octombrie 2022
D L Ma Mi J V S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
378
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Comentarii recente în articole

Arhive

Home/Articole/PROFESIONAL/Vechiul sit TornaFratre/Deuteronom 32: Cântarea-mărturie a lui Moise

Deuteronom 32: Cântarea-mărturie a lui Moise

Voi ceruri, ascultaţi cuvântul meu,
Pământ, auzi-mi vorba bătrânească !
Să picure ca ploaia sfatul meu,
Şi graiul meu ca bura să stropească,
Ca pârpăra pe pajişte să sară,
Ca ropotele-n iarbă să tresară.
Căci voi chema pe Dumnezeu pe Nume, 
Pe-al nostru Domn, IAHWÉ; daţi slavă Lui !
El este Stânca! Fapta Lui e-ntreagă,   
Şi cât de dreaptă cale-i legea Lui! 
El credincios e, fără strâmbătate,
El este drept în totul şi cinstit.
Dar ei nu-s fii, ci pagube şi greşuri:  
Soi de parşivi şi leat de neam sucit !
Aşa Îl răsplătiţi voi pe  IAHWÉ ?
Neam prost, bun de nimic şi fără minte !
Oare nu El ţi-e Tată şi Stăpân?
El te-a făcut şi El îţi e Părinte !
 
Adu-ţi aminte zilele străbune, 
Socoate-n urmă anii, leat cu leat.
Pe tatăl tău întreabă-l şi-ţi va spune,
Bătrânii tăi îţi vor grăi curat:
Când Cel de Sus a răspândit popoare,
Şi le-a-mpărţit frumos pământul Său,
Le-a pus atâtea haturi şi hotare
Cât numărul de fii de Dumnezeu.

Dar partea lui  IAHWÉ -i poporul Lui,
Şi Iacob – lotul Lui de stăpânire.
El l-a găsit într-un pământ deşert,
Într-un pustiu cu urlete-n nefire.
L-a-nconjurat atunci şi l-a-ngrijit,
Ca luminiţa ochilor păzindu-l,
Şi ca un vultur, cuibul scuturând,
Dă roate-n preajma puiului, veghindu-l.
El Îşi întinde penele să-l prindă,
Şi-l poartă pe aripa lui răpindă.

IAHWÉ, numai IAHWÉ îl va purta,
Fără vreun zeu străin prin preajma Sa.
Îl va sui frumos pe culmi de lume
Hrănindu-l dintr-un câmp cu roade bune.
Din stâncă îi va da să sugă miere,
Şi untdelemn gustos din pietre seci,
Smântâna de la vaci, lapte de oaie,
Său de cârlani, grăsime de berbeci,
Şi tauri din Başan şi iezi cu ciuguri,
Rărunchii graşi ai bobului de grâu…
Şi va bea mustul, sângele de struguri.

Se ospătează Iacob, e sătul…
Da, Ieşurun azvârle din picioare.
– Te-ai dres, te-ai ghiftuit şi te-ai umplut,
Şi-ai părăsit pe Cel ce te-a făcut,
Nesócoţi Stânca ta mântuitoare ! –
Ah, L-au făcut gelos prin zei străini,
L-au supărat cu scârbe din vecini,
Jertfind unor şeitani nedumnezei,
Abia sosiţi, necunoscuţi de ei,
Zei pripăşiţi pe-aici, zei venetici,    
Pe care nu-i ştiau ai lor bunici. 
Şi ai uitat pe Cel ce te-a născut, 
Pe Dumnezeu, pe Stânca născătoare.
Da, S-a scârbit Iahwé de ce-a văzut,  
De fii şi fiice neascultătoare! 

Şi-a zis atunci: „Îmi voi întoarce faţa,  
Şi voi vedea ce soartă vor avea,   
Căci sunt un leat sucit şi pus pe harţă,
Copii necredincioşi şi poamă rea.
M-au supărat cu-ai lor nedumnezei,
Şi M-au scârbit cu fleacurile lor.
Am să-i ciudesc şi Eu printr-un neam prost
Şi am să-i supăr printr-un nepopor.

