Tocmai am vizionat un dialog între doi papițoi care se cred a fi solii ultimei lumini spirituale adresate Bisericii și lumii. Erau plini de mustul vehement al unor erezii în curs de fermentare și vorbeau despre ele într-un limbaj specific – „sistem de operare”, „conectare la sursă” etc. Bineînțeles, dincolo de exotismul limbajului acestei teologii recente, unii termeni din vechiul jargon acuzativ, cum ar fi „ticălos”, s-au păstrat, deoarece au o adresă mistică bine stabilită (!).

Chestii romantice. Nunta în sus, nunta în jos, haina de nuntă, asta, nu cealaltă. Care nuntă, frate? Au găsit ei un fragment în scrierile EGW, cum că nunta din parabola lui Iisus ar fi unirea naturii umane cu natura divină, și de aici au construit o nouă teologie cu scârț. Au făcut din afirmația EGW un concept atotcuprinzător, care este respins de capetele pătrate ale fariseilor și saducheilor de astăzi. Un motiv în plus de a blama „academia AZS”, „ierarhia rămășiței”, în numele unei „ultime generații”, care nu mai vine și nu mai vine, din cauza „noastră”. Da, ați citit bine: din cauza noastră, zic ei, nu din cauza lor.

E dificil de spus care este cea mai gravă erezie dintre toate prostiile și prostioarele pe care le susțin acești nuntași burzuluiți. Pentru mine este relevant faptul că ei pun în discuție principiul „Sola Scriptura”. Cică acest principiu ar viza numai superioritatea autorității tradiției sau a papilor, nu și „lumina nouă” sau vreun nou „nou testament”…. Cu alte cuvinte, de ce să vin eu împotriva lor cu Sola Scriptura, când rolul Scripturii ar fi fost tocmai acela de a veni mereu cu lumină nouă. De exemplu, Noul Testament a venit ca să depășească teologia și îngustimile Vechiului Testament, iar acum, Dumnezeu ne-ar fi trimis un ultim (?) testament, prin scrierile EGW (pe care, totuși, aceștia le cred depășite!) și în special prin minunații soli, care de la 1888 încoace, nu încetează să ne avertizeze.

Băieții ar trebui să fie, totuși, mai atenți, în ce privește numărul ordinal al testamentului lor. Deja Allah mai trimisese pe Mohamed în secolul VII, cu o lumină superioară primelor două testamente. Și parcă prevăzând că va exista competiție, sau vor apărea și alte lumini asemănătoare, mormonii au numit cartea lui J. Smith „Un alt testament al lui Isus Hristos”. Cine urmează?Astăzi, băieții mi-au simplificat munca. Știu acum cu cine am de-a face. Nu trebuie să mă omor cu explicarea Vechiului sau a Noului Testament, pentru că sunt depășite. Criteriile adevărului sunt la ei. Ei fac metrul, ei măsoară și tot ei taie. Dacă nu ajungi la aceleași concluzii, înseamnă că n-ai înțeles bine, ai pe ochi vălul lui Moise, sau și mai direct, ești răuvoitor.

Din punctul meu de vedere, discursul lor nu valorează nici cât al prietenilor lui Iov. Culmea infatuării, precum și dovada nesiguranței și neacreditării lor divine, este că sub fiecare video semnat de ei, găsiți scris categoric: ”Comments are disabled for this video” (Comentariile pentru acest video sunt dezactivate). Adică, taci și înghite, nu cumva să pui întrebări, nu cumva să exprimi altă părere, pentru că, dacă îi contrazici pe ei, contrazici pe Dumnezeu. Și ziceați că doar papa se crede infailibil. Ba, cu papa se mai poate discuta, dar nu și cu acești papițoi!