mai 2022
D L Ma Mi J V S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
112
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Comentarii recente în articole

Arhive

World Last Craze

RV: Cine sunt cei de la World’s Last Chance?

Răspuns: Nu am aflat multe despre cine stă în spatele WLC (World’s Last Chance) iniţiale pe care prefer să le citesc „World’s Last Craze”. Ύn multe cazuri, crainicii scandalului nu se prezintă. Nu găseşti pe site-ul lor un ABOUT US. Ύn spatele site-ului sunt nume ca Fred Myers şi Dahlia Doss, despre care Google nu ştie nimic altceva. Prin urmare, nişte nimeni, care se mai şi ascund. Probabil din modestie! Alţi indivizi asociaţi, dar nu neapărat în spatele acestui site, sunt John Vega, de la Total Restitution, Arnold Bowen de la Lunar Sabbath şi alţii, la fel de anonimi. 

Eugene Prewitt, un adventist sănătos şi activ, un apologet pasionat împotriva tuturor deviaţiilor, răspunde foarte bine celor de la WLC şi tuturor lunaticilor asociaţi sau dispersaţi. Există şi alţi adventişti sau sabatişti normali care au replici la acest fenomen, de exemplu, Tim McHyde  şi alţii.

Profilul acestui fenomen sectar este un amalgam care evidenţiază că la origine, fondatorii WLC sunt nişte adventişti devianţi separaţi, cu mari simpatii pentru curentele sectare care s-au desprins din noi pe la anii 1860 (sabatişti iudaizanţi: anti-trinitarieni, adepţi ai calendarului iudaic şi ostili sărbătorilor creştine: e. g. crăciun etc.), unii dintre ei au lansat aşa-numita „mişcare a Numelui Sacru” (Adunările lui Yahweh etc.) şi au făcut din uzul Numelui Sacru (cu certurile de rigoare asupra pronunţiei şi ortografiei adevărate), o dogmă şi un mesaj pentru lume, asemenea Martorilor lui Iehova.

Există oarecare asemănări şi cu mesianicii, care sunt evrei încreştinaţi într-o mişcare dispensaţionalist-sionist-harismatică, şi păstrează specificul cultural tradiţional iudaic (ceea ce nu e de condamnat), doar că sabatul este coborât la nivelul celorlalte sărbători calendaristice, pe care le ţin obligatoriu. Numele biblice (Iisus = Yeshua etc.) sunt toate pronunţate evreieşte; dar de regulă evită pronunţarea Numelui Sacru. Mesianicii însă fac bine că se apără de doctrina WLC, vezi aici.

Ύn acest context în care mişcări asemănătoare se întâlnesc, a venit mesajul straniu al lui Brown, descoperitorul  sabatului €žlunatic” despre care am mai scris. Ce pot să vă urez, decât o bună igienă spirituală şi să vă păstraţi sănătatea mintală, un echilibru pe care unii îl dispreţuiesc.

Singurul lucru pe care-l admir la diferiți zănatici care apar pe web, este că par mai pasionaţi pentru a-și face publicitate pe web, decât multe instituții și persoane cuminţi. Şi se pare că aceştia nici nu fac altceva, decât îşi consumă viaţa pe web, sacrificând totul pentru obsesiile lor.

30 Comentarii

  1. Cristina-Elena 18/01/2015 at 21:23 - Reply

    Trebuie să folosim cuvintele cu sensul cu care le foloseşte societatea.

    1 cor 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici [u][b]sodomiţii[/b][/u],……11 Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost [u][b]spălaţi[/b][/u], aţi fost [u][b]sfinţiţi[/b][/u], aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

    Nu am găsit undeva ca Pavel sau alți creștinii să-i mai numească sodomiți pe cei care au fost spălați și sfințiți…

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    În cazurile în care această problemă este de la natură, nu se vindecă prin pocăinţă. Se vindecă doar pofta necurată şi fapta necurată, dar nu natura strâmbă. [/quote]

    Totul se vindecă pe deplin chiar, si duhul și trupul și sufletul, ca atunci când vine Hristos, ele să fie întregi și fără prihană…- 1Tes 5:23

  2. Olivian Averescu 11/12/2014 at 10:18 - Reply

    Dragă Florin, eu ţi-am mai pus în trecut în evidenţă autocontraziceri de-ale tale. Nu-mi face nicio plăcere să le mai pun, dar iată că spui despre mine că sunt într-o eroare gravă, ceea ce este perfect adevărat în cazul tău, nu al meu.

    Deci, în articolul tău chiar de pe acest site, [url=http://www.florinlaiu.com/intrebri-frecvente/67-evanghelia-lui-luther-sau-evanghelia-venic.html][i][b]”Ce învaţă Ellen White despre natura umană a lui Iisus?”[/b][/i][/url], chiar tu ai oferit la sfârşit un [url=http://www.greatcontroversy.org/natx/lar-propensities.html][i][b]link[/b][/i][/url] în limba engleză în care se spune că există două tipuri de „pasiuni şi înclinaţii (tendinţe)” (passions and propensities):

    [b]1)[/b] unele naturale şi normale ce trebuiesc controlate, precum apetitul, de pildă,

    [b]2)[/b] iar altele deviante, vicioase, ce trebuiesc eliminate, precum nimfomania sau homosexualitea, de pildă. Echivalente cu „legea negativă a mădularelor” de care zice Pavel la Romani 7:23,24.

    De asemenea, se arată că Iisus S-a născut cu primele, dar nu şi cu cele din grupa a doua. Aşa că El nu ar fi avut de ce să Se pocăiască vreodată, cum îţi imaginezi tu neadevăruri despre „holy flesh” (pe care eu nu le-am susţinut şi nici nu le susţin, aşa cum mi le pui tu în cârcă în maniera „straw man” cu care ne-ai obişnuit).

    Ca să mai punctez un lucru, tendinţele de care vorbim sunt cele cu aspect moral, nu boli sau handicapuri pe care le-ai adus tu în discuţie în acelaşi stil „straw man”.

    Deci, orice om se naşte cu ambele tipuri de tendinţe (din cele două grupe de mai sus). Dar Iisus S-a născut doar cu primele (care, deşi normale, erau, într-adevăr, după aprox. 4000 de ani de decadenţă umană, mult mai greu de controlat decât la Adam cel necăzut).

    Iisus Şi le-a ţinut în frâu pe primele, dar n-a avut nicio tendinţă din grupa a doua.
    Exact aceasta este destinaţia, prin procesul de sfinţire, a oricărui credincios: să rămână doar cu primele tendinţe, nu şi cu cele din grupa a doua („legea negativă a mădularelor”):
    [i]”1 Ioan 2:6 – Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”[/i]
    Aceasta este „părtăşia de natură dumnezeiască” (2 Petru 1:4) relativ la care văd că preconcepţiile tale religioase îţi creează indispoziţie mentală ca s-o înţelegi.

    De aceea spune Pavel la Filipeni 1:6:
    [quote]Filipeni 1:6 – Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.[/quote]
    Adică, în timpul vieţii acesteia.

    Deci, un homosexual poate fi primit în Biserică, dar trebuie să i se spună că tendinţele (înclinaţiile) lui rele au (şi trebuie să aibă) un sfârşit şi o normalizare prin puterea Duhului şi lucrarea Lui de sfinţire.
    Pe când la Capetown, la întrunirea din martie 2014 a BAZŞ pe tema asta, s-a îmbrăţişat o devianţă doctrinară, prin acceptarea homosexualilor FĂRĂ A LI SE DA SPERANŢA CA TENDINŢELE LOR PERVERSE (din grupa a doua de mai sus) SĂ POATĂ FI CORECTATE PRIN CREDINŢĂ, CI DOAR ÎNDURATE ŞI CONTROLATE.

