iunie 2021
D L Ma Mi J V S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
1.190
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/PROFESIONAL/Vechiul sit TornaFratre/Când cele sfinte nu mai ajută la nimic

Când cele sfinte nu mai ajută la nimic

Te rog să citeşti întreg capitolul 7, ca să observi ce anume Îl deranja pe Dumnezeul lui Israel: Este vorba despre combinaţia aceasta de păcat voit (inclusiv idolatrie, vezi v. 9 şi 18) şi de aducerea de jertfe la Templu. Se închinau lui Baal şi Aşerei (Regina Cerului), dar se închinau şi lui Iahwé, Dumnezeul tradiţional. Aduceau jertfe tuturor zeilor, şi printre ei şi Zeului „naţional” al lui Israel, Dumnezeul strămoşilor lor.

În acest context, Dumnezeu vorbeşte ca în Am 4:4-5:

„Duceţi-vã numai la Betel, şi păcătuiţi! (1/3 Rg 12:29-30)
Duceţi-vă la Ghilgal şi păcătuiţi şi mai mult! (Os 12:11)
Aduceţi-vã jertfele în fiecare dimineaţã,
şi zeciuielile la fiecare trei zile!
Faceţi sã fumege jertfe de mulţumire fãcute cu aluat!
Trîmbiţaţi-vã, vestiţi-vã darurile de mâncare de bunã voie!
Căci aşa vã place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

Îţi aminteşti cum se adresează Iisus lui Iuda, în noaptea din Joia Mare: „Ce ai de făcut, fă repede !”, când ne-am fi aşteptat mai degrabă să-i spună: „Opreşte-te, odată, Scariot ! Ţi-ai pierdut minţile?” Acesta este un procedeu retoric, prin care vorbitorul, într-un limbaj părintesc, îşi arată supărarea extremă, şi nu dorinţa de a se face exact aşa cum spune, ci tocmai invers: „Du-te şi fă ce vrei, fiule ! Fumează cu prietenii, bea, destrăbălează-te, distruge-ţi tinereţea, ca să te asiguri că te vei înstrăina de noi, să te asiguri că îţi vei ruina viaţa ta şi o vei amărî şi pe a noastră! Fă ce-ţi place, aşa cum face toată lumea ! De ce să-ţi dezamăgeşti iubiţii prieteni, de dragul babacilor tăi ?”

De observat că, atât în Amos, cât şi în Ieremia, Dumnezeu vorbeşte şi despre aspecte de încălcare a ritualului: a aduce la templu produse „cu aluat”, sau a mânca din carnea destinată arderii de tot. Fie că ei făceau asemenea lucruri, fie că Dumnezeu le spunea: dacă trăiţi în păcate voite, atunci să mâncaţi singuri carnea jertfelor, că Mie oricum nu-Mi trebuie. Şi puteţi mânca turtele cu aluat, fiindcă este ca nimic pe lângă nelegiuirile şi idolatria voastră.

În acest text se descoperă adevăratul sens al voinţei lui Dumnezeu. Sistemul ceremonial nu a fost dat de la început, nici chiar când Dumnezeu a eliberat pe Israel din Egipt. Nici când Dumnezeu a dat Cele Zece Porunci pe Sinai, El nu le-a poruncit să aducă jertfe, ci să asculte de El. Legea jertfelor a fost dată mai târziu, după păcatul lor cu viţelul de aur, ca un sistem pedagogic moral-spiritual, ca un ajutor pentru a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu şi a fi iertaţi şi curăţiţi. Dar ei au continuat şi cu viţelul de aur şi cu jertfele Domnului, amestecând lucrurile şi mizând pe faptul că Dumnezeu, dacă Îşi primeşte porţia de jertfe prescrise, va fi satisfăcut, iar relaţia lor cu alţi zei ar fi compensată.

De aceea, Dumnezeu le aduce aminte aici că Legea jertfelor nu a fost dată în scopul compensării păcatului voit. Şi ca să fie clar, El arată că nu aceasta este dorinţa Lui, de a primi jertfe pentru păcat, sau jertfe compensatoare, ci de a primi ascultarea lor, pentru că aceasta era prevăzut în condiţiile legământului (cele zece porunci) şi nu înmulţirea jertfelor. „Bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu, mai mult decât arderi-de-tot”, zicea Domnul prin Osea (6:6; vezi şi Is 1:11-17). Iar Samuel spunea de mult:

„Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi pãzirea cuvântului Sãu face mai mult decât grãsimea berbecilor.” (1S 15:22).

Acelaşi mesaj îl transmisese şi Isaia, de la începutul misiunii lui în Israel (Is 1:10-18)

10 Ascultaţi cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! ,,Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor şi ţapilor. 12 Cînd veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? 13 Nu mai aduceţi daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. 15 Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge! Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! 17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.”

Postează un comentariu

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.