Ionel: În legătură cu studiul nr. 2 de Marţi, 5 ianuarie „Căderea în păcat (1)” vă propun o comparaţie cu Spiritul Profetic. În studiu se afirmă:
„Eva a fost probabil foarte derutată de şarpe, de vreme ce adaugă ceva ce Dumnezeu nu spusese: „… Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»” (Geneza 3:2,3; compară cu 2:17).”
Totuși, Spiritul Profetic afirmă în 4 dintre cărţile publicate că:
14:2 În mijlocul grădinii, lângă pomul vieţii, se afla pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dumnezeu a destinat în mod special acest pom să fie angajamentul primilor noştri părinţi de ascultare, credinţă şi dragoste faţă de El. Domnul le-a poruncit să nu mănânce din el şi nici să nu-l atingă, ca să nu moară.Le-a spus că pot mânca după plăcere din toţi pomii din grădină, cu excepţia unuia din care, dacă vor mânca, vor muri negreşit. (EGW – Istoria mantuirii, cap.3. paragraf 1)
Înţeleg de aici că Domnul le-a dat, ca măsură de precauţie, din iubire, şi porunca de a nu se atinge de pom. Moartea, conform precizării din propoziţia finală, va surveni „dacă vor mânca”, ceea ce e în deplin acord cu Scriptura. Textul original este:
„In the midst of the garden, near the tree of life, stood the tree of knowledge of good and evil. This tree was especially designed of God to be the pledge of their obedience, faith, and love to Him. Of this tree the Lord commanded our first parents not to eat, neither to touch it, lest they die. He told them that they might freely eat of all the trees in the garden except one, but if they ate of that tree they should surely die.”
– şi poate fi găsit pe site-ul oficial al fundaţiei Ellen G. White, în scrierile: {SR 24.1- The Story of Redemption, p. 24.1}, {1SP 27.1- The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 27.1}, {3SG 35.2- Spiritual Gifts, vol. 3, p. 35.2}, {LHU 20.2 – Lift Him Up, p. 20.2}.
Dragă frate Ionel,
În această privință, chestiunea este ceva mai complicată. Înainte de toate, traducerea românească a afirmației respective din studiu este incompletă. Comparați cu textul englezesc, așa cum este formulat final de Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale:
„Eva a fost probabil foarte derutată de şarpe, de vreme ce adaugă ceva ce * Dumnezeu nu spusese:…”
Prin urmare, autorul studiului vrea să spună că, potrivit raportului biblic, Dumnezeu nu spusese aceasta. Într-adevăr, în porunca biblică din Geneza 2 nu apare acest adaos. Porunca fusese adresată bărbatului, dar femeia dovedea acum că o știa și ea, ba încă pare că știa ceva mai mult. Adaosul acesta poate fi imaginație, speculație, raționalizare sau descoperire profetică suplimentară, dar nu raport biblic.
În al doilea rând, apelul pe care-l faceți de bună credință la autoritatea E G White, este de asemenea incomplet, deoarece Ellen White a făcut și următoarea afirmație:
<<Eva a exagerat cuvintele poruncii lui Dumnezeu. El spusese lui Adam şi Evei: „Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi, căci în ziua când veţi mânca din el, veţi muri negreşit”. În disputa ei cu şarpele, Eva a adăugat propoziţia: „Nici să nu-l atingeţi, ca să nu muriţi”. Aici a fost văzută şiretenia şarpelui. Această declaraţie a Evei i-a da un avantaj. — The Review and Herald, 24 februarie, 1874.{Adevărul despre îngeri, 54.4}>>
Cum se armonizează cele spuse de Ellen White este o altă problemă. Sunt mai multe posibilități de a înțelege situația:
- Cele două declarații se contrazic pur și simplu, deoarece autoarea nu a transmis o descoperire divină, ci a dorit să moralizeze, iar când înțelepții sunt interesați mai mult de a moraliza, decât de a înțelege istoria / istorisirea, chiar și oamenii lui Dumnezeu riscă să se contrazică, sau cel puțin să facă afirmații contrarii, paradoxale.