    Aceasta nu este lucrarea Duhului, ci a unei puteri străine, infiltrate în BAZŞ.

  3. Olivian Averescu 08/12/2014 at 13:57 - Reply

     
     
    FAPTĂ, sau şi POFTĂ? (2/2)

    (…continuare)

    Pasajul Rom. 7:7-25 pare că vorbeşte din prezentul lui Pavel. Totuşi este doar o iluzie, căci totul rămăsese în trecutul lui. Pasajul are o vorbire generică şi condescendentă, Pavel incluzându-se pe sine, din amabilitate, între cei care încă experimentează acea stare nenorocită de dihotomie lăuntrică, DEŞI EL FUSESE ELIBERAT DE EA. El vorbea despre ea la modul generic, ca unul care o trăieşte în prezent la fel cum o trăiesc toţi oamenii care vor să se dedice Legii, dar el personal trecuse de etapa aceea. Iar faptul că această experienţă [u]nu mai era în prezentul lui[/u] este confirmată de versetele următoare care încadrează începutul şi sfârşitul acelui pasaj (a se remarca expresiile „dar acum” sau „acum dar”):

    [i]Romani 7:5,6 – Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.

    Romani 8:1,2 – Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.[/i]

    Eliberarea aceasta constă tocmai în uciderea în noi a oricărei înclinaţii de a păzi Legea [u]simţind-o ca pe o morală impusă de un Dumnezeu din afara noastră[/u].
    Acea stare nenorocită nu putea curma înclinaţiile noastre spre păcat; pe când, acuma, Dumnezeu este în noi prin Duhul, şi astfel Legea este scrisă în inima noastră (cf. Ierem. 31:31-33 coroborat cu Evrei 8:8-10).
    De aceea, îndemnurile pe care le simte un creştin nu mai sunt de curvie, de homosexualitate, de beţie, de lăcomie, de cupiditate etc. Ci îndemnurile sunt altele, şi anume constituie ansamblul noilor noastre înclinaţii de a păzi Legea ca pe o morală proprie, nu impusă din afară.
    [i]Romani 8:4 – pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.[/i]
    Resimţim poruncile Legii ca făcând parte din natura noastră, devenim părtaşi de fire dumnezeiască (2 Pet. 1:4) prin plinătatea Duhului. Legea nu ne mai provoacă dihotomie deoarece devine parte integrantă din noi înşine, împlinind-o aşa de natural precum dă măslinul măsline. Dacă nu eşti măslin, poţi să te chinui mult şi bine că tot nu vei rodi măsline. Dar dacă eşti măslin, roada ta nu va reprezenta un chin. De aceea spune Ioan:
    [i]1 Ioan 5:3 – Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui [u]nu sunt grele[/u][/i]

    Cine n-are dragoste, nu poate împlini Legea, căci dragostea este tocmai împlinirea Legii (Rom. 13:9,10). Cine are dragoste, împlineşte Legea fără chin. Inclusiv porunca a 10-a.

    Din păcate, prea puţini au dragoste. Şi asta e atestat chiar de tine, Florin, când ai scris:
    [quote name=”Florin Lăiu”]dacă i se pot normaliza instinctele (ceea ce, din câte ştiu eu, [u]rar se întâmplă[/u]!)[/quote]

    Nu degeaba a pus Cristina-Elena întrebarea. Fiindcă cei curaţi la inimă simt necurăţia şi îi frământă treaba asta, mai ales când văd necurăţia găsind o cale de acces acolo unde nu i s-ar cuveni să şadă.
     
     

  4. Olivian Averescu 08/12/2014 at 13:54 - Reply

     
     
    [b]FAPTĂ, sau şi POFTĂ?[/b] (1/2)

    Dragă Florin, cu tot respectul faţă de articolul tău, totuşi cu privire la înclinaţiile homosexuale – pe care le presupui a fi nevinovate până ce nu sunt concretizate faptic – cred că te înşeli. Ba ele sunt ceva rău în sine. Nu ţinerea lor în frâu reprezintă un păcat, ci însuşi faptul de a le avea.
    Nu trebuie ca cineva cu înclinaţii homosexuale să şi comită fapta perversă, ci păcatul este deja înăuntru prin însăşi pofta necurată care există în om.

    Domnul Iisus spune despre o poftă necurată astfel:

    Matei 5:28 – «Dar Eu vă spun că orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.»

    Iată că pofta însăşi este păcat. Şi încă Domnul vorbeşte de o poftă care, deşi necurată, totuşi e mai aproape de natura umană în comparaţie cu cea homosexuală.
    Căci homosexualitatea este un nivel mai demonic decât multe din celelalte pofte.
    De pildă, vinul poate fi băut ocazional, cu multă cumpătare, fără beţie. Deci, beţivul se sprijină pe un act normal, dar pe care îl duce la extrem. Sau, sexul poate fi făcut cu o femeie în cadru marital. Deci, curvarul se sprijină pe o conduită normală, dar îi distruge limitele.
    Însă homosexualul nu se sprijină pe nimic natural. La el, nu limitele sunt problema, ci însăşi tendinţele lui sunt perverse ÎN ELE ÎNSELE.

    Pavel caracterizează ca „scârboase” nu faptele homosexuale, ci înseşi înclinaţiile:
    [i]Rom. 1:26 – Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor [u]patimi scârboase[/u][/i]

    De asemenea, în porunca a 10 a Decalogului, se interzice pofta necurată. De orice origine ar fi ea, nu numai homosexuală.
    Şi deci, şi ASTA este păcat… Nu numai transformarea poftei în faptă.
    Pavel, la Romani, cap. 7 şi 8, ne spune că a fost eliberat, prin credinţa în Hristos, tocmai de poftă, nu de comiterea unor fapte. Căci a dat ca exemplu chiar porunca a 10-a din Decalog (v. Rom. 7:7).

    Dacă privim la manifestarea exterioară a poftei necurate, Pavel era totuşi curat, căci spune despre sine:
    [i]Filipeni 3:6 – cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, [u]fără prihană[/u].[/i]
    Şi cu toate astea, el include această neprihănire printre gunoaie: „Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos” (Filip. 3:7,8)

    Mai întâi, să vedem la Rom. 7:7-25, dihotomia interioară cu care-şi caracterizează Pavel neprihănirea pe care o dă Legea. Această experienţă din trecutul lui (înainte ca el să vină la credinţă şi să se nască din nou) era una „nenorocită”. Iată ce spune el, vorbind generic din punctul de vedere al cuiva care acceptă Legea:

    Romani 7:22,23 – Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…

    (se continuă…)
     
     

    probă

  5. Florin Lăiu 08/12/2014 at 6:28 - Reply

    Atâta timp cât acei homosexuali nu sunt practicanţi, adică nu dau curs pornirilor lor naturale sau dobândite (a doua natură!), pot fi membri ai Bisericii, la fel ca oricare alt păcătos. Un afemeiat, un alcoolic, o nimfomană, un bătăuş sau un hoţ, pot fi membri ai Bisericii, dacă NU dau curs înclinaţiilor lor. Pornirile păcătoase pot fi învinse numai prin harul lui Dumnezeu, prin aşezarea voinţei de partea binelui şi a conştiinţei luminate de Cuvântul lui Dumnezeu, prin credinţă. Unui gay nu i se poate cere să se căsătorească cu o femeie, dacă el nu este normal, pentru că va distruge căsnicia. Dar i se poate cere să fie celibatar şi abstinent. Sau să se însoare cu o femeie, dacă i se pot normaliza instinctele (ceea ce, din câte ştiu eu, rar se întâmplă!). Din tot ce ştiu eu, aceasta este poziţia oficială a Bisericii.
    Faţă de aceşti nenorociţi trebuie să manifestăm milă, dar într-un anumit sens şi oroare (Iuda 1:23). Din nefericire, probabil în cele mai multe cazuri din ignoranţă (pentru că suntem normali LA CAPITOLUL ACESTA), tindem să nu avem nici un fel de milă şi de înţelegere. Dar ei trebuie trataţi ca şi alţi păcătoşi. Un creştin beţiv sau curvar nu este superior unui gay. Toţi aceştia nu sunt creştini, pentru că îşi fac voia lor, nu voia lui Dumnezeu şi nu pot fi membri ai Bisericii.

