decembrie 2024
D L Ma Mi J V S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
7.539
Forumuri
25
Subiecte
63
Răspunsuri
588
Etichete subiect
7

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/CONFESIONAL/Confesiune/Alte subiecte specifice/Reverberații ale articolului lui Sorin

Reverberații ale articolului lui Sorin

Un articol pastoral, cu teologie densă și articulată, semnat de Sorin Petrof – „Provocarea lui Isus” (Imaginea părintelui) din Curierul adventist (mai 2016) tocmai iese de sub tipar. Am avut ocazia să-l parcurg poate chiar înainte de a fi tipărit și, având în vedere implicațiile teologice profunde ale unor afirmații scrise, care mi-au trezit preocupări mai vechi, mă grăbesc să le exprim la cald – ca să mă verific, sau pur și simplu, să aud și opiniile altora asupra acestei tematici.

Sunt convins că Sorin a scris la cererea redacției, și mă bucur că ne onorează revista cu condeiul lui, pe care demult l-am remarcat. Dar cu siguranță, subiectul și l-a ales singur, deoarece observ că aparține unei tematici care îl frământa încă din facultate. Autorul subliniază influența pe care o are imaginea despre Dumnezeu asupra psihologiei și religiei noastre.

Cum această tematică a imaginii (caracterului) lui Dumnezeu este mult discutată astăzi în anumite cercuri teologice, și mai gălăgios în unele mișcări centrifuge, folosesc pretextul reacției la articolul lui Sorin, pentru a expune câteva nedumeriri și îngrijorări ale mele față de o anumită percepție, care nu este nouă pentru mine, dar este inconfortabilă pentru credința mea. La reverberațiile pe care le-a produs articolul în mintea mea mă refer, nu la articolul însuși. Iar Sorin va fi primul care mă va înțelege și îmi va scuza strategia.

Din totdeauna am auzit printre noi, fie la școala de sabat, fie la predici, ocazional, idei care pun în contrast Noul cu Vechiul, când este vorba de mărturia Scripturii. Rostiri întemeiate pe Matei 5 sau pe Galateni, cu cele două legăminte și contrastul dintre ele, am auzit de șase decenii. Ce-i drept, nu este specificul nostru să insistăm asupra semnificației acestor contraste, dar de câte ori vine în discuție acest subiect, sau un alt subiect din aceeași temă, am observat că toată lumea pare de acord cu clișeul antitezelor, în timp ce eu mă pomenesc contrariat, și adesea în dezacord.

„Evreii aveau o viziune dogmatică și definitivă despre Dumnezeu”.  Este vorba aici despre teologhisirea iudaică (populară sau oficială), sau despre viziunea proprie Scripturilor Ebraice? Care este diferența de autoritate dintre imaginea biblică a lui Dumnezeu și imaginea teologică a lui Dumnezeu? În ce privește imaginea populară sau teologică a lui Dumnezeu se poate vorbi despre evoluție (schimbare). De asemenea, revelația despre Dumnezeu crește de la un profet la altul, de la o epocă la alta, iar revelația absolută și definitivă este întrupată în Iisus Christos. Dar ceea ce îmi dă mie frisoane este ideea că Moise și autorii inspirați din vechime ar fi redat în mod fals caracterul lui Dumnezeu, iar Iisus ar fi fost trimis să îndrepte situația. Dacă aceasta ar fi realitatea, atunci problema nu ar fi la profeți, ci la Dumnezeu, Care nu Și-a tocmit pictorii cei mai pricepuți și mai onești. Să fi fost Dumnezeu atât de naiv, încât să pozeze pentru niște diletanți? Pe care mai apoi să-i încununeze cu cea mai înaltă autoritate teologică și spirituală? Până la urmă, ce mai rămâne din noțiunile de revelație și inspirație, dacă aceste cuvinte nu reflectă diferența dintre un profet și un alt om cumsecade! Cu atât mai mult cu cât autorul (inspirat, dacă asta mai înseamnă ceva!), L-ar fi prezentat pe Dumnezeu în mod cu totul distorsionat, din cauza prejudecăților personale. Blamul aruncat asupra integrității, onestității și capacității autorilor biblici cade astfel asupra lui Dumnezeu, asupra Christosului real, care este mai întâi (cronologic) Domnul „Vechiului”.