- Cele două declarații diferite pot să reflecte două stadii de înțelegere a subiectului de către autoare. În ambele cazuri, afirmațiile nu sunt neapărat inspirate, ci reflectă înțelegerea autoarei, așa cum a fost și în alte cazuri (de exemplu, în ce privește subiectul despre „[jertfa] necurmată” din Daniel 8, unde în Early Writings pare să susțină interpretarea din 1840-1844, care a supraviețuit până în 1920, iar mai târziu a declarat că nu trebuie folosite scrierile ei pentru a arbitra disputa cu privire la acest subiect).
- Este de asemenea posibil ca aceste două afirmații contrarii să nu fie în esență contradictorii, ci complementare. De exemplu, este posibil ca Dumnezeu să fi avertizat pe oameni, pentru a-i feri de ispită, nici să nu atingă fructul. Eva însă ar fi exagerat, în acest caz, adăugând că Dumnezeu ar fi spus că dacă s-ar atinge de fruct, ar muri – ceea ce a dat șarpelui ocazia bună de a-i pune fructul în palmă și a-i spune: „Ai pățit ceva, fetițo? No, ia să vedem ce concluzii poți trage tu de aici, fiindcă ești fată deșteaptă și drăguță. Îmi imaginez ce divă, ce zeiță ai putea fi, după ce vei gusta, așa cum am gustat și eu, biata reptilă!”
Mulţumesc frate Florine pentru referinţele suplimentare care aduc precizările mult dorite. Întrucât Spiritul Profetic nu se contrazice pentru că e inspirat, eventual aduce elemente suplimentare, de completare, ca în cazul de faţă, cred că varianta 3 propusă de tine e cea corectă.
În ce priveşte varianta 1, nu pot fi de acord pt. că ea însăşi atestă sursa scrierilor ei:
„Nu scriu nici un singur paragraf pe hârtie care sã exprime numai ideile mele. Ele sunt ceea ce Dumnezeu mi-a prezentat în viziune – razele cele preţioase de luminã strãlucind de la tronul lui Dumnezeu.”{5T 67.2}
„Doresc să declar aici că, deşi sunt cu totul dependentă de Duhul lui Dumnezeu în scrierea opiniilor mele, aşa precum sunt în primirea lor, totuşi cuvintele pe care Ie folosesc pentru a descrie ce am văzut sunt ale mele, cu excepţia celor care mi-au fost adresate de un înger, pe care Ie pun totdeauna în ghilimele.” (R.H., 8.10.1867).
„Totuşi sunt şi situaţii în care trebuie să fie spuse lucruri obişnuite şi să fie scrise scrisori obişnuite şi să fie date informaţii obişnuite, care au fost transmise de la un lucrător la altul. Astfel de cuvinte şi informaţii nu sunt spuse sub inspiraţia specială a Duhului lui Dumnezeu:’ (1SM, pp. 38, 39)
Aşadar, acolo unde se ivesc totuşi aparente contradicţii (ca în cazul de faţă), cred că oamenii trebuie să mai caute şi să se roage. E ca şi cu Biblia, nu o poţi accepta doar parţial.
Foarte bune citatele pe care le-ai oferit. Dar te rog să observi exprimarea exactă a autoarei: „Nu scriu nici un singur paragraf pe hârtie care sã exprime numai ideile mele.” Asta înseamnă că, deși exprimă „ideile mele”, ele nu exprimă „NUMAI ideile mele”. Corect? Și celelalte citate oferite de tine confirmă că elementul omenesc (care implică imperfecțiune, inclusiv posibilitatea de a greși) este prezent în experiența și lucrarea unui om inspirat de Dumnezeu.
Stimate frate Ionel!
Multumesc pentru mesaj! Pentru mine este o dovadă îmbucuratoare ca inca mai sunt oameni care studiază — ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Va scriu aici, pe pagina fratelui Florin Laiu, ca sa aveti ambele raspunsuri la dispozitie.