  6. Florin Lăiu 13/01/2015 at 18:40 - Reply

    Trebuie să folosim cuvintele cu sensul cu care le foloseşte societatea. În limbajul ştiinţific şi social, homosexual se numeşte individul (bărbat sau femeie) care se declară astfel, care simte înclinaţii naturale mai degrabă spre acelaşi sex, decât spre sexul opus, indiferent dacă practică relaţii sexuale. Iar eu am spus că dacă nu practică perversiuni, nu este dreptul meu să-l judec pentru că el s-a născut sau a crescut strâmb ca homosexual. În cazurile în care această problemă este de la natură, nu se vindecă prin pocăinţă. Se vindecă doar pofta necurată şi fapta necurată, dar nu natura strâmbă.

  7. Cristina-Elena 06/01/2015 at 18:28 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    Atâta timp cât acei hmosexuali nu sunt practicanţi, adică nu dau curs pornirilor lor naturale sau dobândite (a doua natură!), pot fi membri ai Bisericii, la fel ca oricare alt păcătos. Un afemeiat, un alcoolic, o nimfomană, un bătăuş sau un hoţ, pot fi membri ai Bisericii, dacă NU dau curs înclinaţiilor lor. [/quote]

    Un citat:
    Prin cunoaşterea iubirii Sale, dovedită faţă de noi pe când eram încă păcătoşi, inima împietrită se înmoaie, se supune, iar păcătosul este transformat şi ajunge un fiu al cerului. {CMF 76.3}

    Poate fi o discriminare pentru un membru al bisericii să fie numit homosexual! Desigur, ce importanță are cine a fost el înainte de a fi membru? Dar dacă s-a lepădat de întinăciune nu mai poate fi numit homosexual, bețiv, ucigaș, etc…
    Însă întrebarea mea a fost destul de clară, eu nu am întrebat dacă un „fost homosexual” ar putea deveni membru, ci dacă un homosexual poate deveni membru….?

  8. Olivian Averescu 28/12/2014 at 22:16 - Reply

     
    Prefer să mă limitez la argumente concrete.
    Las altora plăcerea de a fi pe lângă subiect, de a-şi exprima sentimentele subiective cu privire la una sau la alta.
    Dacă cineva se simte curat cu privire la opinia pe care o are, simţirea lui nu poate constitui un criteriu după care poate fi cântărită opinia respectivă. Vorba aceea:
    [quote]Proverbe 16:25 – Multe căi i se par bune omului, dar la urmă…[/quote]
    După părerea mea, credinţa nu este sentimentalism, ci se rezumă la acceptarea raţională şi raportarea strictă la ideile biblice, în coroborare cu realitatea ontologică şi istorică.

    [b]***[/b]

    În ce priveşte caracterizarea mea mai mult sau mai puţin astigmatică, precum şi răstălmăcirea eronată – după criterii subiective – a intenţiilor rândurilor mele, mă rog… fiecare e liber să scrie ce doreşte. Însă nu înseamnă că acuzele vor fi şi întemeiate raţional. La urma urmei, fiecare dintre noi poate să o ia pe calea asta presărată cu sofisme ad hominem, ad populum şi straw man. Dar numai cei cu o oarecare demnitate vor refuza să meargă pe ea.

    Nu voi nega că argumentele mele vizează corecţia anumitor idei pe care eu le apreciez ca eronate din perspectivă biblică, dar nu ştiu nici ce ar fi blamabil în asta, şi nici de ce ar trebui să mă ruşinez de demonstraţiile mele împotriva acelor idei. Decât dacă ecumenismul s-a oficializat ca obligatoriu în adventism, iar singurele subiecte de discuţie trebuie să fie doar cele în care cădem cu toţii de acord. Doar aşa rândurile mele pot fi blamate.

    În privinţa lucrurilor amorale („care pier odată cu întrebuinţarea lor” – Col. 2.22) nu am nicio problemă, însă relativ la lucrurile morale sau soteriologice, eu nu sunt de acord cu principiul ecumenic că, indiferent de cât de civilizat este tonul dialogal, trebuie exclusă dintre oameni nevoia de clarificare a anumitor probleme concrete şi contradictorii.

    Sunt convins că nu poate exista – de dragul sentimentalismului uman – nicio unitate sentimentală în minciună, ci doar în Adevărul raţional.
    Când Adevărul este îmbrăţişat de toţi, prin lucrarea Duhului asupra minţii umane, abia atunci se împlineşte rugămintea lui Hristos:
    [quote]Ioan 17:21 – Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în noi[/quote]

     

  9. Florin Lăiu 28/12/2014 at 19:52 - Reply

    Draga Olivian,
    eu nu am emotii cu privire la rezultatul celor scrise de mine. Am toata increderea ca aceia care vor citi comentariile mele vor intelege suficient cat sa le aprecieze corect. Un an nou fericit la toata lumea.

  10. Valentino 27/12/2014 at 21:48 - Reply

    Iata Olivian, de abia astepti ca cineva sa faca o greseala, chiar si de nume, si gata luneta, punct ochit, punct lovit. Avem prea multi vanatori printre noi azi, mai ales in biserici. Lasa lumea sa traiasca dupa lumina ce o are, de restul se ocupa cerul. Nu te interpune intre El si noi, nu iti cere nimeni sa mijlocesti, cu atat mai mult sa dai sentinte. Cum spuneam, sunt satul de autointitulatii avocati si procurori ai Domnului.

  11. Olivian Averescu 12/12/2014 at 17:32 - Reply

     
    Dragă Florin, greşeşti, teologicalmente vorbind.
    De înţeles, nu e greu de înţeles mesajul tău. E o poezie binecunoscută. Dar astigmatică din perspectivă biblică şi ontologică.

    Mai e greu e să mă înţelegi tu cum vine cu „legea mădularelor” care, vizând „mădularele”, n-are legătură nici cu voinţa, nici cu caracterul, ci cu tendinţele negative ale naturii pervertite umane (cele din grupa a doua – care trebuiesc eliminate, nu numai controlate – bine creionate prin citate din Ellen White în studiul al cărui [url=http://www.greatcontroversy.org/natx/lar-propensities.html][b][i]link[/i][/b][/url] l-ai dat chiar tu în articolul tău: „Ce ne învaţă Ellen White despre natura lui Iisus?”).