Uneori avem probleme cu severitatea lui Dumnezeu, deoarece gândim ca niște copii. Dacă un tată este exigent și sever, înseamnă că este rău. Dacă este indulgent, tolerant, bonom și corect politic, dacă ne copleșește cu ciocolată și nu ne impune să roadem cotor de varză și morcovi, este bun. Dacă Dumnezeu este doar Tată, este bun. Dar dacă este și Suveran, Judecător Suprem și Proprietar Absolut al nostru, dacă Își permite să ne pedepsească uneori disciplinar, sau la disperare ne amenință cu moartea, zicem că este rău. Sau că nu știe să se exprime prin proroci, și Se înțelege numai cu teologii umaniști. Fiind copii moderni, sunăm Barnevernetul să ne mântuiască de un asemenea Părinte! (Fir-ar să fie de Barnevernet și de toată grija lor pentru „interesul” copilului!).

Într-adevăr, anumite aspecte legate de imaginea lui Dumnezeu (atât în Vechiul și în Noul, cât și în istorie și contemporaneitate) sunt dificile sau chiar imposibil de explicat, de această parte a Iordanului. Dar nici nu s-au depus eforturi pentru a înțelege corect și mai profund aspectele cu pricina. (Când teologia este dominată de psihologie, politică sau moralism devine foarte superficială).

Imaginea Dumnezeului lui Marcion are însă mai multe defecte, dintre care cel puțin unul este fatal: Dumnezeul care evoluează, sau care Se convertește de la o religie învechită la una nouă, Își pierde și creditul și substanța. Adică Dumnezeu nu mai este Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare catastrofă, deoarece nu mai există punct de reper. Problema nu este că am de ales între un Dumnezeu prea sever și unul duios, ci între Dumnezeul biblic, așa cum este El descris, fără chirurgie cosmetică, și un Dumnezeu fictiv, creat de eticieni și psihologi. Eu am nevoie de un Părinte real, cert, oricât ar fi El de sever, nu de unul virtual, indiferent cât ar fi de atractiv.

Cred că teologii se joacă de-a „s-a zis, dar Eu vă spun!” într-un mod care subminează autoritatea Bibliei. Pentru unii, autoritatea lui Iisus este superioară autorității Bibliei. O fi așa, dintr-un punct de vedere, dar noi nu avem la dispoziție un Iisus real, ca imagine și ca autoritate, decât prin intermediul Scripturii. Noi avem Scripturile despre Iisus, acesta este singurul temei al credinței. Și despre Iisus vorbește mai întâi Primul Testament, unde El Însuși este Cel care  „a zis” una sau alta, fie că ne place sau nu ce a zis. Dacă S-o fi răzgândit între timp, sau dacă o mai fi evoluat moral, de la Betleem la Ierusalimul de Sus, atunci odată cu această evoluție, Îi scade credibilitatea. Și să nu uitm că toate apelurile lui Iisus la autoritate, chiar în conflictul cu Satan, nu s-au făcut pe temeiul propriei Sale autorități, ci pe temeiul Scripturii: „Scris este!”

Autorul a desenat un contrast între „‘despotul’ punitiv din vremea lui Iosua” și „păstorul milos din timpul lui Iona”. Ca avocat al Dumnezeului lui Iosua, aș sublinia aici identitatea nu doar ontologică, ci și de imagine, dintre Dumnezeul lui Iosua și al lui Iona. Dumnezeul lui Iosua le dă canaaniților încă 40 de ani, la sfârșitul cărora îi va aștepta dezastrul. Dumnezeul lui Iona le dă asirienilor patruzeci de zile până la dezastru. În ambele cazuri, nu este trimis nici un sol care să cheme la pocăință, ci toate soliile care vin vestesc distrugerea. Canaaniții care nu s-au pocăit (majoritatea) au fost distruși, cu excepția unei minorități care a cerut azil la Dumnezeul lui Iosua. Asirienii din Ninive s-au pocăit și au fost cruțați, dar nu după mult timp, pedeapsa anunțată a căzut cu toată forța peste urmașii lor, care nu se pocăiseră. O deosebire există cu adevărat, între cele două cazuri, dar nu una de paradigmă teologică, ci una de atitudine diferită din partea vinovaților.

