Cânta o vioară în oraşul dintre vii,
pe străzi pietruite, în după amiaza bolnavă.
Arcuşul ei de brocart şi de sori timpurii
îmi dezvelea inima solitară şi gravă.

Cânta o vioară cu corzi de argint
sau de aur, de balaur, nu mai ştiu.
Ciutura ei pierdută-n absint
mi se zbate sub coaste în somnul târziu.

27 mai 2001, Valea Someşului