    Problema unei astfel de teologii non-biblice, îmbrăţişată şi de tine (din păcate!), constă în lipsa de speranţă oferită unui homosexual care vine să se boteze în biserică: fiindcă lui i se spune că e „natural” să rămână cu înclinaţiile perverse toată viaţa, şi că Duhul Sfânt îi dă doar control asupra lor, dar îl lasă să fie hărţuit şi să se chinuie cu ele până la Parousia (sau până la moarte, depinde ce vine prima dată).
    Pe când la Filip. 1:6 finalizarea operei Duhului în noi mai înainte de Parousia constă tocmai în izbăvirea de „legea mădularelor” ale [u]trupului de moarte[/u] (nu caracterului de moarte) de care vorbeşte Pavel la Rom. 7:23,24 coroborat cu Rom. 7:5,6 şi Rom. 8:1,2.

    Dacă eşti homosexual şi vii şi recunoşti, desigur că este un pas mare înainte, dar dacă ţi se spune că vei rămâne până la moarte (sau până la Parousia, dacă vine mai repede) cu înclinaţiile tale perverse, atunci nivelul lucrării de sfinţire a Duhului este coborât doar la simplul control, iar asta nu este decât o „formă de evlavie căreia i se tăgăduieşte puterea” care, din martie 2014 de la Capetown, se propovăduieşte direct de la centru, contribuind astfel la împlinirea profeţiei caracteristice vremurilor noastre de la urmă făcută de Pavel la 2 Tim. 3:5.

    Tu, dragă Florin, nu doreşti să iei în considerare că, prin acceptarea credinţei în Iisus, ni se dă nu numai un control deplin asupra înclinaţiilor (într-un caracter sfânt), ci şi faptul că un control perseverent asupra înclinaţiilor rele („stricăciunea poftelor lumeşti”) conduce ulterior („[b][u]după ce[/u][/b] aţi fugit de pofte”) tocmai la „părtăşia de fire dumnezeiască” ([b]θείας κοινωνοὶ φύσεως[/b]) – 2 Petru 1:4.
    Vezi bine că expresia este legată de „fire”, aşa că se schimbă şi [u]firea (natura)[/u] credinciosului la un moment dat, nu numai caracterul lui. Firea nu rămâne mereu aceeaşi ca la începutul primirii credinţei, cum consideri tu, decât în zona tendinţelor natural-normale, care sunt specificate în grupa întâi de tendinţe – care trebuiesc doar controlate, nu şi eliminate – aşa cum se vede în mod peremptoriu în studiul al cărui link l-ai dat la articolul „Ce ne învaţă Ellen White despre natura Domnului Iisus?”, şi pe care tocmai l-am re-oferit şi eu mai sus, în acest comment.
    [i]Iar dacă ai dat chiar tu acel link, cine are acum o „altă” teologie? Eu, care sunt consecvent cu ceea ce se desprinde din ce ai spus chiar tu altădată (şi anume în 28 martie 2011, ora 19:11, când ai editat ultima oară acel articol), sau tu, care te-ai schimbat după cum bate vântul de la centru din martie 2014?[/i]

    Eu ţi-am arătat biblic şi din propriile tale vorbe unde te înşeli. Dar n-ai înţeles, sau ai înţeles, dar ai ignorat voit şi complet argumentele mele. Nu ai adus contraargumente raţionale şi biblice care ar putea să clatine lucrurile biblice scrise de mine, ci doar ţi-ai reiterat poziţia. Aşa că, vorba ta, hai să încheiem discuţia.
     

  12. Florin Lăiu 12/12/2014 at 12:33 - Reply

    Oliviane
    Încă n-ai înţeles ce vreau să spun, sau posibil că ai altă teologie. Firea omenească rămâne până la sfârşit aşa cum este, nu se schimbă deloc şi este permanent o sursă de ispite. Suntem în mod natural cu natură egoistă şi păcătoasă. Se schimbă doar caracterul prin naştere din nou, nu şi natura propriu-zisă. Aşa a fost şi Iisus, a avut un caracter deosebit, Chipul lui Dumnezeu, dar nu că ar fi avut „holy flesh”.
    Cât priveşte recunoaşterea că ai probleme naturale, acesta este un pas înainte, nu înapoi. Chiar dacă dorinţa în sine este păcătoasă, noi nu putem refuza cuiva botezul şi calitatea de membru pentru simplul fapt că el încă se luptă cu anumite pofte şi recunoaşte că, deşi nu mai bea şi nu mai fumează, ocoleşte cârciuma şi pe fumători, deoarece îl apucă năbădăile să bea şi să fumeze. În acelaşi sens m-am referit şi la acei gay, care îşi recunosc problema şi doresc să trăiască o viaţă curată. Noi nu intrăm în dezacord, decât cu aceia care nu doar că SUNT gay, ci se mândresc cu asta, consideră că este un dar divin special, sau oricum, o particularitate care, în mod inevitabil, duce la un stil de viaţă gay. Noi suntem doar împotriva acelora care îşi apără „dreptul” de a face parte din orice comunitate şi a avea orice funcţie, fără să se ţină seama de maniera în care ei au ales să-şi trăiască viaţa erotică.
    Dacă nici de data asta nu m-ai înţeles, propun să închidem discuţia. Să fii iubim (de cine trebuie!).

  13. Olivian Averescu 11/12/2014 at 21:35 - Reply

     
    Un exemplu care a fost normalizat din punct de vedere al instinctelor lui foste „gay”?
    L-ai dat chiar tu în răspunsul către Cristina-Elena, când ai afirmat că sunt cazuri rare de normalizare a instinctelor gay.
    Cât despre egoişti sau afemeiaţi normalizaţi, oho, sigur exemple de-astea le vei găsi mult mai uşor.
    _________

    Dar de ce judeci Biblia după standardele umane actual-generalizate? Fiindcă astfel cochetezi cu sofismul actualismului: a judeca lucrurile după cum se vede actualmente în jurul nostru.
    Dacă actualmente credinţa este atât de rară încât doar rarisim se normalizează instinctele sexuale ale unor foşti gay, asta nu înseamnă că trebuie să ne construim o doctrină biblică falsă pe tiparul general ambiant.

    Noi, prin Duhul, trebuie să ne construim viaţa după Biblie, nu invers, nu viaţa noastră construieşte înţelegerea Bibliei.

    Puteai la fel de bine să mă întrebi: „Oliviane, de ce crezi în înviere? Arată-mi şi mie un caz pe care l-ai văzut tu. Tu, de exemplu, ai înviat?”

    ***

    în privinţa ispitei de care mă întrebi, ţi-am spus: faci o mare greşeală deoarece le tratezi vraf pe toate.
    Dar, generic vorbind, ispitele se împart în două: interioare şi exterioare.
    Omul în care „lucrarea cea bună” de la Filipeni 1:6 s-a finalizat nu mai are ispite interioare. Mă refer la faptul că tendinţele drăceşti (din grupa a doua de tendinţe de care ţi-am scris în comment-ul anterior) se evaporă.
    ACEASTA ESTE PĂRTĂŞIE DE FIRE DUMNEZEIASCĂ (sau, cum îi mai spun eu, ÎNDUMNEZEIRE).