Din acest motiv iubesc Apocalipsa, pentru că este cristocentrică, și pentru că Christosul ei, desigur „evoluat” prin moarte, înviere, glorificare, înălțare, după decenii de locuire în prezența imediată a Tatălui, trimite imagini, nu șoapte inspiraționale despre planul lui Dumnezeu, imagini care formează imaginea lui Dumnezeu. Este ultima descoperire biblică numită Descoperirea lui Iisus Christos. Este făcută prin viziuni profetice, ca să fie cât mai puțin de spus și cât mai mult de văzut. Este transmisă prin „ucenicul iubit”, Ioan Teologul, care a stat mai aproape de inima lui Iisus decât toți teologii. Dumnezeu nu putea găsi un înger mai potrivit pentru această ultimă Evanghelie scrisă în stil epistolar și conținând o apocalipsă. Partea interesantă este că Christosul Apocalipsei este pentru unii Mielul junghiat, în centrul laudelor veșnice, iar pentru alții Mielul mânios, de care să fugi și să te ascunzi (Ap 6:16). Nu fiarele Apocalipsei, nu monștrii aceia policefali, încornorați și sângeroși, sunt de temut, fiindcă aceștia sunt deja condamnați și urmează să fie executați (slavă Domnului!); ci este de temut mai degrabă întâlnirea pe nepregătite cu Acela care S-a răstignit și a înviat pentru păcătoși.

Și indiferent câte secunde ar dura pedeapsa unor suflete pierdute, nu degeaba în viziunea lui Ioan i-a fost prezentat „iazul de  foc și pucioasă,…

[în care]  vor fi chinuiți zi și noapte în vecii vecilor!” (Apocalipsa 20:10). Nici Christosul Evangheliei nu este, în acest caz, mai atent cu pildele și cimiliturile, când spune că fără pocăință și atitudine drastică față de propria selfsibilitate, s-ar putea să „mergi în gheenă, în focul care nu se stinge” (Marcu 9:43), indiferent cum s-ar traduce aceasta în limbaj realist. Iar în Apocalipsă, Christosul care vine, și care ar fi avut timp două mii de ani să mai evolueze spiritual, Se prezintă exact ca în cartea lui Iosua, cu sabia trasă, nimicind pe toți cei care nu încap în cazanul incandescent, rezervat monștrilor (Apocalipsa 19:20-21; Iosua 5:13-15).

Replica mea nu șterge valoarea spirituală a articolului lui Sorin. Ce am scris eu aici, este o notă de subsol. Aș zice, obligatorie. Citiți însă articolul, care are un mesaj de care avem nevoie.

Și mai puteți citi articolul „Înlăturarea vălului ideologic”, cu toate comentariile de acolo, unde Sorin își expune mult mai liber teologia.

19 Comentarii

  1. Marius Epure 25/05/2016 at 10:55 - Reply

    Marcionismul face pui in postmodernism. NImic nou sub soare… Cum se numesc concluziile care stau pe premise false. Dvs apreciati concluziile. Raspunsul dvs este doar o nota de subsol. Cam putin… Decord cu ce spune Cristi . Ne folosim de pretexte ca ne aducem textele. Doar putini vad si subtextul

