[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Judecarea îngerilor #404

OTNIELA a scris:

Quote:

…..Nu este permis necredinciosilor sa stabileasca dreptatea in Adunarea celor rascumparati de Fiul lui Dumnezeu. ……. Aici apostolul cred ca se refera ( contextul fiind „lumea” ) la ingerii rai, neascultatori, adica la spiritele rele care opereaza in aceasta lume. Cu alte cuvinte, cred ca apostolul vrea sa sublinieze aici autoritatea Bisericii. Cata vreme este pe pamant, Biserica lui Christos trebuie sa limiteze lucrarile raului. ……….. Este foarte clar ca atunci cand va fi judecata lumea, vor fi judecate si spiritele care au devastat-o, iar copiii Tatalui, alaturi de Fiul Sau, vor face parte din acest tribunal ceresc. Iata ce le promite ISUS alesilor Sai in Luca 22:28-30 : …” ca sa mancati si sa beti la masa Mea in Imparatia Mea, si sa sedeti pe scaune de domnie ca sa judecati pe cele 12 semintii ale lui Israel”. Extraordinar, ce lucruri mari ne asteapta!
Este posibil sa fie judecati si ingerii cei buni insa, mai curand, pentru promavare in ierarhia Cerului ….
Pentru ca antelocutorii mei au exemplificat si o scurta bibliografie… stiu ca Billy Graham are o carte foarte buna despre ingeri, intitulata: ” Ingerii, mesagerii lui Dumnezeu” , in care el incearca sa explice cine sunt de fapt aceste fiinte cu trup de lumina, bune si ocrotitoare.

Mulțumesc, Domniță Otniela, pentru intervenție, și mai ales pentru calitatea, nu doar spirituală, cât și teologică a replicii.
Am văzut cartea lui BG undeva în State, am răsfoit-o, dar nu-mi amintesc să fi citit ceva, eram supraîncărcat cu tipărituri teologice și religioase, și mulțumit cu ce știam despre îngeri. De asemenea, îmi amintesc că există și o carte adventistă cu titlul Serviciul îngerilor, mult lăudată și cu mai mult de un secol mai veche decât a lui BG, pe care nu am citit-o încă, deși este un subiect fascinant pentru mine. Dar am găsit în Scriptură baza unor informații pe care le știu de la mama, și am găsit în Biblie chiar mai mult, ceea ce nu mi-a spus nimeni. Nu e vorba de doctrine de viață și de moarte în acest caz, ci de informații care luminează și mai mult imaginea subiectivă despre Dumnezeu.
În ce privește problema proceselor din Corint, care este foarte actuală dealtfel, este perfect adevărat că acesta este contextul în care Pavel vorbește despre rolul celor mântuiți. (De fapt, nu amestecul celor din afară este condamnat aici, ci procedeul celor dinăuntru, care își fac de râs Biserica și pe Christos, apelând la curțile omenești. Să ne amintim că atunci nu existau procese de genul acționării în judecată pentru reglementarea unor situații legale, așa cum este astăzi cazul, că singura soluție pentru rezolvarea problemei este să ți se rezolve problema la tribunal, Biserica nu are nici o autoritate în a-ți judeca un caz între tine și stat, sau când sunt implicate instituții. Pavel se referă la procesele dintre persoane, în cauze care puteau fi rezolvate în Biserică. Dar există și situații când creștinii nu apelează la justiție, însă justiția vine peste ei în mod legitim. Sau ce să facă sfântul care și-a epuizat imaginația căutându-și dreptatea pe la porțile Bisericii, dar s-a întors cu răspunsuri duhovnicești, fără soluții concrete? Mai mult, există și problema că Biserica nu are adevărate curți de judecată, cu oameni calificați ca să facă dreptate în orice situație, de exemplu, încurcături cu privire la proprietăți etc…)
Ca să fiu puțin rău, aș spune, „Ce bine că au existat și asemenea probleme, că altfel fratele Pavel nu s-a obosit să ne țină o predică pe subiectul judecății sau al îngerilor.. El doar întreabă retoric: „Nu știați că….?”, adică acestea erau lucruri care fie existau deja în Scripturi, fie se predicaseră în Biserici, și trebuiau să fie arhicunoscute. Cred că în ce privește judecarea lumii de către sfinți (toți credincioșii mântuiți) există informații în ambele testamente ale Bibliei. Dar cu privire la o judecată a îngerilor, nu-mi amintesc să mai fi găsit ceva asemănător. Nici chiar Apocalipsa nu vorbește. Spune undeva Isaia că și oștirea de sus va fi judecată, în context se vorbește și despre bătrânii Lui, dar nu am studiat suficient pasajul acela ca să pot spune sigur că în judecarea oștirii cerești sunt implicați sfinții. (În momentul acesta scriu de pe un laptop, nu am acces imediat la Biblie, și nu am în minte referința exactă, dar sunt sigur că o veți găsi. Dacă nu, voi reveni mai târziu cu ea.