    Vezi bine că la [url=http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/petru-2/1/4/#4][b][i]2 Petru 1:4[/i][/b][/url], unde vorbeşte de părtăşia asta spune despre ea că este atinsă [i]”după ce aţi fugit de stricăciunea poftelor lumeşti”[/i]. Deci, a controla stricăciunea asta a poftelor necurate iată că ne conduce la o stare mai înaltă, mai presus doar de control, şi anume la părtăşia de fire dumnezeiască. Iar starea asta trebuie să aibă un element nou faţă de starea anterioară în care exista doar control. Şi are! Dispar tendinţele drăceşti şi omul se normalizează:
    [quote]Iacov 4:7 – Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.[/quote]
    Să nu crezi că va fugi din exterior (căci, până la Parousia, el va fi mereu aproape ca să ispitească din [u]exterior[/u]), ci va fugi din interior:
    [i]1 Ioan 5:18 – Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.[/i]

    Deci, de acele tendinţe rele nu scapi tu, ca persoană, oricâte eforturi personale ai face, chiar Gandhi dacă te-ai numi. Ci este, de asemenea, lucrarea Duhului în omul credincios – „sfinţirea lucrată de Duhul” ([url=http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/petru-1/1/2/#2][b][i]1 Pet.1:2[/i][/b][/url]).

     

  14. Florin Lăiu 11/12/2014 at 19:10 - Reply

    Olivian,
    Oare nu ar fi bine să ne dai şi nou un singur exemplu de un egoist, afemeiat sau gay care, prin pocăinţă, nu doar că a biruit aceste pofte rele, prin prezenţa Duhului Sfânt, ci a eliminat înclinaţiile naturii lui şi este fără grijă că ar mai putea fi ispitit? Tu ai o experienţă asemănătoare pe care poţi s-o descrii? Eşti imun? Nu mai poţi fi ispitit?

  15. Olivian Averescu 11/12/2014 at 13:43 - Reply

     
     
    [quote name=”Valentino”]Citez cuvintele lui Octavian…[/quote]
    Octavian care era, de fapt, Olivian. Şi, bineînţeles, a urmat a fi citat trunchiat, distorsionându-i-se mesajul.

    Citatul meu complet viza primirea păcătosului din partea [b]DOMNULUI IISUS[/b], nu din partea mea. Căci cine sunt eu? Nimic!
    Dar am scris aşa:
    [quote name=”Olivian Averescu”]Un homosexual care se pocăieşte din toată inima, care se reneagă pe sine cu lacrimi sincere pentru trecutul său (înclinaţii sau fapte reprobabile), [b][u]oare nu e clar că ar putea fi primit de Domnul Iisus[/u][/b]…?[/quote]
    Domnul Iisus vede în ascuns… Eu, ca om, pot doar să-l cred pe om pe cuvânt şi să văd din faptele lui dacă îşi ţine cuvântul.

    Dar, mă rog, se pare că cine îmi citeşte până şi numele distorsionat („Octavian”), cu atât mai mult nu a prins mesajul meu doctrinar mai dificil şi nu a citit rândurile mele cu atenţia şi respectul cuvenit semenului său (semen pe care, caracterizându-l astfel în mod astigmatic ca fiind procuror, îl întrevede a fi nedorit de Domnul).

    Ce ţi-e şi cu inchiziţia asta de tip contemporan! Face pe procuroarea cu tine în timp ce te acuză pe tine că ai fi procuror!
     
     

  16. Valentino 11/12/2014 at 11:23 - Reply

    Citez cuvintele lui Octavian „Un homosexual care se pocăieşte din toată inima, care se reneagă pe sine cu lacrimi sincere pentru trecutul său”….. Nu inteleg, Cine suntem noi sa asteptam asemeanea fapte din partea lui ? Cine suntem noi ca sa intram in inima lui ca sa studiem daca vorbeste si face sincer astea ? Imi amintesc o alta situatie din biserica, romaneasca, in care frecventam cu cativa ani aici. Un membru al comitetului a alertat pastorul, italian, ca o anumita fata traieste cu un baiat, ca argument a adus faptul ca acel baiat avea o camera in chirie in apartamentul familiei fetei. Pastorul, om intelept, a chemat fata la comitet si a intrebat-o doar atat; Este adevarat ca tu traiesti cu bnaiatul X ? Fata cu seninatate a spus „Nu, io ma tem de Dumnezeu si nu pot
    face un asemenea pacat”. Aici sa terminat totul. Pacat ca noi fiintele umane cautam sa despicam firul in patru acolo unde numai Dumnezeu are dreptul. Am ajuns sa ne autointroducem intre El si altii ca procurori si avocati, nu cred ca El are nevoie de asemenea personaje.

  17. Florin Lăiu 11/12/2014 at 7:59 - Reply

    Olivian, tu confunzi grav moştenirea tendinţelor naturale cu poftele păcătoase. Dar ispitele omeneşti şi Iisus le-a avut.

    Dacă pocăinţa înseamnă părerea de rău pentru tendinţele păcătoase ale naturii şi eradicarea acestor tendinţe, înseamnă că pocăinţa este imposibilă. Cine este pocăit, după părerea ta? Există asemenea oameni? Eşti tu, pocăit?
    Este foarte straniu ce spui.

    Christos este scara văzută de Iacov, cu baza aşezată pe pământ şi cu vârful ajungând la poarta cerului, până la pragul gloriei. Dacă acea scară ar fi fost mai scurtă cu o singură treaptă, noi am fi fost pierduţi. Dar Christos ajunge la noi acolo unde suntem. El a luat natura noastră şi a biruit, pentru ca şi noi, luând natura Lui să putem birui. Făcut „în asemănarea cărnii păcatului” (Rom. 8:3), El a trăit o viaţă fără păcat. Acum prin natura Sa divină El apucă tronul ceresc în timp ce prin natura Sa umană ajunge la noi. El ne porunceşte ca prin credinţa în El să atingem gloria caracterului lui Dumnezeu. De aceea trebuie să fim noi desăvârşiţi după cum şi Tatăl nostru ceresc este desăvârşit (DA 311).
    În natura noastră omenească, Christos urma să răscumpere eşecul lui Adam. Însă când Adam a fost asaltat de ispititor, nu era asupra lui nici unul din efectele păcatului. El stătea în puterea unei umanităţi desăvârşite, posedând întreaga vigoare a minţii şi a corpului. El era înconjurat de gloriile Edenului şi în zilnică părtăşie cu fiinţele cereşti. Nu tot aşa a fost cu Iisus când El a intrat în pustie ca să se lupte cu Satan. Timp de 4000 de ani neamul omenesc slăbise în tărie fizică, în putere mintală, şi în valoare morală; iar Christos a luat asupra Sa infirmităţile naturii umane degenerate. Numai astfel putea El răscumpăra pe om din cele mai joase adâncimi ale degradării (DA 117). „El a luat natura noastră păcătoasă asupra naturii Sale nepăcătoase, ca să poată şti cum să ajute celor care sunt ispitiţi.” (Medical Ministry 181)

    În acest caz, a avut şi EL nevoie să se pocăiască ! De fapt, aici eşti cu o majoritate AZS care susţine că Iisus a avut „holy flesh”.

  18. Olivian Averescu 10/12/2014 at 17:38 - Reply

     
    Nu, dragă Florin, nu mă încumet să vorbesc despre „prooroci mincinoşi”. Dacă nu vă ridicaţi la înălţimea Cuvântului, nu înseamnă neapărat că aţi fi „prooroci mincinoşi”.
    Aşteptarea ta ca eu să scriu ceva în direcţia asta are un soi de conotaţie paranoidă, atâta vreme cât eu nu te-am abordat niciodată în felul acesta.