    • Florin Lăiu 26/05/2016 at 1:27 - Reply

      Dragă Marius,
      Premisele mai-mult-sau-mai-puțin-gânditorilor sunt dificil de testat, dar mai ușor de detestat – sau de venerat. Oamenii construiesc pe premise despre care ei CRED că sunt valide, deoarece ele sunt de la început programate să ducă la concluziile dorite. De aici și înverșunarea concluziilor.
      Nu văd nicio problemă cu dorința cuiva de a descoperi o cât mai atrăgătoare imagine spiritual-morală a lui Dumnezeu. Cum însă Dumnezeu nu este un „fenomen” care să Se lase cu ușurință filmat în toate ipostazele, și așa cum Îl descoperim în Scripturi, El este paradoxal din mai multe puncte de vedere; nu doar imanent, ci ȘI transcendent rațiunii și conștiinței noastre, eu nu găsesc soluție mai bună, decât să-L accept ca Dumnezeu în Cuvântul în care S-a descoperit pe Sine. Afirmațiile repetate ale Scripturii, care trimit la revelație și inspirație (Domnul mi-a vorbit, așa vorbește Domnul, zice Duhul Sfânt prin… etc.) mă obligă să iau în serios cele scrise.
      Nu sunt un inerantist, fac distincție între ceea ce este divin (inspirația autorului, mesajul/mesajele) și ce este uman (textul, limbajul, cu tot ce ține de acestea). Nu este vorba de proporție 50%/50%, ci 100%/100%. Cartea este total divină (ca mesaj) și total umană (ca fenomen literar). Însă nu pot accepta în același timp că autorii biblici ar fi fost inspirați, dar ar fi perceput pe Dumnezeu complet greșit, diabolic. Episoadele biblice calificate drept genocid de către umaniști sunt, fie reflectarea cinstită a adevărului istoric (inclusiv al unei dispoziţii divine), fie o descalificare absolută a autorității Bibliei, cu tot cu Noul ei Testament. Marcionismul mi se pare odios tocmai pentru că, într-o manieră care se vrea subtilă, introduce contradicții grave în mesajul biblic, decredibilizând complet ideea de revelație divină.
      Din același motiv resping interpretarea narațiunii din Geneza 1-11 ca un scenariu evoluționist sau mitologic. Voi părea mai stupid, mai primitiv, mai sado-masochist, sau oricum vor „foștii” să mă vadă, dar voi fi eu însumi, și voi lăsa pe Dumnezeul Scripturii să fie El Însuși. Dacă ne-ar fi permis să-I dăm noi sfaturi, am și eu destule de spus. Dar în ziua în care mi-ar cere Dumnezeu sfatul, chiar dacă pentru moment aaș jubila, după aceea aș ține doliu pe veci, că a murit Dumnezeu. Let God be God!
      Mulțumesc pentru comentariul tău. Îți doresc toate cele bune.

  2. Cristian Dumitrescu 23/05/2016 at 18:14 - Reply

    Florine, zici bine, dar cred ca e prea tarziu. Filosofia postmodernista, a reinceperii de la zero, permite fiecaruia sa-si construiasca propriul Dumnezeu. Iar Sorin speculeaza abil aceasta filosofie care ii aduce adepti. El nu se ocupa de text, si fuge de context, pentru ca pentru el Scriptura a fost intotdeauna un pretext.

    • Florin Lăiu 24/05/2016 at 3:25 - Reply

      Bine ai revenit, mare cușit! Târziu i-am spus? Nu, i-am spus de mai mulți ani. Acum doar am repetat într-un alt cadru, ca să înțeleagă și Grivei. Eu n-aș vedea aici postmodernism; este mai degrabă exacerbarea unei etici umaniste în contrast cu oarecare acțiuni și atitudini istorice ale Dumnezeului biblic. Modernismul (raționalismul/umanismul) Îl demolează pe Dumnezeu, iar postmodernismul construiește în loc alți zei. Cât privește Mr S, n-aș putea spune că Scriptura este doar un pretext pentru el. Omul are principii, dar problema este că sunt superioare celor divine (!). Astea sunt fructele lui F T Wright și ale lui EC(k).

  3. Amy 22/05/2016 at 7:18 - Reply

    Inteleg acum. Si tot mi se pare trist… Indignarea mea nu e pur teoretica, de curand discutam cu un tanar foarte promitator din biserica mea si mi-am dat seama ce schimbare se produsese in el de cand asculta cu sarguinta (mai mult) pe Edi si pe Sorin. Nu prea mai credea in nimic, nici in inspiratie, nici intr-un Dumnezeu personal… Si-mi spune ca Petrof are dreptate, nu stim nimic despre Dumnezeu, trebuie sa reconstruim totul de la zero.Si ca nu trebuie sa interpretam literal geneza, asta tot de la Petrof ar fi auzit-o ( marturisesc, eu nu am rabdare sa il mai ascult; pe Edi, o vreme, l-am urmarit in ciuda tuturor derapajelor, dar a venit ziua in care am hotarat ca mintea mea merita mai mult decat sa asiste la un spectacol de idei ambalate inteligent, dar a caror provenienta se vede clar pe eticheta!). Si-atunci, imi spune tanarul meu, daca reconstruim de la 0, si nu luam literal geneza, trebuie sa mergem pe mana stiintei, ca ea ne poate explica aparitia vietii. Si, in logica aceasta, a evolutiei si a supravietuirii celui mai puternic, unde sa mai asezam imaginea Dumnezeului iubitor? Avea dreptate tanarul, cand urmaresti sistemul acesta de gandire pana la capat, aici ajungi. Si nu va inchipuiti cat de inzestrat e tanarul nostru, dar spiritual e in mare deriva si deriva a inceput de cand si i-a facut mentori pe cei doi Cati vor mai fiind ca el?