În ce privește judecarea îngerilor răi de către sfinți, este adevărat că Biserica a primit putere asupra lor (să-i scoată din teritoriu….), ceea ce s-ar putea numi judecată, dacă vrem, dar aici în context, Pavel folosește timpul viitor și se referă cu siguranță la aceeași judecată escatologică în care așezase el lumea. Trebuie să recunosc că a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine includerea îngerilor buni în acest scenariu. Întrebarea mea fusese mai mult decât retorică, fiindcă voiam să testez dacă mai înțelege cineva la fel, deoarece această idee încă nu am întâlnit-o la nimeni. Mai întâi, să ne fie clar că judecata, în Biblie, nu înseamnă condamnare sau pedeapsă decât în unele pasaje (nu pot spune acum care sunt mai multe). Dar sensul normal al cuvântului este acela de proces judiciar prin care se face dreptate tuturor părților implicate. Judecata lui Dumnezeu apare în Apocalipsa 14 ca punct culminant al Evangheliei veșnice, nu doar pentru că aduce pedeapsa asupra Babilonulu, asupra fiarelor, coarnelor, balaurului etc., ci și pentru că ea justifică în mod oficial pe adevărații sfinți și stabilește răsplata lor diferențiată, așa cum învață Domnul Christos. Deja ați răspuns pozitiv la întrebarea mea sugestivă cu privire la îngerii buni. Dacă sfinții sunt judecați ca să fie justificați și răsplătiți, de ce n-ar fi și judecata îngerilor, mai mult decât condamnarea îngerilor rebeli, să includă și justificarea și răsplătirea îngerilor buni ? Faptul că Pavel folosește aici cuvântul îngeri (angheloi), care este mai general, și care se folosește cu precădere pentru îngerii buni, pentru că aici nu folosește cuvinte ca „demoni” sau „duhuri rele”, mă face să cred că în mod intenționat a făcut-o. În alte locuri unde Pavel asociază aceste cuvinte (lumea, îngerii etc), o face de asemenea într-un mod inclusiv.
Am să testez întrebarea aceasta și pe un grup mai mare de cititori ai Bibliei, ca să văd cum judecă creștinii în general. Mie mi se pare semnificativă și instructivă. Dacă îngerii participă la judecata lui Dumnezeu, atât în judecățile lui istorice, cât și în judecata escatologică (vezi Daniel 7), atunci de ce nu s-ar întâmpla și invers? Mă satisface mult ideea că și îngerii vor primi răsplătiri diferențiate prin judecată, nu doar oamenii. Și este foarte posibil ca răsplătirile acestea să nu se refere doar la promovarea ierarhică. Mi se pare că noi oamenii suntem prea obsedați de promovări de acest gen, în special pentru faptul că în lumea aceasta, dacă vrei să ai putere și tot felul de lucruri la dispoziție, trebuie să dai din coate să ajungi undeva mai sus pe scara socială sau politică. Nu-mi imaginez ce fel de răsplătiri ar putea primi un înger, cu atât mai mult, cu cât nici răsplătirile pregătite pentru sfinți nu le știu prea bine (afară de grade ierarhice !!!), dar sunt bucuros că Dumnezeu, care nu are nici o obligație față de nimeni, pregătește și răsplătiri. De asemenea, cred că este frumos și că Dumnezeu nu a descoperit în ce constă aceste răsplătiri, dincolo de primirea nemuririi (egală pentru toți sfinții!) și dincolo de ierarhii (care pentru sfinți, oricum, încă de pe acest pământ, nu reprezintă principala fascinație.
Și mai frumos decât orice mi s-a părut promisiunea lui Iisus din Joia Mare: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc…” Multă vreme nu observasem contextul și credeam că Iisus vorbea aici despre înălțarea Sa. Când însă am observat că Iisus a spus aceste cuvinte imediat înainte de a intra în Ghetsemani, am fost copleșit de frumusețea afirmației. El Se ducea să ne pregătească loc (dreptul de a fi cetățeni ai noului Ierusalim), pe calea despre care vorbește în versetele următoare din Ioan 14… Calea care trecea prin Ghetsemani, pe la judecata nedreaptă, pe la Cruce, continua cu mormântul, învierea, arătările, înălțarea, mijlocirea Lui preoțească în Sanctuarul de sus, Judecata făcută în favoarea sfinților, primirea împărăției ți apoi revenirea (Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine…!”). Cea mai frumoasă răsplată este însă rezumată în cuvintele lui Iisus: „pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”. Interesant este că exprimarea aceasta se repetă în rugăciunea dn cap. 17, ceea ce înseamnă că Domnul nostru a dorit foarte mult ca să ne știe cu El acolo, în siguranță. Slavă Domnului pentru aceste descoperiri. Chiar dacă ele nu ne satisfac toată curiozitatea, ele ne satisfac setea după dreptate divină. Încăodată, mulțumesc pentru replică.