    Pe de altă parte, eu nu am nicio problemă cu afinitatea culturală dependentă de aria geografică unde locuiesc. Niciodată nu am avut.
    Dar dacă pentru voi, „din Galileea nu se poate ridica vreun prooroc fiindcă nu s-a ridicat niciunul de acolo” (e o exprimare metaforică, nu că aş fi prooroc), înseamnă că judecaţi după lucruri formale, precum zona geografică, „după înfăţişare, nu după dreptate”.

    În altă ordine de idei, departe de mine să resping vreun homosexual, DACĂ EL SE POCĂIEŞTE.
    Poate să fie chiar şi practicant, nu numai nepracticant ca cei de care scrie Valentino.
    Un homosexual care se pocăieşte din toată inima, care se reneagă pe sine cu lacrimi sincere pentru trecutul său (înclinaţii sau fapte reprobabile), oare nu e clar că ar putea fi primit de Domnul Iisus dacă îşi deplânge erorile şi dacă lasă nasul jos fără a mai emite şi pretenţii de a ocupa funcţii înalte în Biserică? Căci un astfel de om, chinuit în trecut de povara unui greu păcat (şi anume o poftă cu totul NEFIREASCĂ), chiar dacă se creştinează şi scapă, prin Duhul, de înclinaţii scârboase, totuşi el se află într-un pericol foarte real şi acut.
    Biblia spune:

    [i]1 Corinteni 6:9-11 – Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. [u]Şi aşa eraţi unii din voi! [u]Dar aţi fost spălaţi[/u], aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.[/i]

    Se vede, însă, că în creştinismul autentic homosexualul (ca de altfel toţi ceilalţi păcătoşi) este spălat şi sfinţit, eliberat de tendinţele necurate din mădularele lui (Rom. 7:23,24). Pavel vorbeşte acolo (la Romani) de [b]O IZBĂVIRE[/b] de legea mădularelor, pe când, actualmente, bisericile cochetează cu doctrina perversă că un homosexual poate să rămână cu acea lege în mădulare toată viaţa, că nu e nicio problemă atâta timp cât nu pune acele tendinţe în practică.

    [b]P.S.[/b]
    Păcat că vă daţi slavă unii altora în neadevăr, şi trataţi cu uşurătate adevărul care se desprinde clar din Biblie, spunând că el n-ar fi altceva decât o concluzie subiectivă dependentă de aria geografică culturală, în loc să vă raportaţi strict la Cuvânt pentru a înţelege logica fenomenologică a lucrurilor.
     

  19. Florin Lăiu 10/12/2014 at 16:16 - Reply

    Mulţumesc pentru apreciere, Valentino!
    Acum urmează precis replica lui Olivian, care va spune că doar prorocii mincinoşi erau vorbiţi de bine. Dar mă ajută OA şi alţii să fiu suficient blamat, pentru a putea aspira şi eu la o imagine de „proroc” adevărat… 🙂

  20. Valentino 10/12/2014 at 15:51 - Reply

    Florin ! Admir felul cum incerci sa explici aceste lucruri cu privire la homosexuali si homosexualitate. Aceste idei ce le-ai expus tu aici, l-am auzit si intr-o discutie cu pastorul, italian, din biserica, italiana, unde frecventezactualmente. Candva frecventam o biserica romana aici in italia, si la un moment dat au inceput sa ne viziteze doi gay, acestia dupa un timp au cerut sa fie indrumati in sudiul si pregatitrea pt botez. Pastorul, italian, nu ia fugarit ci din potriva a a inceput sa ii invete. Mai tarziu cand ei au cerut sa fie botezati, pastorul i-a intrebat; sunteti homosexuali ? Ce credeti ca au spus ! Au zis DA suntem, dar nu practicam. Mentionez ca acea biserica era formata din romani cca99% si ca urmare a hulei si opozitiei asa zisilor frati , acestia au plecat. Nu degeaba am intrebat pe Olivian de unde este sau unde traieste. In ziua de azi multi au ramas la un anumit nivel vechi de a gandi si vedea lucrurile. Toata aceasta gandire mediocra este un rezultat al influentei ortodoxe si comuniste din romania. Noi ce traim n diaspora ne face mare placere cand unul ca tine, Florin, vede si explica anumite lucruri la un nivel foarte emancipat. te sustin si te rog sa continui. Noi din diaspoara te apreciem mult.

  21. Olivian Averescu 10/12/2014 at 15:12 - Reply

     
    Da, te înţeleg mai bine decât poate te înţelegi tu, dragă Florin.
    Este clar! Oriunde Biblia vorbeşte despre corectarea tendinţelor păcătoase („legea mădularelor”) pentru tine este figurat.
    Tot ce nu e figurat, ci real, crezi tu că este acolo unde se potriveşte cu ceea ce gândeşti tu, şi restul celor pe care-i înalţi tu.

    Însă chiar din cuvintele tale văd că Brinsmead, atâta timp cât a crezut ceea ce tu numeşti „prostioară” a rămas pe cale. Când a abandonat, a abandonat şi adventismul.

    Oricum, mulţumesc pentru că mi-ai recitat o poezie pe care o ştiam şi eu foarte bine (despre rezistenţa în faţa ispitei).
    Dacă „neînţelegerea mea” porneşte din ceea ce ţi se pare ţie, ei bine, neînţelegerea ta porneşte din faptul că nu ai fost foarte atent la argumentele mele biblice.
    Şi în principal pentru că tu consideri greşit că după primirea Evangheliei ispita va rămâne pentru totdeauna (până la Parousia) la stadiul de interioară (în sufletul omului), ca la drogaţii fără de Hristos care trebuie să-i reziste.
    Şi încă nu ai priceput cum vine treaba cu ruperea legăturii interioare a „legii negative din mădulare”. Tot de aceea nu ai priceput nici ce înseamnă „părtăşia de fire dumnezeiască”, care presupune tocmai că ispita nu mai este lăuntrică (în suflet), ci doar exterioară. Căci prin atingerea stării de sfinţenie efectivă (Evrei 12:14; în timpul acestei vieţi, nu la Parousia – cf. Filip 1:6), omul se naşte din Dumnezeu şi Cel născut din Dumnezeu îl apără şi cel rău nu îi mai poate accesa sistemul nervos central pe dinăuntru (1 Ioan 5:18).
    Ba mai mult, un asemenea om are privilegiul de a i Se arăta Domnul:
    [quote]Ioan 14:21 – «Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, [u]şi Mă voi arăta lui[/u].»[/quote]

    [b]P.S.[/b]
    Apropos, ai uitat să-mi demonstrezi cât de figurat este Filipeni 1:6, şi cât de figurată este „legea mădularelor” de la Rom.7 (lege care în concepţia ta trebuie că ţine de voinţă, nu de înclinaţii, nu-i aşa?).
     

  22. Florin Lăiu 10/12/2014 at 14:03 - Reply

    Dragă Olivian,

    Cred că toată neînţelegerea pleacă de la percepţia a ceea ce înseamnă păcat. Păcatul, vina noastră nu constă în ceea ce moştenim în fiinţa noastră, fie că este vorba de defecte de vedere sau de alte simţuri, boli congenitale, trăsături neatrăgătoare sau vreun handicap. Ispita însăşi nu este păcat, indiferent că vine de undeva de afară, sau din propria fiinţă (în realitate, cele două domenii rezonează). Păcatul începe prin negocierea cu ispita, prin acceptarea ispitei, care devine astfel poftă şi care mai devreme sau mai târziu se exprimă printr-un păcat vizibil.