In legatura cu aspectul despre care mi-ati scris si mie, am dedus (deoarece nu ati scris explicit) faptul că sugerati o anumita eroare in legatura cu expresia „nici sa nu va atingeti de el”, apartinand autorului studiilor biblice din acest trimestru.
Personal, sunt in favoarea ideii de precautie. Dincolo de aceasta insa, detaliul (ca a zis sau nu a zis Dumnezeu asta) mi se pare nesemnificativ, de vreme ce doar mancatul acelui fruct insemna neascultare si, deci, moarte. Doar doua observatii:
1) Din perspectiva raportului biblic, expresia aceasta o gasim doar in cuvintele Evei, nu in porunca data de Dumnezeu. Aceasta nu inseamna obligatoriu ca nu este posibil ca Dumnezeu sa le fi spus lucrul acesta, dar in Scriptura nu se mentioneaza. Deoarece studiile biblice sunt citite/studiate si de persoane din afara Bisericii Adventiste (care nu citesc scrierile EGW sau nu le accepta ca inspirate), consider ca este bine asa cum s-a publicat acest text. Dumneavoastra insuti, daca ati fi printre aceste persoane, ati solicita doar argumente biblice pentru sustinerea diferitelor afirmatii, nu? Din acest motiv, cred ca este bine sa ne fundamentam convingerile pe Biblie, inainte de orice altceva.
2) Observ in mesajul dumneavoastra aceeasi tendinta, pe care o intalnesc frecvent in biserica noastra din Romania, de a atribui un caracter normativ si ultimativ scrierilor sorei White, chiar si atunci cand — fara sa mentioneze „Mi s-a aratat ca…” sau „Domnul mi-a spus ca…” — isi prezinta, pur si simplu, propria intelegere despre un anume subiect. Consider ca este o greseala, care, pe termen lung, ne va duce in extrema cealalta, asa cum s-a intamplat deja in anumite parti ale lumii, in privinta acestor scrieri. Unul dintre motive este si faptul ca, in alte scrieri, spune exact contrariul. Pentru exemplificare, va sugerez sa cercetati despre cate lucruri afirma EGW ca este „cea mai mare nevoie…” a noastra sau a Bisericii! La fel si aici. Poate, maine, gasiti citatul in care EGW spune ca nu Dumnezeu le-a spus lui Adam si Evei „sa nu se atinga” de fructul din pomul oprit, ci ca a fost adaugirea Evei. Depinde de stadiul in care s-a aflat intelegerea EGW cu privire la acest subiect. La urma urmei, in afara ocaziilor cand un adevar i s-a descoperit in mod direct, de catre Dumnezeu, a fost si ea tot un om care avea nevoie de o intelegere mai profunda a lucrurilor. De ce sa-i atribuim o infailibilitate care nu a existat?
Ca sa nu intelegeti altceva decat am scris mai sus, trebuie sa mentionez faptul ca, personal, cred in inspiratia sorei EGW si imi place sa citesc scrierile sale. Insa, nu pot sa nu remarc cat de gresit sunt folosite, uneori, scrierile ei. Sper ca m-ati inteles corect!
Dincolo de observatiile de mai sus, cred ca nu este exclus sa se strecoare si greseli in studiile biblice ale Scolii de Sabat (de traducere, de exprimare a ideilor etc.). Daca si cand va fi cazul, nu ezitati sa ni le semnalati! Va pot asigura insa, ca atat eu, cat si redactia de la Editura, ne straduim sa nu se intample lucrul acesta.
Contez pe disponibilitatea dumnevoastra de a intelege!
Cu pretuire,
Florian Ristea
Dragă colega, mulțumesc pentru onoarea de a te întâlni în această modestă Academie, care poartă numele unui reformator radical, pastor și martir din sec. XVI, pe care-l iubesc mult – Oswald Glait.
Mulțumesc și pentru comentariul moderat și înțelept.