Relaţii adventişti – evanghelici

[Anonim]

#328

Se naste inevitabil intrebarea cat de ecumenic(a) am voie si trebuie sa fiu, ca sa nu lezez Biserica, confesiunea careia ii apartin ( este cat se poate de util sa apartin unei confesiuni scripturale , pentru ca nu exista crestin nomad in Trupul Mantuitorului )?
Cred ca trebuie sa incercam sa fim atat de ecumenici, incat DRAGOSTEA din 1 Cor 13, sa fie lasata sa dirijeze si sa atinga fiecare tip de relatie cu fratele nostru ( sora noastra ) dintr-o alta Biserica. Cred ca sunt destule lucruri in care, SLAVA DOMNULUI, semanam.Daca apartinem Aceluiasi Tata, daca avem Acelasi Frate mai mare, si daca suntem calauziti de Acelasi Duh, ce ne poate impiedica sa avem partasie sfanta, impreuna (rugaciune,lauda sau studiu biblic)? Iar daca fratele nostru gandeste , putin mai diferit, fata de felul in care noi am fost educati in Bisericile noastre, putem sa-l sfatuim cu blandete, si in DRAGOSTE , acceptand, in acelasi timp, propria-i parere.
Nu cred sa existe o cale mai buna decat DRAGOSTEA ( Proverbe 10:12). Nici apostolul Pavel n-a vazut o alta, si de aceea a creat acest minunat poem ( din 1 Cor) celui mai cuprinzator si mai dumnezeiesc (daca superlativul poate avea termen de comparatie) dintre toate sentimentele umane. Asadar sa incercam sa ne iubim fratii, din ce in ce mai mult. Angajandu-ne intr-o asemenea nobila misiune , vom vedea ca numai daruind vom primi …, atat de multa DRAGOSTE, incat lumea v-a intelege ca suntem fii si fiice de REGE ( Ioan 15:12-17 ).

[SJ]

#329

“Elementul de baza nu este unitatea organizationala, desi aceasta isi are locul ei. Trupul omenesc este coordonat de catre cap. Mainile nu sunt in relatie directa una cu cealalta. Motivul pentru care ele coopereaza este ca fiecare dintre ele, fiecare incheietura, fiecare deget este controlat de un singur centru de comanda si aceasta este capul. Daca s-ar bloca activitatea cerebrala, trupul ar paraliza, iar degetele , de exemplu, nu s-ar mai putea gasi unele pe altele si armonia actiunii nu s-ar mai realiza.

Exact la fel stau lucrurile si cu Biserica lui Isus Cristos.Adevarata unitate nu este in esenta o unitate organizationala; adevarata unitate nu este unitatea unei parti cu celelalte, ci unitatea prin care fiecare parte este controlata de Cap si toate partile functioneaza astfel impreuna.Unitatea Bisericii este in esenta unitatea care rezulta din controlul Capului asupra fiecarei parti. Daca eu ca persoana,sau daca un grup de crestini nu suntem sub conducerea Capului, Biserica lui Isus Cristos va functiona asemenea mainilor care nu se pot gasi una pe cealalta; totul se va dezmembra si se va instala o „paralizie” in urma careia Biserica va functiona foarte incoerent.Acest lucru este adevarat nu doar in Biserica Domnului Isus Cristos ca intreg, ci si in orice grup de crestini. Astfel, intr-o anumita Biserica locala,o anumita scoala care se pretinde crestina, o anumita misiune, sau orice alt grup – masura in care crestinii din acel grup nu se supun fiecare in parte conducerii Duhului Sfant, conducerii lui Cristos este masura in care grupul respectiv va fi paralizat.

[…] Daca maine dimineata m-as trezi si as descoperi ca toata invatatura biblica despre rugaciune si Duhul Sfant a fost indepartata (nu in modul in care ar vrea liberalul s-o elimine, deformand interpretarea, ci indepartata cu adevarat), ce schimbare s-ar produce in viata noastra practica in raport cu modul in care traim astazi? Realitatea tragica este ca in multe biserici ale Domnului Isus Cristos – biserici evanghelice – nu ar aparea nicio diferenta. Traim de parca supranaturalul n-ar exista.

