ariene, în timp ce formula trinitariană a botezului se întâlneşte în Didache 7:1 (sec. II) „… βαπτίσατε εἰς τὸ ὄνομα τοῦ πατρὸς καὶ τοῦ υἱοῦ καὶ τοῦ ἁγίου πνεύματος….” (Să botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh…”). http://www.earlychristianwritings.com/text/didache-roberts.html
    www-user.uni-bremen.de/~wie/texteapo/Didache-Unicode.html
    Desigur, se poate susţine că şi Didaché a fost falsificată, ceea ce nu mă deranjează. Dar când vorbeşti despre falsificări în Biblie, te atingi de inima şi sensul Cuvântului. Există destule interpolări scribal-editoriale în textul biblic, precum şi nenumărate erori de copişti, care nu schimbă sensul textului şi sunt interesante doar pentru filologi. Dacă însă vorbeşti despre falsificări, 1 Ioan 5:7 poate fi numit o falsificare numai dacă ar lipsi din Scriptură concepţia trinitară. Dacă ea există în Scriptură, atunci adăugarea ideii în 1 Ioan 5:7 (unde contextul era ispititor) nu este nici o problemă pentru credinţă. La fel nu este nici o problemă adăugarea versetului Mat 17:21, dacă el există deja în Mc 9:29.

    Dar a spune că Dumnezeu a permis să se introducă „falsificări” în Biblie, în timp ce adevărata soluţie ai putea s-o găseşti într-o scriere neinspirată din secolul al IV-lea, este o mare credinţă, mai precis o gogomănie teologică. Aceasta este o dovadă în plus, că antitrinitarismul vine din afara Scripturii, din spiritul obtuz iudeo-islamic, sau din raţionalismul unor gumanişti parareformatori (unitarieni).

    Nu pretind că am postat toate citatele la subiect, nici nu am intenţionta. Am găsit mai întâi doar câteva. Textul EGW pe care-l citezi este:
    “… baptizing them in the name of the Father [a personal God,] and of the Son [a personal Prince and Saviour], and of the Holy Ghost [sent from heaven to represent Christ]….” (April 29, 1897, The Home Missionary, July 1, 1897; RH October 26, 1897; 12 MR No 921-999, p. 260).
    http://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Periodical&bookCode=HM&lang=en&collection=2&section=all&QUERY=father+son+prince+holy+ghost&resultId=2&year=1897&month=July&day=1

    Observ că ai folosit paranteze rotunde () în textul EGW pe care l-ai citat. În originalul englez apar paranteze pătrate [], care sunt editoriale (actuale sau mai vechi). Sunt acestea dovezi că EGW n-ar fi crezut în doctrina Trinităţii? Pentru mine aceasta oricum nu ar fi o dovadă decisivă – dacă EGW a crezut aşa sau aşa –, dar cei care ziceţi că preferaţi vederile exacte ale EGW, ar trebui să fiţi mai atenţi. Dacă nici cu EGW nu vă împăcaţi, ci preferaţi pe J. Waggoner şi U. Smith, atunci înseamnă că aveţi pur şi simplu un punct de vedere şi atât. Un punct fix, de la care nu puteţi privi mai departe.

    Observaţia ta că în acel citat a folosit o singură dată cuvântul „Dumnezeu,” este ca şi pasajul acela din 1Cor 8:6 sau Ef 4:4-6, unde, dacă citeşti cu minte a(e)riană, tragi concluzia că numai Tatăl este Dumnezeu, numai Christos este Domn şi numai Duhul Sfânt este Spirit – contrazicând astfel ce învaţă Biblia, că Dumnezeu este Duh şi Domn (In 4:24; Ps 147:5), că Christos este de asemenea Dumnezeu şi Spirit (1In 5:20; 1Cor 15:45), că Duhul este Dumnezeu şi Domn (FA 5:4; 2Cor 3:17 NJB).

    Nu este nici un secret că U. Smith era antitrinitar – se ştie. Dar nimic din ce scrie el nu reprezintă un argument în favoarea doctrinei lui. Ele sunt doar dovezi că se încurcase în această chestiune şi probabil nu a reuşit s-o depăşească niciodată. A fost un om excelent şi un frate credincios, nu vreau să-l blamez. Dar în unele privinţe a fost retrograd şi fixist. Spre deosebire de retrograzii de astăzi însă, el a avut destul respect faţă de Biserică şi faţă de oamenii lui Dumnezeu ca să rămână în pace şi comuniune. Declaraţia lui însă nu ţine seama de puterea versetului biblic care vorbeşte despre NUMELE unic al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, aşezându-I astfel nu numai pe aceeaşi treaptă, dar în deplină unitate, fiindcă poartă acelaşi Nume slăvit şi binecuvântat în veci. „În Numele …. şi al Duhului Sfânt” nu se poate referi la o influenţă, sau la Christos Însuşi, deoarece Duhul este numit separat.