    Dacă teologii adventişti nu gândesc ca tine, înseamnă că sunt decadenţi, iar numai tu citeşti corect Scripturile ! Amice, exact aceasta este problema ta cea mai gravă, restul sunt chichiţe teologice. Problema ta este că te crezi ultimul bastion al adevărului în lume. E adevărat că te sprijini pe Scriptură, dar mai precis te sprijini pe propria ta interpretare a Scripturii (unde suspectez că eşti sincer, dar uneori înşelat).

    Robert Brinsmead (Australia) susţinea prin anii ‘75 că va veni un timp când (la judecata celor vii), ne va fi eradicată natura păcătoasă) şi nu vom mai avea astfel „păcatul originar”, ca să putem sta în picioare în timpul strâmtorării. Mai târziu, citind pe Luther, Calvin, etc, a renunţat la prostioara asta şi şi-a însuşit unele prostioare evanghelice, după care a părăsit şi sabatul, apoi şi creştinismul, devenind un om de afaceri şi politician umanist. Îi poţi găsi chipul pe un timbru australian.

    Doctrina “holy flesh” se întemeia pe credinţa că Iisus ar fi avut o natură umană diferită de a lui Adam cel căzut, şi că printr-o experienţă „de Ghetsemani” (numită „experienţa grădinii”), credinciosul poate ajunge la experienţa înlăturării naturii păcătoase, având după aceea ca şi Iisus, „holy flesh”. Dumnezeu ne va da holy flesh la înviere sau înălţare, dar pentru a sta înaintea Sa fără vină nu avem nevoie de holy flesh, ci de „holy mind”, de „holy character”, „gândul lui Iisus”.

    Eu nu am afirmat că păcatul nu poate fi înfrânt. Dar ereditatea nu poate fi biruită decât într-un singur fel, ca atunci când zicem că am biruit ispita. Aceasta nu înseamnă că am ucis definitiv ispita; ea mai poate veni, eventual mai bine înarmată, dar prin credinţa în Christos suntem pregătiţi să-i facem faţă, să nu o acceptăm.

    Când Pavel vorbeşte de o făptură nouă (2 Cor 5:17), foloseşte o metaforă referitoare la un caracter nou. Nu se schimbă ereditatea, nu se schimbă fizic mai nimic (afară de unele îmbunătăţiri care pot fi aduse printr-o viaţă sănătoasă). Oamenii cei mai sfinţi vor transmite copiilor nu o sfinţenie ereditară, ci aceeaşi ereditate păcătoasă, pe care au moştenit-o din strămoşi. „Iată că ‘toate’ s-au făcut noi” este mai mult o făgăduinţă a viitorului, decât o descriere a prezentului, dacă iei aceste cuvinte în sens propriu. Dar cel mai probabil, este un sens figurat. Când te naşti din nou, te botezi sau birui păcatul, nu-ţi întinreşte carnea, nu ţi se redă vederea, nu începe să-ţi sclipească memoria, nu te părăseşte Parkinson, iar dacă ai cancer, de obicei rămâi cu el şi după aceea. Sfinţirea nu te face intrinsec sfânt, ci îţi sfinţeşte caracterul: simţirea, obiceiurile, principiile, planurile etc. TOTUL este diferit, Dar numai în domeniul moral. Celelalte, cum dă Dumnezeu, dacă face El vreo minune. Altminteri nimic nu se schimb. Aşa că TOATE din textul lui Pavel se rezumă la domeniul spiritual despre care vorbea, nu chiar la TOATE lucrurile în sens absolut.

    Sper că cel puţin de data aceasta m-ai înţeles.

  23. Olivian Averescu 10/12/2014 at 9:34 - Reply

     
    Mulţumesc pentru vorbele „binevoitoare”, dar mesajul meu este tocmai că ba da, tocmai că ştiu pe ce planetă mă aflu: una pe care, iată, precum spui tu însuţi, nu există niciun teolog adventist care să poată face link-uri raţionale între versetele date de mine în comment-urile anterioare pentru a extrage o concluzie validă. O planetă atât de decadentă!

    Nu ştiu cu exactitate ce a susţinut Brinsmead, dar după părerea ta, dacă Domnul Iisus nu a avut tendinţe spre păcat, asta înseamnă „Holy Flesh”?
    Iar dacă toţi cei ce cred în El vor să devină ca El, sfinţi în toate cele, asta înseamnă că sunt „Holy Flesh”?

    Sunt două curente extremiste bag seama (alfa şi omega):
    [b]•[/b]  Holy Flesh, care susţine că prin credinţă, confundată cu „leşinul sfânt”, se poate ajunge pe pământ la un trup slăvit ca al lui Adam înainte de cădere;
    [b]•[/b]  tot fugind de prima extremă, se pare că majoritatea a îmbrăţişat-o pe cea de-a doua, susţinând că CREDINŢA nu poate birui EREDITATEA în tendinţele ei rele.

    Tu-mi vorbeşti despre „practici spirituale”, iar eu îţi vorbesc despre credinţă pură, fără niciun fel de practică decât roada dragostei.
    Tu-mi vorbeşti de teologi adventişti, eu îţi vorbesc din Cuvântul lăsat de Dumnezeu.
    Iar acest Cuvânt spune despre un credincios (autentic!):
    [quote]2 Corinteni 5:17 – Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.[/quote]
    Iar în „casa lui Israel şi a lui Iuda” (adică între cei primiţi în Noul Legământ – vezi Ieremia 31:29,31) se intră într-un proces potenţial de sfinţire („lucrată de Duhul” – 1 Pet. 1:2) şi se ajunge astfel la starea de sfinţire efectivă (Filip: 1:6), rupându-se, astfel, orice legătură ereditară care provoacă înclinaţii rele (rămânând numai înclinaţiile normale). Aceasta înseamnă eliberarea după care tânjea Pavel (cel eliberat în final) la Rom. 7:24: a deveni aşa cum era Iisus pe pământ acum aprox. 2000 de ani. După cum poţi vedea, la Filip. 1:6, destinaţia sfinţeniei efective este în timpul acestei vieţi pământeşti, nu după. Şi cei 144.000 vor atinge această destinaţie.

    În Iisus, orice credincios este o făptură nouă, după modelul Lui, şi anume fără tendinţe păcătoase. Acesta este miracolul convertirii autentice. Cine nu experimentează asta, nu are adevărata credinţă, ci are: [i]”o formă de evlavie căreia îi tăgăduieşte puterea”[/i] (2 Tim. 3:5), trăsătură nedorită care, din păcate, este generalizată la vremea de la urmă (2 Tim. 3:1).

    [b]P.S.[/b]
    Nu trebuie ca cineva să fie prooroc ca să deducă deranjul tău cu privire la un adevăr pe care îl doreşti a fi DELETED.
    Iar faptul că este adevăr, şi nu „imaginaţie pură”, sunt convins că o ştiai şi tu (de aceea am spus că eşti în faza de negare). Căci nu demult, prin martie, 2014, a avut loc întrunirea de la Cape Town. (Mă limitez, fiindcă ştiu că tu, ca adventist „profesionist”, n-ai cum să priveşti în faţă adevărul dureros şi incriminatoriu în acelaşi timp.)
     