Daca biserica nu demonstreaza in generatia noastra realitatea supranaturalului, cine o va demonstra? Lucrarea Domnului realizata prin metodele Domnului nu se refera doar la mesaj, ci si la metoda. Trebuie sa existe ceva ce lumea nu poate explica prin metodele ei sau prin psihologia aplicata.”

„Adevarata spiritualitate” de Francis Schaeffer , Imago Dei, Oradea, 2008, p. 202-203, 207-208

[Anonim]

#330

Draga SJ,

Ai dreptate, fara Cap nu exista unitate in Trup. Si eu, in raspunsul de ieri, am evidentiat acelasi lucru. Biserica nu poate fi cladita decat pe o singura Piatra de temelie:ISUS CHRISTOS, Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii.
Exista intr-adevar un control al Capului ( Col 1:18) asupra fiecarei parti, asupra fiecarui madular, insa acest lucru nu se face prin teleghidare sau costrangere. Voi asculta, si ma voi supune Capului in masura in care imi iubesc fratii, si ascult, in dragoste si respect, de aceia pe care Biserica, prin autoritatea Duhului Sfant, i-a desemnat sa slujeasca. Sa nu uitam ca exista o ordine a lucrurilor in Biserica (1 Tim, Tit), iar apostolii au instituit-o si au respectat-o, iar Biserica Domnului de astazi trebuie sa o respecte si ea ( si cred ca se respecta in cele mai multe confesiuni biblice).Membrii unei Biserici au, si ei la randul lor, niste datorii minimale fata de comunitatea careia ii apartin. Nu prevalez oganizatii, si nici o Biserica anume, insa, repet „nu exista crestin nomad” , nu exista dezvoltare in singuratate; dimpotriva am vazut destule cazuri de crestini care s-au separat de Trup, pe motiv ca „Domnul le vorbeste si acasa”, iar aceasta separare a dus, fie, la tot felul de doctrine ratacitoare si chiar pacate, fie la o asemenea uscaciune spirituala care a degenerat in impietrirea inimii, fara de leac.Si-apoi sa nu uitam ca in Imparatia lui Dumnezeu, la scara Lui de valori, „ascultarea face mai mult decat jertfele.” Ii dam voie Duhului Sfant sa lucreze, in viata noastra, si in viata Bisericii din care facem parte, in masura in care ascultam, si-i respectam pe fratii nostri in DRAGOSTE ( respectul celor ce se ostenesc pentru Domnul, trebuie, de asemenea aratat ).
Cat despre „realitatea supranaturalului” in Biserica de astazi, eu te asigur ca ea exista. Insa nu cred ca este corect sa cautam, sa umblam dupa supranatural. De ce? Pentruca SUPRANATURALUL este un efect , nu o cauza. Supranaturalul este dovada vie a umblarii in DRAGOSTE, a umblarii „carmuiti de Duhul”. O VIATA UMPLUTA DE DUHUL LUI DUMNEZEU, ESTE O VIATA PLINA DE DRAGOSTE SI DE BUCURIE! Pana la urma si DRAGOSTEA si BUCURIA sunt roade ale Duhului Sfant. Nu se poate DUH fara de DRAGOSTE, si nici DRAGOSTE fara DUH SFANT! Asa ca iarasi ajungem la 1 Cor 13…Si de ce nu si la 1 Cor 14:1 ” Urmariti Dragostea”. Amin! Asa sa fie!

[Anonim]

#331

SJ (2)

Este doar parerea autorului citat de tine! Parea ta, personala sau mai putin personala, care ar fi?

[SJ]

#332

Parerea mea coincide cu cea a lui F. Schaeffer.
Ordinea in biserica este legitima doar in masura in care autoritatile/slujitorii Bisericii se ”pliaza” pe transmiterea vointei Domnului. Cand Biserica se ”decapiteaza” si-si pune capii ei, se vede in istorie unde se ajunge… Cand in biserica ”democratia” (im)pune sefi ea devine corporatie ceea ce e cu totul altceva decat Trupul lui Hristos cu El cap.
Sunt de acord cu tine ca in conditii normale nu exista crestini-”insule”. Comunitatea de credinta este mediul normal unde viata crestina se duce. Iar vietuirea in comunitatea de credinta trece,prin dragoste crestineasca, dincolo de imperfectiunile inerente naturii umane.