    Asa ca inteleg ca Petrof apartine altei diviziuni, ca acolo n-o fi o problema ce gandeste si ce spune, dar victime sunt si vor fi puzderie si-n ograda noastra. Si cu cat biserica romaneasca o sa-i acorde credit facandu-i publice convingerile (pe care deocamdata le exprima voalat), cu atat va creste numarul discipolilor lui tineri, care vor arunca in aer tot ce stiu din Biblie, ca sa reconstruiasca de la zero.

    • Florin Lăiu 24/05/2016 at 3:31 - Reply

      Mulțumesc. Nu știam că situația asta a răsuflat deja în alte locuri. E trist. Acum îl înțeleg și pe CD, cu comentariul lui despre luatul de la zero. Eu prefer s-o iau de la Biblie, nu chiar de la zero. N-am timp să construiesc de la zero. Ei sunt nemuritori…

  4. Amy 21/05/2016 at 16:34 - Reply

    Nelamurirea mea e legata de faptul ca Sorin Petrof are aceste tipare de gandire, insa in acelasi timp predica la Speranta Tv si scrie articole in Curier, desi, evident,acolo tonul e altul. Doar daca l-ai mai ascultat si i-ai mai citit alte articole, precum cel cu Inlaturarea valului ideologic, pricepi in ce cheie scrie si vorbeste atunci cand situatia impune oarecum autocenzurarea. Asadar, ori factorii decidenti nu au cunostinta de derapajele sale de la intelegerea unor piloni ai doctrinei adventiste, ori… N-as indrazni inca sa dau glas celei de-a doua variante…
    Asadar, credinta exprimata ca Dumnezeu nu poate pedepsi pe cineva si ca nici n-a facut-o in Vechiul Testament, doar autorii biblici au perceput gresit lucrurile…e destul de grava, nu-i asa? Ce-ar trebui sa mai urmeze? Negarea pedepsei finale din Apocalipsa? Ciopartirea Scripturii dupa cum ne dicteaza ratiunea noastra de oameni ai secolului XXI? Mie, sa-mi fie cu iertare, gandirea lui Sorin imi pare foarte asemanatoare cu a lui Edi, care, macar a dus pana la ultimile consecinte rationamentele sale. Petrof nu spune lamurit tot ce gandeste. Desi nici prietenul lui nu era atat de generos in a-si expune toate concluziile la debutul proiectului Oameni si perspective. Inteleg ca exista „evolutii” ale gandirii, dar mi se pare inacceptabil sa se rasfete la amvon, Tv, reviste ale Bisericii…

    • Florin Lăiu 22/05/2016 at 0:14 - Reply

      Dragă Amy,
      Poziția lui nu este cunoscută, pentru că în public nu se ocupă de acest subiect în mod direct, ci doar tangențial sau voalat. De altfel, nu ascund că și eu îi apreciez în general predicile, cu toate că sunt mai critic. Nu pot asculta tot ce spune, că nu am timp. Cred că predicile sau articole trebuie privit după valoarea lor în sine, și nu după aspectele particulare pe care le ia ortodoxia autorului, în domeniul privat. Necazul este că o teorie înșirată pe web nu mai este un aspect chiar privat, fiindcă este o exprimare publică. Situația este delicată însă și nu folosește nimănui să agităm spiritele. Dacă aș începe un proces de judecată, ar trebui să-l duc până la capăt și chiar nu doresc asta. Am speranța că își va revizui poziția.
      Pe de altă parte, omul aparține altei diviziuni, și nu știu dacă nu cumva și alții pe acolo sunt de aceeași părere, sau consideră subiectul ca nefiind important. În America au existat și încă există teologi, evangheliști, pastori, autori AZS, care au o viziune asemănătoare: Herb Montgomery, Marilyn Madison-Campbell, Dean Cinquemani, Ray Foucher (biolog), Ty Gibson etc. Institutul de Cercetări Biblice a publicat punctul de vedere al Bisericii, de asemenea niște laici au colaborat la scrierea unei cărți care apără poziția biblică împotriva acestei teorii. Dar nu am auzit de măsuti administrative luate împotriva acestora.

