Azi m-am certat din nou cu mine
Şi, supărat, m-ascund în rime.
Ascund neliniştea în metru
Şi fruntea într-un nor de fetru.
În fine, totul este vis,
Noi trecem, după cum ni-e scris.
Mai stăm o vreme printre voi,
Claunii lucizi printre eroi.
Dar visul este viu coşmar,
Când toate se sfârşesc sub var.
Şi-avem în lut străvechi totem.
De ce mă minţi, frumos poem?
Comentarii recente în articole