    Pasajul pe care l-ai citat din EGW (9T 1909:189) nu are nici o noimă dacă îl înţelegi ca fiind antitrinitar: “Ei au un singur Dumnezeu, un singur Mântuitor, şi un singur Spirit – Spiritul Lui Hristos – care trebuie să aducă unire în rândurile lor.” Vrea EGW să spună că numai Iisus este Mântuitorul? Dar Biblia învaţă peste tot că Dumnezeu este singurul nostru Mântuitor (Is 63:16; Os 13:4; 1Tim 4:10; Tit 1:3; 3:4; Iuda 25) şi că Dumnezeu este Spirit (Ioan 4:24). EGW pune accentul în altă parte decât acolo unde-l puneţi voi. Expresia „singurul Dumnezeu, singurul Mântuitor, singurul Duh” nu opune pe cele trei entităţi una alteia, ci fiecare din ele în rolul ei se opune religiilor lumii: există mulţi (dumne)zei, dar un singur Dumnezeu adevărat: Acela pe Care chiar şi Christos (care este Dumnezeu Adevărat) Îl numeşte „Dumnezeul Meu”. Există mulţi „mântuitori”, dar un singur Mântuitor adevărat, acela prin care Dumnezeu mântuieşte pe cei care se pocăiesc. Există multe duhuri, bune şi rele, dar Unul este Duhul cel adevărat, care ne umple pe toţi cei care suntem ai lui Christos: El este în acelaşi timp Duhul Tatălui (Mat 10:20) şi Duhul Fiului (Gal 4:6). Şi Acesta este Dumnezeu — nu creatură, influenţă sau altceva.

    Deoarece aceste trei individualităţi sunt numite în Biblie Dumnezeu (fiecare separat, dar şi împreună) şi întrucât se împărtăşesc de aceleaşi atribute supreme şi unice, modelul teologic prin care recunoaştem că Dumnezeu este UNUL în natură (esenţă) şi TREI în persoană (individualitate), aşa cum reiese din toată evidenţa biblică, îl numim în mod obişnuit Trinitate (de la tri-unitate). Pot exista modele trinitare greşite, într-adevăr, dar eu mă refer la modelul biblic, care este acceptat de Biserica noastră şi nu numai.
    A afirma că Cei Trei sunt „trei puteri”, „trei agenţi divini”, dar „nu o trinitate”, înseamnă a te contrazice singur. Dacă aceste Trei Individualităţi Spirituale Absolute sunt numite împreună, recunoscându-li-se astfel acelaşi rang în contrast cu creaturile, dacă fiecare este numit Dumnezeu şi totuşi este un singur Dumnezeu, concluzia se impune. Numai cine iubeşte cearta şi se erijează ca învăţător mai presus de Biserică poate stărui în necredinţă. Sau poate greşesc, şi nu este decât neputinţa cuiva de a gândi critic şi armonios?

  5. Dejan 09/05/2012 at 10:55

    Iata doua citate care demonstreaza ca EGW si pionierii nostri au fost uniti in credinta lor referitor la Dumnezeire.

    In anul 1907 EGW a scris:

    „Noi am făcut un jurământ solemn în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, că de acum înainte vieţile noastre se vor contopi în viaţa acestor [b]trei mari agenţi[/b]”. AG 150

    Acest citat este unul din cele care sunt folosite astazi pentru a dovedi ca EGW a fost Trinitariana. Totusi in 1891, 16 ani inainte de ea, Uriah Smith, mare ANTITRINITARIAN AL ADVENTISMULUI, a scris urmatorul:

    „Veţi observa în aceste câteva versete că apostolul aduce în prim plan [b]cei trei mari agenţi activi[/b] care sunt implicaţi în această lucrare: Dumnezeu, Tatăl; Hristos, Fiul Său; şi Spiritul Sfânt.” GCDB vol.4, 146, 147

    Vedem acelasi expresie „TREI AGENTI” folosita de un Antitrinitarian si EGW. Acum, daca Uriah Smith a putut sa foloseasca o asemenea expresie si totusi sa nu crede in Trinitate, de ce folosirea aceleasi expresie o face pe EGW un Trinitarian cand ea niciodata nu a afirmat ca crede aceasta doctrina?