    • Marius Epure 27/05/2016 at 22:46 - Reply

      Dom profesor
      Va salut cu toata stima. Sper ca nu v-a deranjat nemultumirea mea care era adresata modului de argumentare. Ideea este ca in ce va stiu mergeti in miezul argumentatiei iar ce im place este ca sunteti categoric. Chiar si aici amintiti cateva argumente solide. In sensul acesta nu mi-a placut ca in articol spuneati ceva de genul- nota de subsol. Acesta era motivul pentru care am fost mai dur in unele exprimari. Ce vad grav este modul in care o parte buna din ceea ce reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu devine incet dar sigur irelevant prin demersul unor vorbitori in voga, in cazul de fata parti bune din V T sunt destructurate in maniera postmodernista. Oricum e bine si asa decat deloc. Multa sanatate si succes in proiectele teologice.

      • Florin Lăiu 29/05/2016 at 4:11 - Reply

        Mulțumesc, Marius. Pentru mine, personal, articolul acesta nu este o notă de subsol. Dar m-am exprimat astfel, deoarece discutam articolul lui SP, publicat într-o revistă oficială pe care o respect. De aceea am numit articolul de mai sus, comentariul meu, o notă de subsol (la articolul lui SP).

  5. […] cu republicarea comentariilor, dl. Florin Lăiu a scris și un articol în care atrage atenția asupra pretinselor erezii ale lui Sorin Petrof. Primul comentariu al unui […]

  6. Cipry 13/05/2016 at 13:52 - Reply

    Ai albit degeaba , bătrâne .

    • Florin Lăiu 13/05/2016 at 20:40 - Reply

      După stilul în care te adresezi, Cipry, presupun că ai mult mai puțini kilometri la bord. Dacă ai ceva serios de zis, cu privire la ideile din articol, aștept. Dacă nu, este inutil să încerci să ofensezi. Să dea Dumnezeu să ajungi la vârsta mea, doar cu pierderea culorii părului.

      [Crassus îmi atrage atenția că și eu aș fi dat o replică asemănătoare (în martie 2015) „în subsolul unui videoclip youtube al defunctului George Carlin: ‘You have grown old in vain, you, archdevil!’ O ofensă cu adevărat inutilă, ținând cont că George Carlin trecuse demult la cele veșnice.” Și dacă încă ar fi trăit Carlin, care ar fi fost diferența? Avea el obiceiul să urmărească replicile anonimilor pe youtube? Replica mea a fost o simplă reacție față de atitudinea acestui geniu al batjocurii. Măcar să vadă alții că mai există și oameni care nu se bucură de umorul negru al dușmanilor credinței. Măcar să le tulbur puțin comedia.
      Și nu regret ce am scris. Oameni asemenea lui Carlin trăiesc mai absurd decât degeaba. Carlin a fost un nihilist cinic, care și-a bătut joc de orice, nu a iubit nimic altceva decât show-ul satiric Ca om, poate fi înțeles, provenind dintr-o familie disfuncțională și dintr-o religie care pervertește imaginea Dumnezeului biblic. Dar ca formator de opinie, l-am numit corect „tartor”, fără nicio supărare. Și nici nu regret că n-am știut mai mult despre el la momentul respectiv. De ce ar fi trebuit să știu? Nu toate informațiile sunt necesare pentru a avea un rost în viață.]

  7. Daniel 13/05/2016 at 2:08 - Reply

    Ador viziunea biblică a Dumnezeului Onest – oridecâte ori s-a Întâlnit cu omul! Slavă Domnului pentru articol! Cu prețuire și dor după anii de școală, Daniel Horîndău

  8. Marc Aurelio 12/05/2016 at 19:51 - Reply

    Chapeau!

  9. Aichel Alberto 12/05/2016 at 17:01 - Reply

    Interesantă viziune a interpretării teologice , RESPECT PENTRU ARTICOL !

  10. Richard 12/05/2016 at 11:14 - Reply

    Pace. Este un articol excelent cel pe care il semnati frate Laiu. Cu pretuire, Richard Ruszuly

    • Florin Lăiu 12/05/2016 at 15:07 - Reply

      Mulțumesc sincer pentru aprecieri. Mă bucur să fiu de folos.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.