Iată aceşti mărăcini, pleiadă pustie!
Iată acum şi scânteia care mai sunt:
neadormit, neîmpărţit, solidar ekklesíei
_______________________ cenuşărese.

Toarnă-mi, Doamne-n priviri, curcubeie de har,
psalmul meu să nu moară-n tângă nătângă;
salve printre măslini să-Ţi aduc şi să fiu un
_______________________ verb al speranţei.

Bucureşti 1998