  6. Dejan 09/05/2012 at 10:48

    Draga Q_____, in primul rand eu niciodata nu am zugravit BAZS ca fiind CURVA DIN APOCALIPSA! Nu pune in gura mea cuvinte pe care nu le-am spus niciodata. Recent am scris un articol referitor la ceea ce cred eu despre BAZS pe care il poti citi aici:

    http://www.adevaruladvent.ro/articole/Clarificari.pdf

    Mai departe, daca ciar vrei confirmare ca apostolii botezau in numele lui Isus acest lucru a fost confirmat chiar de uniunea BAZS in „Curierul Adventist” din Aprilie 2010:

    „În Noul Testament, botezul a fost
    oficiat în diferite locuri (Fapte 2:41;
    8:36-38; 16:29-34) și nu s-a folosit
    o formulă unică. Î[b]n acele vremuri,
    botezul era oficiat „în Numele lui Isus
    Hristos”[/b] (Fapte 2:38). Pavel mărturisește că el a fost „botezat în Hristos”(Rom. 6:3). El amintește și despre alţicredincioși care „au fost botezaţi în Hristos” (Gal. 3:27). Formula trinitară care ne este atât de familiară este menţionată în Matei 28:19.”

    Mai departe, spui „Acum cand ti se arata ca EGW sustinea aceasta formula de botez…” vreau sa-ti spun ca nimeni nu mi-a aratat acum pentru ca cunosc aceste citate de mai multi ani si nu le-am negat. Este un fapt ca EGW si pionierii ANTI-TRINITARIENI nu aveau probleme cu acesasta forumla. Am dat si citate care arata cum au inteles-o ei.

    Ellen White spune foarte clar in citatul pe care l-am dat. Ea spune:

    „… în numele Tatălui (un Dumnezeu personal), al Fiului (un Prinţ si un Salvator personal) si al Duhului Sfant (trimis din cer sa-L reprezinte pe Hristos)”.

    Unde vezi tu aici credinta in Trinitate? Un TRINITARIAN NU SE VA EXPRIMA IN FELUL ACESTA, INTELEGI? Ea spune numai despre Tatal ca este „UN DUMNEZEU PERSONAL”, in timp ce despre Fiul spune ca este „UN PRINT PERSONAL”. Printul este Fiul Imparatului dar nu si imparatul Insusi. Imparatul este numai Dumnezeu Tatal. Despre Duhul Sfant nici nu foloseste cuvantul „personal” in acest citat.

    Si in sfarsit, referitor la inspiratia, profetii nu sunt zei. Asa cum am zis pionierii nostri stiau foarte bine ca 1 Ioan 5, 7 este falsificat si EGW nu l-a folosit niciodata dar nici nu a spus ca este falsificat. A fost un fapt acceptat in timpul acesta.

    Pe de alta parte, despre Matei 28, 19 nu am gasit nici un citat de la pionierii care ar zice ca este fals. Ei credeau ca este un verset corect si nu aveau probleme cu el si de aceea il foloseau inclusiv EGW.

    Eu te intreb, cum poate Uriah Smith sa foloseasca Matei 28, 19 si totusi sa nu creada in Trinitate dar atunci cand EGW il foloseste aceasta este o dovada ca ea credea in Trinitate? Poti sa-mi raspunzi?

  7. Q_______ 09/05/2012 at 9:51

    Dejan,

    Si tu si altii ati facut un mare foc de paie prin alte locuri in ce priveste formula trinitariana a botezului. Ba pana acolo incat unii dintre voi a-ti spus ca botezul ar trebui sa fie in numele lui Isus ca altfel e gresit.

    Acum cand ti se arata ca EGW sustinea aceasta formula de botez si folosea acest verset direct si explicit in repetate randuri dai cu alte vopsele peste realitate.

    Profetul lui Dumnezeu nu are nevoie sa stie daca un verset e contrafacut sau nu. Daca formula de botez e falsa si sustine minciuna curvei din apocalipsa – (asa cum iti place sa zugravesti BAZS adeseori) asa ceva trebuia clarificat si lamurit IMEDIAT in viziune in asa fel incat sa nu se mai sustina „minciuna diavolului” de insusi profetul lui Dumnezeu.

    Oricat de clara ar fi EGW in ce spune se pare ca in opinia antitrinitarienilor noi nu avem cum sa intelegem decat daca o rastalmacim prin ochelarii vostrii. Nu conteaza cat de clar poate fi un citat. Daca nu se incadreaza in interpretarea antitrinitariana suntem orbiti si tot in intuneric.