  24. Florin Lăiu 09/12/2014 at 22:15 - Reply

    Da, saitul este defect de mai mult timp, va fi pus pe alta platforma. Doar ca a trecut prea mult timp de cand firma a inceput sa lucreze si asta e – pe romaneste. Daca aveam timp faceam eu cum puteam .
    Cat priveste subiectul mai important in discuti, cred ca tu nu stii pe ce planeta traiesti. Nu exista nici un teolog adventist care sa sustina ca inclinaliile ereditare, instinctuale s-ar confunda cu poftele pacatoase, sau si mai si, ca ai putea scapa de legile ereditare prin practici spirituale. In adventism au fost doar miscarea Holy Flesh si miscarea lui Brinsmead, ambele esuate, care au sustinut aceasta utopie mistica. Singura noastra sansa este sa ne impartasim de natura divina prin locuirea Duhului, care sa tina sub control tendintele noastre si sa nu traim astfel dupa carne, ci dupa Spirit.
    Dar mai important decat perceptia ta teologica este un alt fapt. Ai mereu placerea sa ma judeci la nivel spiritual, ceea ce in calitatea ta de proroc cu cagula, este de prost gust. Nici nu stiu cine esti, iar tu incerci sa-mi citesti motivatiile de parca ai fi Dumnezeu sau cine sti ce nou profet. Eu zic sa lasi tonul asta, pentru ca strica mintea si paralizeaza relatiile.

  25. Olivian Averescu 09/12/2014 at 17:23 - Reply

     
    Da, dragă Florin, am folosit tasta DELETE, aşa cum ai dorit. Nu pentru că ceea ce am spus n-ar fi fost adevărat, dar, în calitatea ta de factor decident în BAZŞ, simt că te doare prea tare acest adevăr. Tocmai de aceea preferi să-l renegi, autosugestionându-te că eu aş scrie din „imaginaţie pură”. În plus, nu am spaţiul necesar să-ţi dovedesc cu articole specifice şi cu exemple clare acel adevăr.

    Cât despre fraza ta: „Înţeleg ce vrei să spui”, consideră că nu concordă cu realitatea. Mai simplu spus, nu cred că ai înţeles. Deşi eu am dat exemple clare din Biblie, unde se vede că, prin părtăşia de fire dumnezeiască, tocmai tendinţele (înclinaţiile) sunt eradicate, şi că ele sunt totuna cu poftele, neavând nicio legătură cu rodirea faptică a acelor pofte sau cu cultivarea lor voită.

    Când Pavel spune despre dihotomia produsă de „legea din mădularele lui” (Rom. 7:23) vorbeşte tocmai despre tendinţe (=pofte deviante pe care el şi le-a ţinut în frâu – Rom. 7:7, Filip. 3:6 – deşi tu susţii că nu poate exista nimeni la care pofta să nu rodească), nu despre cultivarea lor volitivă.

    Şi de acele tendinţe a fost eliberat, şi este eliberat orice creştin autentic:
    „[u]Acum dar[/u]… legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8:1,2).

    [b]P.S.[/b]
    Eu ştiu mulţi bărbaţi sănătoşi care [u]nu[/u] au rămas electrizaţi în faţa graţiei feminine. Numai că sănătoşi şi la spirit, nu numai la trup, aşa cum ai restrâns tu problematica „sănătăţii”.

    [b]P.S.2[/b]
    Văd că ai actualizat astăzi articolul principal. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar, pe alocuri, fontul normal a fost înlocuit cu nişte ciudăţenii.
     

  26. Florin Lăiu 09/12/2014 at 12:31 - Reply

    Dragă Olivian,
    Înţeleg ce vrei să spui, dar eu nu m-am referit la nevinovăţia poftei necurate. Pofta rea este vinovată, indiferent că este pofta după o femeie sau după un bărbat. Iar dacă este şi nenaturală, este cu atât mai odioasă. Pofta este păcat, după poruncă, aşa cum ai subliniat, şi dacă nu căpătăm biruinţă asupra ei, ne învinge ea pe noi. Nu există oameni care să poftească fără să şi manifeste pofta sub forma unei fapte păcătoase (publice sau private).

    Însă eu m-am referit nu la poftă, ci la înclinaţia naturală, cu care te naşti sau pe care în anumite cazuri o poţi dobândi. Când o persoană are înclinaţii erotice spre acelaşi sex, este o denaturare petrecută cândva, fie genetic, fie în stadiile de dezvoltare ulterioară; iar aceste înclinaţii nu ţin de voinţa persoanei. Gândeşte-te, că în timp ce un bărbat sănătos rămâne electrizat în faţa graţiei fizice feminine, aceşti tipi nu au nici o atracţie de femeie, în schimb, umblă după bărbaţi. Un om normal ar trebui să facă eforturi teribile ca să încerce măcar sentimentul acesta, pe când aceştia sunt pe invers. Aşa cum există persoane cu sex nedefinit, hermafrodiţi, cu ambele sexe, aşa există şi persoane care au un anumit sex fizic, dar psihologic au sexul opus. Multă vreme nu s-a ştiut nimic în domeniul acesta şi s-a crezut că aceşti nenorociţi sunt doar rebeli sexuali, care vor să fie extravaganţi, să trăiască aventuri exotice. Este clar că tineri şi copii care probabil erau normali, cad uneori în capcana aceasta prin anturaj, dar cei care sunt cu adevărat gay sunt pare-se irecuperabili în ce priveşte relaţiile normale. Tentativele lor de căsătorie straight eşuează. Vezi şi http://en.wikipedia.org/wiki/Pyotr_Ilyich_Tchaikovsky Este, aşa cum zicea Iisus, unii sunt „născuţi” fameni. Iar alţii, ca să parafrazez, sunt născuţi gay. Dar în timp ce pentru efeminaţi este mai simplu, că nu au nici un fel de atracţii erotice, homosexualii sunt chinuiţi de atracţii same-sex. Dacă îi mai etichetăm şi ca vinovaţi pentru asta, s-ar putea să greşim. Este ca acela care s-a născut fără degete sau cu două capete.

    În rest, cred că ai tasta DELETE. Se poate folosi pentru multe rânduri dn cele pe care le-ai scris. Sunt imaginaţie pură şi nu chiar binevoitoare.

  27. Valentino 09/12/2014 at 9:27 - Reply

    Olivian Averescu ! Va adresez o singura intrebare; Unde locuiti ? In Romania sau diaspora ! Multumesc

  28. Valentino 08/12/2014 at 9:46 - Reply

    Sunt foarte bucuros sa primesc noutati, pareri si invataturi foate bune si mai ales potrivit timpurilor de azi, din partea dv. Florin Laiu. Am ajuns demult la concluzia ca noi crestini trebe sa avansam si nu sa ramanem la anumite ipostaze depasite in timp.In ce priveste homosexualtitatea si homosexualii, si aici impartasesc de ceva timp aceasi parere. Este un pacat sa se practice, este o greseala sa incercam sa schimbam noi oamenii natura lor pacatoasa, fie mostenita sau dobandita, prin mijloace si „principii” omenesti. Tot ce putem face este sa ii ajutam, in limita puterii si posibilitatii noastre, mai ales prin rugaciune.

  29. Cristina-Elena 07/12/2014 at 19:51 - Reply

    Ce părere aveți despre primirea homosexualilor ca membri în biserică, nu întreb ca vizitatori…?

  30. Valentino 22/01/2014 at 10:35 - Reply

    Personal iti multumesc pentru instiintare si urare. Am observat aceasta slabiciune a unora de a se superioriza prin separare. Ma doare sufletul cand vad si citesc persoane ce scot in evidanta cu tot alceva ce ar trebui ca un adevarat crestin sa urmeze in ziua de azi.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.