[Lucian]

ca răspuns la: #2647

Exod 21:1 Iată legile, pe care le vei pune înaintea lor.

21:12 Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.
21:13 Dacă nu i-a întins laţuri, şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mână, îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă.
21:14 Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.
21:15 Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
21:16 Cine va fura un om, şi-l va vinde sau îl va ţine în mâinile lui, să fie pedepsit cu moartea.
21:17 Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
21:18 Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat,
21:19 cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare.
21:20 Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit.
21:21 Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.
21:22 Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor.
21:23 Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,
21:24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
21:25 arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
21:26 Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.
21:27 Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul.
21:28 Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit.
21:29 Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea.
21:30 Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.
21:31 Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;
21:32 dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli de argint stăpânului robului, şi boul să fie ucis cu pietre.
21:33 Dacă un om descoperă o groapă, sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă, şi cade în ea un bou sau un măgar,
21:34 stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui.
21:35 Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.
21:36 Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

[Lucian]

ca răspuns la: #730

20:4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
20:5 Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
20:6 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
20:7 Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

32:16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

[Lucian]

ca răspuns la: #729

19:10 Şi Domnul a zis lui Moise: Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele.
19:11 Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.
19:12 Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur, şi să spui: Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.
19:13 Nici o mână să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre, sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi. Când va suna trâmbiţa, ei vor înainta spre munte.
19:14 Moise s-a pogorât de pe munte la popor: a sfinţit poporul, şi ei şi-au spălat hainele.
19:15 Şi a zis poporului: Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.
19:16 A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.
19:17 Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui.
19:18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.
19:19 Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.
19:20 Domnul S-a pogorât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus.
19:21 Domnul a zis lui Moise: Pogoară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
19:22 Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.
19:23 Moise a zis Domnului: Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui, şi sfinţeşte-l.
19:24 Domnul i-a zis: Du-te, pogoară-te, şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.
19:25 Moise s-a pogorât la popor, şi i-a spus aceste lucruri.

[Lucian]

ca răspuns la: #728

Noi nu suntem chemaţi să ne angajăm în controverse cu aceia care susţin teorii false. Controversele nu aduc nici un folos. Domnul Hristos nu a intrat în nici un conflict doctrinar. Arma folosită de Răscumpărătorul lumii a fost: „Stă scris“. Să rămânem aproape de Cuvântul lui Dumnezeu. Să prezentăm mărturia Domnului Isus şi a solilor Săi. Noi ştim că mărturia lor este adevărată. {SVM 93.1}
Domnul Hristos domneşte asupra tuturor lucrărilor creaţiei Sale. El este Cel care i-a condus pe copiii lui Israel în stâlpul de foc, cunoscând trecutul, prezentul şi viitorul. Toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să-L recunoască şi să-L onoreze. Poruncile Sale să fie o putere conducătoare în viaţa poporului Lui. {SVM 93.2}

Învăţătorii care nu aplică zilnic Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa lor sunt într-un mare pericol. Ei nu au o cunoaştere mântuitoare a lui Dumnezeu şi a lui Hristos. Tocmai cei care nu trăiesc adevărul sunt cei mai predispuşi să inventeze teorii menite să le ocupe timpul şi să le absoarbă atenţia care ar fi trebuit să fie dedicată studiului Cuvântului lui Dumnezeu. Neglijarea studiului Bibliei cu scopul de a cerceta teorii rătăcitoare constituie o greşeală periculoasă, deoarece teoriile abat mintea de la cuvintele lui Hristos şi o îndreaptă spre erorile omeneşti. {SVM 94.1}
Noi nu avem nevoie de o învăţătură fantezistă cu privire la persoana lui Dumnezeu. Tot ce doreşte Dumnezeu să cunoaştem despre El este revelat în Cuvântul şi în lucrările Sale. Frumuseţile naturii descoperă caracterul şi puterea Sa în calitate de Creator. Ele sunt darurile Sale pentru neamul omenesc, ca să-i arate puterea Sa şi faptul că El este un Dumnezeu al iubirii. Dar nimeni nu este autorizat să declare că Dumnezeu în persoană Se află în flori, în frunze sau pomi. Acestea sunt doar lucrările mâinilor Sale, dezvăluind iubirea Lui faţă de omenire. {SVM 94.2}
Descoperirea desăvârşită a lui Dumnezeu este Domnul Hristos. Toţi cei care doresc să-L cunoască pe Dumnezeu să studieze Cuvântul şi învăţăturile Domnului Hristos. Celor ce Îl acceptă şi cred în El, le dă puterea de a fi copii ai lui Dumnezeu. {SVM 94.3}