[Florin Lăiu]

#335

Foarte mulţumesc, Marius. Este un articol instructiv. Sper că engleza e-fraţilor noştri de aici să fie destul de bună pentru a-l înţelege. Navigare fericită, şi mai dă-ne şi nouă câte un semn, când descoperi ceva valoros.

[Anonim]

#313

SHALOM!

Imi place ca viata de credinta este o LUPTA ( insa o lupta buna). Apostolul nostru drag, Pavel ( alias Shaul ), ne indeamna sa luptam , sa nu lasam platitudinea sa ne invadeze, pentru ca s-ar putea astfel instala si „lastarii de amaraciune”, care ne pot compromite serios alergarea. ( 1 Timotei 6:12 ).
Toti oamenii lupta pentru ceva. Toti au un tel, chiar si cei bolnavi, legati de un scaun cu rotile, sau de un pat de suferinta. Cand nu mai exista LUPTA nu mai exista VIATA! Intrebarea care se ridica, acum, ar fi aceasta: Care este TELUL luptei crestinului? Care trebuie sa fie ordinea prioritatilor sale? Desigur, ne vom grabi cu totii sa afirmam, ca TELUL nostru trebuie sa fie DUMNEZEU, si pazirea Poruncilor Lui. Este FOARTE BINE. Numai ca viata de credinta, de fapt umblarea noastra zilnica cu Domnul, prin Duhul Sfant si sub carmuirea Sa, se realizeaza…da- mi-ati ghicit raspunsul- numai prin IUBIRE! Dragostea lui Dumnezeu pentru o lume decazuta L-a dezbracat de SLAVA ( ISUS era proslavit de Tatal dinainte de intemeierea Universului ), L-a coborat pa pamant ( un pamant invadat de pacat) si L-a facut sa traiasca ca un OM ( caruia Ii era foame, sete si frig) in mijlocul unui popor ( poporul ales de EL , in vechime) care nu L-a acceptat si receptat corect. Viata Lui intreaga a fost o Viata de predare continua in Mainile lui Dumnezeu. Tatal Ceresc, si partasia intima cu EL, prin Duhul Sfant, au fost singura Sa consolare in momente de dureroasa respingere ( Ioan 1:11). ISUS a fost intr-adevar OMUL cel mai neinteles dintre oameni.( Isaia 53:3-5). Si nici nu se putea altfel. EL nu venea pentru a-SI costrui un imperiu politic, EL venea sa moara pentru salvarea lumii intregi, dand astfel nastere unui Popor, nascut nu din carne si sange, ci din EL, prin Duhul Sfant.
Meditand din ce in ce mai mult la exemplul Sau de slujire, si de lepadare de Sine, se cuvine sa ne traim viata de crestini, avand in noi „gandul care era in EL”: slujirea fratilor nostri, in DRAGOSTE. ( Ioan 15:12-17). EL, care putea ( si avea toate motivele) sa renunte sa-Si mai duca Crucea pentru aceasta omenire ingrata , a suferit pana la capat, iubind pana la capat. ISUS a trecut dincolo de Poarta Templului lasandu-Se batjocorit de mainile josnice si murdare ale soldatilor romani, acceptand sa fie vandut si parasit de „ai Lui”. Sa nu-L lasam sa mai stea niciodata „dincolo de Poarta”. Cu totii avem o Poarta. Sa o deschidem, si sa o inlaturam. ISUS, Marele Proscris a invins! Care este, deci, LUPTA cea Buna? – Bineinteles , stradania noastra neobosita de a ramane in DRAGOSTE. ( 1 Ioan 4 :7-. Parafrazandu-l pe Sartre care obisnuia sa afirme : ” Cata luciditate, atata drama!”, putem spune si noi : ” Cata luciditate ( cunoastere de Dumnezeu ), atata Iubire!” Doamne, ajuta-ne!

[Autor]

Mesaje