  8. Dejan 08/05/2012 at 20:00

    Frate Laiu, eu as vrea sa va intreb daca se poate sa-mi spuneti exact cum intelegeti Trinitatea. Din cercetarile mele stiu ca in Adventism exista doua intelegerii diferite si anume:

    1. Dumnezeu este o unitate de trei persoane care sunt trei fiinte sau indivizi separati dar uniti in ganduri, planuri si scopuri.

    2. Dumnezeu este o unitate de trei persoane dar aceste persoane nu sunt trei fiinte sau indivizi separate ci o singura fiinta (individ) in trei persoane neseparate.

    Care din aceste doua o credeti dvs?

    Si inca un lucru: Are Dumnezeu un trup (forma) fizic? Nu daca El isi poate asuma un trup ci daca are un trup adevarat?

    Multumesc pentru raspuns.

  9. Dejan 08/05/2012 at 19:53

    Da, este adevarat ca EGW dar si ceilalti pionierii foloseau formula botezului din Matei 28, 19 dar ei nu vedeau acolo o Trinitate ce voi arata mai jos.

    Pe de alta parte EGW niciodata nu a folosit 1 Ioan 5, 7 (un alt verset des folosit pentru sustinerea Trinitatii) dar nici nu a spus ca este adaugat. Totusi din scrierile pionierilor (Joseph Waggoner) este clar ca ei stiau ca acest verset nu este in scrierile originale. De aceea EGW nu l-a folosit, nu pentru ca a primit o viziune speciala refritor la el.

    Acum, personal nu stiu daca se stiau atunci argumentele pentru falsificarea lui Matei 28, 19. Este foarte posibil ca EGW dar si pionierii sa nu fi stiut ca si acest verset este adaugat.

    Oricum, chiar si daca nu este falsificat, el in orice caz nu sustine ca Dumnezeu este o Trinitate, cel putin nu asa cum cred AZS astazi. Eu personal nu am nici o problema cu acest verset.

    Iata cum EGW a folosit acest verset (m-a intreb de ce nu ati postat si acest citat, poate nu stiati de el):

    „Înainte să plece de la ei, Hristos le-a promis urmaşilor Săi, că după ce se va urca la cer, El le va trimite Duhul Sfant.`Duceti-vă în toata lumea,` le-a spus, `si învatati-i pe toti, botezându-i în numele [b]Tatălui (un Dumnezeu personal)[/b], al [b]Fiului (un Prinţ si un Salvator personal)[/b] si al [b]Duhului Sfant (trimis din cer sa-L reprezinte pe Hristos)[/b], învățatii să vadă toate lucrurile asa cum v-am poruncit, iată că Eu voi fi cu voi pâna la sfarşitul lumii (timpului).” (HM, 1 iulie 1897, p.16).

    Observați că aici ea folosește cuvântul „Dumnezeu” o singura dată și acesta numai în dreptul a unei singure Persoane, Tatăl. Acum, dacă ea ar fi crezut doctrina Trinității cum spun unii și ar fi văzut în acest verset o Trinitate atunci ar fi scris cu siguranța altfel, probabil în felul următor „… în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt (care sunt un
    singur Dumnezeu personal)”. Dar ea a scris altfel.

    Iata acuma un alt citat de URIAH SMITH, probabil cel mai mare oponent al Trinitatii) din care se vede ca pionierii nu au vazut o Trinitate in acest verset dar si care este foarte asemanator cu citatul de EGW, ceea ce dovedeste ca ei credeau la fel:

    „Noi suntem botezaţi în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Matei 28:19. [b]Prin aceasta ne exprimăm credinţa în
    existenţa unui singur Dumnezeu adevărat, în mijlocirea Fiului Său, şi în influenţa Spiritului Sfânt[/b].” (Uriah Smith,1898, Asistentul Studenţilor Biblici, pag. 21,22)

    De asemenea in 1909 EGW a confirmat credinta ei non-trinitariana cu urmatorul citat:

    “Ei au [b]un singur Dumnezeu, un singur Mântuitor, şi un singur Spirit – Spiritul Lui Hristos[/b] – care trebuie să aducă unire în rândurile lor.” 9T 189

    Deci, in DUMNEZEIREA SUNT SINGURUL DUMNEZEU ADEVARAT, TATAL, FIUL LUI DUMNEZEU SI DUHUL LUI DUMNEZEU (SAU DUHUL LUI HRISTOS), TREI PUTERI, TREI AGENTI DIVINI, DAR NU SI O TRINITATE (TREI PERSOANE INTR-UN SINGUR DUMNEZEU). Adevarul si minciuna sunt foarte aproape dar suficient de diferiti.

Postează un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.