[Lucian]

ca răspuns la: #2646

„La începutul Sabatului din 5 ianuarie 1849, pe când ne rugam împreună cu familia fratelui Belden, în Rocky Hill, Conn., Duhul Sfânt a venit asupra noastră. Eu am fost răpită în viziune şi dusă în Sfânta Sfintelor din Templul ceresc, unde L-am văzut pe Domnul Isus mijlocind pentru Israel. Tivul hainei Sale era împodobit cu clopoţei şi rodii. Apoi am văzut că Domnul Isus urma să rămână în Sfânta Sfintelor, până când se va lua o decizie în dreptul fiecărui caz, fie spre mântuire, fie spre nimicire, şi că mânia lui Dumnezeu nu putea să vină până când Domnul Isus nu Îşi va încheia lucrarea în Sfânta Sfintelor, după care urma să dezbrace mantia preoţească şi să îmbrace veşmintele răzbunării. Apoi, Domnul Isus urma să nu mai stea între Tatăl şi oameni şi atunci Dumnezeu nu va mai tăcea, ci Îşi va revărsa mânia asupra celor care au respins adevărul Său. Am văzut că furia popoarelor, mânia lui Dumnezeu şi timpul judecării celor morţi erau evenimente separate şi distincte, care urmau unul după altul. De asemenea, am văzut că Mihail încă nu Se ridicase în picioare şi că acel timp de necaz cum n-a mai fost vreodată încă nu sosise. Acum, naţiunile s-au înfuriat, dar când Marele nostru Preot Îşi va fi încheiat lucrarea în Sanctuar, Se va ridica în picioare, va îmbrăca veşmintele răzbunării şi atunci va urma revărsarea ultimelor şapte plăgi. {SVM 116.5}
Am văzut că acei patru îngeri trebuiau să ţină cele patru vânturi până la încheierea lucrării Domnului Isus în Sanctuar, iar după aceea vor veni ultimele şapte plăgi. Aceste plăgi au stârnit mânia popoarelor lumii împotriva celor neprihăniţi, deoarece credeau că noi am adus asupra lor judecăţile lui Dumnezeu şi că, dacă vor putea să ne şteargă de pe faţa pământului, plăgile vor înceta. A fost promulgat un decret de exterminare a sfinţilor, iar acest decret i-a făcut să strige zi şi noapte, cerând eliberarea de la Dumnezeu. Acesta a fost timpul strâmtorării lui Iacov. Apoi, toţi sfinţii au strigat îngroziţi, iar Dumnezeu i-a eliberat. Cei o sută patruzeci şi patru de mii au învins. Feţele lor erau luminate de slava lui Dumnezeu.” {SVM 117.1}

[Lucian]

ca răspuns la: #726

15:1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
15:2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
15:3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
15:4 El a aruncat în mare carele lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.
15:5 I-au acoperit valurile, Şi s-au pogorât în fundul apelor, ca o piatră.
15:6 Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
15:7 Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţui mânia, Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
15:8 La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
15:9 Vrăjmaşul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu mâna mea!
15:10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor.
15:11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?
15:12 Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă: Şi i-a înghiţit pământul.
15:13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.
15:14 Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni,
15:15 Se înspăimântă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
15:16 Îi va apuca teama şi spaima; Iar văzând măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, Până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.
15:17 Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
15:18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
15:19 Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.
15:20 Maria, prorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând.
15:21 Maria răspundea copiilor lui Israel: Cântaţi Domnului, căci şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

[Lucian]

ca răspuns la: #725

13:14 Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: Ce înseamnă lucrul acesta? să-i răspunzi: Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
13:15 şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei.
13:16 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.

14:13 Moise a răspuns poporului: Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
14:14 Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.

14:24 În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşeala în tabăra Egiptenilor.
14:25 A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.
14:26 Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.
14:27 Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.
14:28 Apele s-au întors, şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; nici unul măcar n-a scăpat.
14:29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
14:30 În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.
14:31 Israel a văzut mâna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.

[Autor]

Mesaje