Şi nu dreptatea frânge nedreptatea,
Ci rău din rău pe sine se tot frânge.
Ne plânge azi în timp eternitatea,
Şi-n clipe viaţa noastră o constrânge.

Flămândă, însetată aşteptare,
În care vidul vrea să umple totul,
Ca-ntr-o pictură fără de culoare,
În care-un nătărău îşi moaie botul.