iulie 2021
D L Ma Mi J V S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
1.257
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/Fără categorie/Replică celor de la PROADVENT

Replică celor de la PROADVENT

Comentariu la un video de pe Youtube

Acest video este încă un petec la învățătura rătăcită anti-trinitară. Sunteți disperați să găsiți ceva evident antitrinitar în scrierile EGW. Voi le interpretați așa cum interpretează unii creștini scrierile lui Pavel. De exemplu, dacă ei citesc în Romani 14 despre „considerarea unei anumite zile”, ei spun că, „evident, este vorba de sabat acolo”. Dacă ei găsesc scris că „nu mai suntem sub Lege”, traduc de asemenea că „nu mai trebuie respectat Sabatul Decalogului”. Dacă găsesc texte care descurajează anumite date calendaristice sau sărbători și sabate mozaice (Galateni, Coloseni), ei înțeleg că au găsit din nou dovezi ale desființării Sabatului. Și voi faceți la fel.

Corespondența dintre Kellogg și EGW se referea la cartea The Living Temple, în care singura chestiune reprobabilă sau reproșabilă era o interpretare panteistă (mai precis, pan-en-teistă) a naturii lui Dumnezeu. După ce Kellogg a fost confruntat cu problema aceasta, el a găsit o nouă soluție de a-și păstra teoria și a-și publica scrierea, „peticind-o” cu ideea că nu Tatăl sau Fiul este Dumnezeul acela omniprezent și identificat cu legile naturii (puterea de viață etc.), ci Duhul Sfânt.

Este posibil ca, la data aceea, Kellogg să fi adoptat, din convingere sau de nevoie, doctrina Trinității. (Soția lui era baptistă de ziua a șaptea, iar acești BZS erau de la origine trinitarieni). Dar Kellogg era antitrinitarian în articolele pe care le-a scris. Altminteri, de ce n-a fost mustrat de EGW în mod direct pentru trinitarianism – nu așa, cu presupuse aluzii, pe departe (Vezi J. H. Kellogg, Review and Herald, August 19th 1880, ‘The Soul – no 2., p. 131, coloana a 3-a, paragraful 4), dintr-o corespondență deschisă, între Dr. John H Kellogg și Rev. N. Wardner.

În același timp, noua interpretare („petec”) a lui Kellogg se putea inspira foarte bine din declarația de principii din 1872/1874, unde despre Dumnezeu este scris că „este prezent pretutindeni prin Reprezentantul Său, Duhul Sfânt!”. Kellogg identifica omniprezența (pretutindenitatea) cu o confuzie între Creator și creație.

Originea doctrinei Trinității în erezia panteistă a lui Kellogg este o ipoteză lipsită de temei, o teorie amatoricească. Niciun istoric adevărat, specializat în istorie AZS, nu a afirmat așa ceva. Cu ani înainte de criza panteistă, Alonzo Jones declara în Review and Herald (January 10, 1899):

„Dumnezeu este UNUL, Iisus Christos este UNUL, Spiritul Sfânt este UNUL. Dar aceştia TREI sunt UNA: între Ei nu există disensiune sau dezacord.” (RH Jan. 10, 1899).

Dacă este adevărat că EGW a fost antitrinitariană, așa cum sperați voi, de ce ea nu s-a exprimat clar și decisiv împotriva doctrinei Trnității, așa cum au făcut uneori colegii ei (Uriah Smith, Joseph Waggoner, James White etc.), care spuneau că este o absurditate și o relicvă păgână sau catolică. De ce EGW nu s-a exprimat la fel? Nu ceea ce credeți voi că ar fi aluzii, ci declarații clare. Măcar una singură.

Dacă doctrina trinitară este o erezie, atunci ar fi trebuit s-o condamne în mod direct, clar, explicit și în mai multe locuri, așa cum a scris despre „sabatul fals” sau despre alte invenții omenești. Mai mult, ar fi trebuit să scrie împotriva acestei doctrine în mod special în anii în care această doctrină devenea tot mai acceptată de adventiști, în anii 1892-1913. Încă și mai m ult, ar fi trebuit să evite orice aparență de trinitarianism și exprimări care, chiar dacă nu folosesc cuvântul „Trinitate”, se referă clar la TREI PERSOANE (The Heavenly Trio, „Treimea Cerească”).

Cu câteva luni înainte de moartea lui James, ea a citat în mod laudativ vechea doxologie trinitară. Este vorba de imnul nr. 53 (doxologie trinitară), din colecția de imnuri compilată de James White în 1849. (Fusese compus de episcopul anglican Thomas Ken in 1709):

Praise God from whom all blessings flow;
Praise him, all creatures here below;
Praise him above, ye heavenly host:
Praise Father, Son and Holy Ghost.
(Traducere)
Măriţi pe Domnul ne-ncetat,
Căci El ne-a binecuvântat!
Măriți, voi, ceruri şi pământ,
Pe Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt!
Amin!
(Nr. 48 în Imnuri Creștine)

Doxologia aceasta nu mai apare în cartea de imnuri din 1852, dar pe 4 ianuarie 1881, EGW o citează la încheierea unui articol din Review and Herald (Art. C, par. 18):

«Fie ca daruri de bunăvoie să fie aduse cu bucurie Domnului; să-I consacrăm tot ce avem, și atunci vom putea să ne unim toți ca să-I înălțăm cântări:
“Praise God, from whom all blessings flow;
Praise him, all creatures here below;
Praise him above, ye heavenly host;
Praise Father, Son and Holy Ghost.” »

În anul următor, ea scria în jurnalul ei din Australia (Ms 39, 1892, Diary, December 1892) :

«Când mi-am încheiat cuvântarea, Fratele Hoskins a început doxologia, și întreaga adunare s-a ridicat pe picioare, revărsându-și glasurile astfel:
“Praise God from whom all blessing flow,
Praise Him all creatures here below,
Praise Him above ye heavenly host,
Praise Father, Son, and Holy Ghost.”

Era un răspuns care părea cel mai potrivit. Niciodată nu am ascultat cuvinte de cântare sfântă care să iasă cu mai mare serozitate și putere.»

Postează un comentariu

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.