Așadar, A+, domniță Otniela.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: 1844 – alte argumente #402

Dragă RDM,
Articolul repectiv este publicat și aici pe sait, la Tezaur, Judecata și Sanctuarul:[url=http:/http://www.florinlaiu.com/judecata-i-sanctuarul/index.php]aici se găsesc toate componentele[/url] Am timpul foarte limitat și nu pot primi întrebări generale. Dar poți să copii din articol un pasaj pe care nu-l înțelegi și să-l postezi aici.
Succes, și mulțumesc pentru fidelitate în forum.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Sanctuarul ceresc, bicameral sau monocameral? #392

Lucian a scris:

Quote:

Aceasta a fost dezbaterea care a marcat biserica tinereții mele în care creșteam. Nu vreau să îmi amintesc câtă dezbinare și tulburare s-a produs din această polemică. Chiar și astăzi când lucrurile s-au mai limpezit, resentimentele s-au păstrat și recidivează, e drept mai rar, oricând se găsește un prilej în alte motive banale, ca stabilirea culorii unei portocale ca să parafrazez o vorba.
Așadar,
1. În ce măsură Sanctuarul pământesc este o copie a Sanctuarului ceresc?
2. Și dacă sunt diferențe, care sunt acestea? Există un altar în cer?
3. Cum au înțeles pionerii și Ellen G. White acest subiect?
4. Cum s-a înțeles acest subiect pe parcursul timpului în România?

Dragă Lucian,
Credincioșii trebuie să învețe în viața asta, între altele, un lucru esențial: cuvântul lui Dumnezeu nu este teren de lupte sau de sport, iar respectul față de părerea altuia trebuie păstrat. Nu se poate ajunge la claritate sau la unitate prin tentative de a impune o părere, sau prin certuri. Subiectul în sine, câte camere are sanctuarul ceresc, nu are nici un sens în legătură cu cunoașterea spre mântuire. Are doar o importanță teologică pentru cei care încearcă o comparație între sanctuarul de jos și cel de sus, pentru a înțelege mai bine lucrarea lui Iisus. Dar în acest caz, este nevoie de un studiu care să depășească și criteriile obișnuite. Studiul este complex, pentru că implică teologia inspirației, modul cum abordezi limbajul și logica autorilor biblici, a EGW, în fine, este bine dacă studiază doi sau trei împreună, așa cum făceau pionierii noștri, care se rugau nu se certau.

1. în nici o măsură; corespondența este pur spirituală și didactică. Dar o structură fizică cerească există, nu este o abstracție și nici o realitatea fantomatică.
2. Nu există altare în cer. Ce să facă cu ele?
3. L-au înțeles cam fliteralist și în orice caz, bicameral, dar în esență au înțeles bine cum ilustrează sanctuarul lucrarea Domnului Iisus. Putem folosi și noi la fel limbajul sanctuarului pământesc pentru a vorbi despre cel ceresc, putem să ni-l imaginăm cu cele două încăperi și cu mobilierul specific, dacă dorim, iar dacă cineva chiar crede că lucrurile de sus sunt așa, nu face un păcat cu asta. Dar se va lovi de dificultăți mari mai târziu, nu va ști cum să armonizeze declarațiile Bibliei între ele.
4. Credincioșii AZS din România nu au făcut excepție. Opinia dominantă este literalistă. Sanctuarul este ca și un parlament: că este bicameral sau monocameral, important este să funcționeze bine. Și acolo unde Iisus este prezent, totul funcționează bine. Apocalipsa redă cele mai interesante imagine despre sanctuarul ceresc. Mai multe detalii decât în epistola către Evrei.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Jertfa lui Christos, a fost insuficientă? #391

