Referitor la citatul tău din Romani 10:4 („Hristos este sfârșitul Legii”), mă simt dator să-ți dau o explicație, deși nu mi-ai cerut.

1. Termenul grecesc obișnuit prin care se exprimă ideea de „sfârșit” este τέλος (télos). Este un termen foarte comun și, în același timp, polisemantic. Conceptul de „sfârșit”, prin natura lui, este mai frecvent în orice limbă, dar τέλος (télos)se folosește pentru multe alte sensuri adiacente, atestate în toate lexicoanele de greacă biblică:

a). împlinire, desăvârșire, realizare completă (Lc 22:37)
b). sfârșit, terminare, încetare (1Pt 4:7)
c). finalitate, rezultat, scop, țintă, concluzie (1Tim 1:5)
d). plată, taxă, tribut, vamă etc. (Rom 13:7).

Care dintre acestea este sensul legitim în Romani 10:4? (Engleza, de asemenea, folosește termenul end cu sensul de sfârșit, capăt, margine, dar și cu sensul de scop).

2. Observă această paralelă interesantă, între afirmația din Rom 10:4 și cea din 1Tim 1:5, în traducerea lui Cornilescu:

„Christos este sfârșitul (τέλος) Legii / Torei” (Rom. 10:4)
„Ținta (τέλος) poruncii este dragostea” (1 Tim. 1:5)

3. Studiul sintaxei ar putea fi de folos. Se pare că atunci când τέλος (télos)este urmat de un concept abstract în genitiv, are sensul de împlinire, desăvârșire, și nu sfârșit. (Am auzit pe un specialist în NT afirmând aceasta, însă nu am verificat suficient).
4. Orice traducător trebuie să țină seama de context. A alege întotdeauna sensul cel mai frecvent al unui termen înseamnă a face o traducere școlărească, un simplu exercițiu pentru curioși, așa cum sunt interliniarele. Lexicografic este posibil orice sens, dar contextual se cere o atenție mărită. Pavel arată în context, că problema iudaismului nu era Legea însăși ci modul de abordare a ei (Rom 9:30-32; observă legătura cu Rom 10:3). Legea însăși, spunea Domnul Iisus, rămâne în picioare (Matei 5:17-18; Luca 10:26; 16:17), iar apostolii au considerat-o ca standard al viețuirii creștine, și ca luminător al conștiinței, pentru recunoaşterea păcatului (FA 22:12; Rom 2:13, 20, 23, 25-27; 3:20, 31; 5:20; 7:7-9, 12, 14, 16; 8:4; 1Tim 1:8, 11; Iac 2:9-12; 4:11; Ap 11:19; 12:17; 14:12). În lumina afirmațiilor pauline de mai sus, este improbabil ca același autor să fi afirmat că Iisus este sfârșitul (terminarea, expirarea, încetarea valabilității) Legii, deşi Pavel este destul de paradoxal, ca să nu spun „contradictoriu” în unele locuri.
5. În Romani 10:4, Cornilescu a urmat probabil pe cei mai mulți traducători. Dar în lingvistică și în traductologie, ca și în alte discipline cu caracter (cvasi)științific, adevărul nu este un rezultat statistic. Există traduceri biblice foarte bune, care redau acest text cu mai multă seriozitate:

Traduceri străine:

NIV (New international Version, tr. protestantă, 1978, 2011): „Christ is the culmination of the law”
NJB (New Jerusalem Bible,  tr. catolică, 1985): ”But the Law has found its fulfilment in Christ.”
CEB (Common English Bible, tr. protestantă cu apocrife, 2011): ”Christ is the goal of the Law…”
EOB (The Eastern/Greek Orthodox Bible: NT, 2007) ”For Christ is the fulfillment of the law…”.
CJB (Complete Jewish Bible, mesianici, 1998): ”For the goal at which the Torah aims is the Messiah.”
MRD (NT Peshitta, tr. Murdoch, 1851): ”For Messiah is the aim of the law…”
MGI (NT Peshitta, tr. Magiera, după siriacă, 2006): „ For Christ is the consummation of the law….”
EDCR (Ediția D Cornilescu Revizuită, în lucru)[1]: „Hristos este ținta Legii…”
NKB (Nová Bible Kralická, tr. cehă, 1998): „Vždyť cílem (ținta, țelul) Zákona [je] Kristus.”