Căci foc în nări Mi s-a aprins mânia,
Care va arde-adânc, până-n Şeól,
Mâncând de zor recoltele și glia,
Cu temelii de munţi, într-un pârjol.
Nenorociri cu vârf le voi trimite,
Şi-i vor mânca săgeţile-Mi cumplite.

Lihniţi de foame, mistuiţi de friguri
Vor fi, şi prinşi de-amarnică turbare.
Le voi trimite-n carne colţi de fiară,
Şi înfocat venin de târâtoare.
În uliţi pruncii vor cădea sub săbii,
Iar prin odăi va trece fíor crunt;
Şi vor pieri fecioarele, flăcăii,
Sugarul şi bărbatul cel cărunt…

Am zis: „Acum i-aş face bucăţele,
Pomina lor din lume să se şteargă !”
Dar m-am temut să nu-Mi stârnesc duşmanul,
Vrăjmaşii lor greşit c-or să-nţeleagă,
Şi-apoi să zică: „A noastră este slava,
Căci nu 
IAHWÉ a săvârşit isprava !”

Da, sunt popor lipsit de sfat şi minte,
Nu au în ei înţelepciune trează.
De-ar fi deştepţi, ar înţelege totul,
S-ar mai gândi la cele ce urmează.
Cum să alunge-un singur om o mie,
Şi doi să fugărească zece mii,
De nu i-ar fi trădat chiar „stânca” lor,
Şi dacă nu-i vindea 
IAHWÉ de vii ?

Căci „stânca” lor nu e ca Stânca noastră;
Vrăjmaşii noştri pot s-o recunoască.  
Da, via lor e viţă de Sodomă,
O vie din podgoriile Gomorei
Strugurii lor sunt poamă otrăvită,
Ciorchini de fiere, de mănânci şi ghiorăi.  
Iar vinul lor, venin e de balauri,
Scuipat de cobre, înfocat, cumplit,
Oare nu-l strâng Eu şi-l păstrez la Mine,
Ascuns în vistierii, pecetluit,
Până-ntr-o zi de răzbunări şi plăţi,
Până-ntr-un timp de groază adunată ?
Căci e aproape ziua spaimei lor,
Şi ce s-a pregătit soseşte-ndată.

Va judeca  IAHWÉ poporul Său,
Da, EL va răzbuna pe robii Lui,  
Când va vedea că mâna le-a slăbit,
Că printre ei nici rob, nici liber nu-i.
Şi-atunci va zice: „Unde-s zeii lor,
Da, ‘stânca’ de-adăpost în care stau,
Care mănâncă săul jertfei lor
Şi vinul închinat de ei îl beau ?
Să se ridice ei să vă ajute,
Să vă ferească ei şi să v-asculte !”

Vedeţi, acum, că Eu, Eu sunt Acela
Şi nu există Dumnezeu ca Mine!
Eu pot ucide şi tot Eu dau viaţă
Dacă-am lovit, tot Eu apoi fac bine.
Din mâna Mea nu este-n veac scăpare.
Cu brațul către cer jur sus și tare:
„Pe viața Mea numită veşnicie,
De nu-Mi voi ascuţi sabia-fulger,
De nu voi pune mâna pe urgie,
Să Mă răzbun pe toţi vrăjmaşii Mei,
Pe cei ce Mă urăsc fără temei !

Voi îmbăta săgeţile-Mi de sânge,
Şi spada Mea din trupul lor va smulge,
Da, sânge de răniţi şi capturaţi,
Şi capete lăţoase de nefraţi.

Cântaţi voioşi cu neamul Lui, popoare,
Toţi fiii Lui I-aduceţi închinare !
Căci El va răzbuna pe robii Săi:  
Pedeapsa o va-ntoarce spre cei răi,
Şi drept plătind vrăjmaşilor de-afară,
Va face ispăşire pentru ţară.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.