Suficientă în ce scop și în ce privință? Dacă ne gândim la satisfacția ispășitoare dată Lagii (dreptății), jertfa lui Iisus a fost mai mult decât suficientă. A fost desăvârșită așa cum numai Dumnezeu poate fi. Dar dacă ne referim la o suficiență în ce privește desfășurarea slujirii Domnului Christos în timp, atunci Jertfa în sine, nu a fost suficientă pentru a pune capăt lucrării mântuitoare a lui Iisus. Această lucrare, începută practic prin întrupare, are punctul culminant la Cruce, dar nu s-a încheiat acolo, ci a continuat cu învierea, înălțarea, dăruirea Duhului, mijlocirea permanentă pentru Biserică și conducerea lucrării Bisericii pe pământ, iar în final judecata și a doua Lui venire,distrugerea răului și întemeierea împărăției Lui.
Aceasta înseamnă că, dacă Iisus n-ar fi înviat, moartea Lui nu ar fi fost suficientă pentru a ne mântui. Dacă ar fi înviat, dar nu S-ar fi înălțat și nu ar fi trimis Duhul SFânt, de asemenea nu am fi putut fi salvați. Dacă nu ar face o Judecată în favoarea poporului Lui și nu ar veni a doua oară ca să învie pe morți și să răpească pe cei vii, jertfa Lui nu ar folosi nimănui, ceea ce, desigur, nu este cazul. Jertfa Lui devine eficientă prin următoarele acţiuni mântuitoare ale Domnului Christos. Jertfa este culmea activităţii Lui mântuitoare, având în ea rădăcina și temeiul speranței noastre, dar ea este eficientă pentru mântuire atunci când Spiritul lui ne dă darul pocăinţei, iar procesul mântuirii noastre se încheie abia în ziua învierii. Până atunci, suntem mântuiţi pas cu pas, în trecut şi în prezent, dar mântuirea nu s-a terminat (slavă DOmnului!) şi astfel avem speranţă că la fel va lucra Domnul pentru noi şi pe viitor, afară de cazul că ne despărţim de El şi ne opunem harului Lui mântuitor şi Cuvântului Lui dătător de viaţă.
Noi suntem mântuiţi prin Christos, dra trebuie să credem întreaga lucrare mântuitoare a Domnului Christos. Pavel spunea că, dacă un creștin nu crede în înviere, este cel mai nenorocit om (1Cor 15). Pentru cei care cred în nemurirea sufletulu, toate celelalte lucrări ale Domnului Iisus, în timp, nu mai sunt esențiale, fiindcă oricum, la moarte sufletul credincios se duce direct în rai.De aceea nici nu se acceptă ideea de judecată premilenială pentru sfinți. Mai mult, jerta lui Iisus, în cazul credincioșilor spiritualiști nu aduce nemurirea sau viața însăși, ci doar o soartă fericită în rai, fiindcă sufletul rămâne oricum nemuritor.

Prin urmare, Luciane, vezi cum se complică lucrurile și cum toate doctrinele se leagă între ele. Cum negi o învățătură biblică, se duc de râpă şi și altele.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Cum apreciaţi orientarea filosofică a lui Edi ? #388

Replica mea se găseşte într-adevăr la articolul [url=http://http://www.tornafratre.com/iov-%E2%80%93-personaje-istoricitate-etc.php]Iov, personaje, istoricitate, pe tornafratre.com.[/url]

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: Toleranța religioasă la români #380

rdm a scris:

Quote:

În chestiuni religioase, românii au folosit mereu forța pentru eliminarea celor ce aveau o opinie diferită(ex.: sabatarienii din Transilvania, primi pioneri, legiunea, anii 40-44, comunismul, etc.) Se vede că „lupul iși schimbă părul, dar năravul ba”!

Dragă RDM,
Poate că lucrurile sunt mai nuanţate. Sabatarienii din Transilvania erau nişte secui iudaizanţi care nu erau iubiţi de neamul lor, mai întâi, fiind socotiţi iudaizanţi. În vremurile când aceştia existau, nu românii erau cei care stăpâneau Transilvania, aşa că acolo a fost un regim de tip occidental, mai dur uneori, dar alteori mai blând. A existat un timp chiar toleranţă religioasă, dar Biserica Romană nu a văzut niciodată cu ochi buni fenomenul de toleranţă faţă de necatolici.

Dincoace, în „Regat”, au acţionat prejudecăţile populare alimentate de clerici, dar şi în acest caz, persecuţiile acelea au fost mai blânde decât în evul mediu occidental. Regimul naţionalist (antonescian şi legionar) a fost într-adevăr o excepţie. Din fericire a fost scurt. Comunismul a fost mai lung şi mai perfid. Dar nici comunismul nu a fost atât de crud cu religia, în România, aşa cum a fost Biserica Apusului faţă de dizidenţii ei. Comunismul a fosd crud cu opoziţia politică („de clasă”), dar religia a tratat-o cu o strategie diferită, luând măsuri cu efect pe termen lung, sugrumând libertatea bisericească şi implicând politic sau „informatic” pe oamenii bisericilor. Anyway, bine că s-a dus ! Urmează alt vai apocaliptic: ultimul.

[Florin Lăiu]

ca răspuns la: „toate zilele sunt la fel”? #378

Dragă RDM, trebuie totuşi să faci dovada că Iustin Martirul este asociat cu gnoza.

[Autor]

Mesaje