Traduceri românești:

Biblia Catolică (tr. Bulai-Pătrașcu, Iași 2013): „întrucât scopul Legii este Cristos…”.
NTR (Noua Traducere Românească, tr. baptistă, 2007): „Căci Cristos este sfârșitul Legii” (dar în nota de subsol: 110:4 Gr.: telos, care se traduce şi cu: scopul, împlinirea).
BVA (Biblia jubiliară, tr. Bartolomeu-Valeriu Anania, 2001): „Că sfârșitul legii este Hristos…” (dar nota de subsol, vezi pag. 1632, adaugă:

„Grecescul telos înseamnă nu numai sfârșit, ci și țintă, finalitate, scop, termen final, plinire, realizare, rezultat, consecință, plenitudine, culminație, corolar, desăvârșire, sensuri pe care gândirea teologică a lui Pavel le încorporează, pe toate, în unul și același cuvânt și le fructifică în ideea fundamentală că Legea Veche a luat sfârșit în Iisus Hristos tocmai pentru că El reprezintă plenitudinea ei. Într’o rugăciune liturgică ortodoxă, Hristos este definit drept „plinirea legii și a profeților”. Lectura textului de față, fă-o ca și cum ai citit: Sfârșitul seminței este planta.  (sublinierile mele)

BVA ne vrăjește cu o mulțime de sensuri ale termenului télos, din care alege pentru traducere pe cel mai discutabil („creștinesc”, adică antiiudaic, în orice caz): sfârșitul. 

În fine, afirmă că termenul grecesc are toate acele sensuri menționate. Este adevărat numai în ce privește dicționarele. Într-un text dat, însă, un termen nu poate avea decât un singur sens (se înțelege, incluzând și sinonimele).

Am întâlnit și printre AZS ideea că aici ar putea fi vorba despre sfârșitul Legii, în sensul că Legea nu mai este un mijloc sau un temei pentru îndreptățire. Dar întrebarea este: a fost vreodată Legea în VT un mijloc/temei al îndreptățirii, mai mult decât în NT? S-ar putea spune pe drept că Legea era considerată mijloc de îndreptățire în teologia fariseică (principiul mântuirii prin merite), care este și astăzi o doctrină iudaică. Dar dacă la acest aspect s-ar fi referit Pavel, el ar fi precizat. Exprimarea „sfârşitul Legii” nu poate însemna decât încetarea valabilității Legii. Or, așa cum am văzut mai sus, Pavel credea că Legea are autoritate în continuare, nu ca temei ale îndreptățirii / al meritelor, ci ca indicator al păcatului, ca standard al moralității și al religiei și ca sursă a doctrinelor fundamentale despre Dumnezeu și despre relația Sa cu oamenii.

Planta este într-adevăr sfârșitul seminței, dacă ne gândim la acea sămânță care „moare” ca să se nască și să se hrănească din ea noua plantă. Dar planta este programată genetic de cromozomii existenți în sămânță, și de aceea planta însăși va rodi dând semințe cu același specific. În cazul nostru, genele Evangheliei lui Iisus conțin toți cei zece cromozomi ai seminței originale (Apocalipsa 11:19). În acest caz, eu aș zice că Iisus nu este finalul / finișul Legii, ci finalitatea ei.  Nu s(ă)vârșitul, ci desăvârșirea. Nu expirarea, ci experierea Legii. 

În lumina contextului (mai apropiat și mai larg), găsești o soluție mai bună a traducerii lui telos în Romani 10:4?

(Prietenul meu, scriitorul lugojean Remus Val Giorgioni mi-a propus o soluție pe măsură: „Christos este încoronarea Legii”.)

[1] Biblia, Versiunea Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR, ediție pilot),   Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 2016, pag. 155.