martie 2024
D L Ma Mi J V S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
568
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...

Răspuns lui DC

Referitor la articolul meu despre Tetragrammaton, eu l-am scris doar cu scopul de a informa filologic și lingvistic pe alții, ceea ce are și unele implicații literare, traductologice și teologice, dar nu este vorba de implicații religioase, mistice sau cabalistice. Sunt atât împotriva superstiției de a nu folosi numele sacru, cât și împotriva superstiției de a-l folosi în mod obligatoriu.

1. De ce despre tetragrammaton spuneți că este Numele Sacru? Prin ce se deosebește de celelalte apelative? De ce doar pe acesta evrei îl tratează cu o venerație cu totul aparte?

Dumnezeu are o serie de nume, titluri și apelative în Biblie. Toate acestea sunt ebraice, iar limba ebraică este un dialect canaanit format în timpul patriarhilor. Este doar una din limbile semitice, în timp ce limba mamă a limbilor semitice (proto-semitica) a fost probabil limba originală a lui Sem și a omenirii dinainte de Turnul Babel (Gen 11:1). Asta înseamnă că Dumnezeu nu este numit de ființele cerești în ebraică. De aceea, orice nume biblic este o descoperire parțială despre Dumnezeu, nimic mai mult. Este o convenție. Patriarhii (Avraam etc.) L-au numit pe Dumnezeu Șaddai, care înseamnă probabil Atotputernicul (alte tradiții vechi spun că înseamnă „Cel suficient Sie Însuși”), cf. Ex 6:2-3. Dar Dumnezeu S-a descoperit lui Moise și Israelului la Exod cu un nume nou, YHWH (Yahwé = „Cel ce este”), corespunzător unei noi experiențe. Tradițional în teologie acesta se numește Numele Sacru. Bineînțeles că orice nume sau titlu sau apelativ al lui Dumnezeu este la fel de sacru, nu poate fi tratat cu mai mare ușurință decât Tetragrammatonul. Dar acest nume a fost considerat de evrei sacru și a fost interzis treptat în perioada greco-romană, deoarece acesta a fost Numele descoperit lui Moise.

2). Cum credeți că ar trebui o Biblie să fie redat YHWH de cele 6000-7000 de ori în care apare în textul ebraic?

Eu cred că ar trebui redat așa cum se pronunța el în antichitate (Yahwé). De fapt, unele traduceri asta și fac: New Jerusalem Bible (Yahweh); Lexham English Bible (Yahweh); Names of God Bible (Yahweh);  Biblia germană a lui Leander van Ess (Jahve); Biblia germană Jantzen (Jahweh); Biblia germană a lui Kautzsch și Weitzsäcker (Jahwe);  în franceză, Bible de Jerusalem (Yahvé), etc.

Partea slabă este că în diverse limbi, acest Nume nu se poate pronunța corect, așa cum nici forma (greșită) Iehova nu este pronunțată la fel (Iegova, Geova, Gihouva, Jeová etc.). Anglofonii pronunță iáue;  germanii pronunță iáve sau iavé, francezii pronunță iavé, în timp ce numele se pronunță corect iah-wé.

Cu forma tradițională creștină Iehova nu sunt de acord, deoarece nu-mi sună bine, nu este propriu limbii ebraice, nu înseamnă nimic în ebraică și pe deasupra are și o terminație feminină. N-am nimic cu termenii feminini, dar YHWH este întotdeauna numit HU’ (el) și niciodată HI’ (ea). Nu e vorba de discuții prostești despre gender discrimination, ci despre respectarea unor convenții literare și gramatice. În limba română și în alte câteva limbi se poate reda numele în forma Yahwé. La nevoie este bună și practica unor traducători englezi, francezi și italieni de a-L numi printr-un echivalent european: L’Eternel, The Eternal One, Il Eterno. Nu sunt convins că în românește ar suna bine Veșnicul. Dar este mai bine decât „Domnul”. Nu vreau să spun că Domnul trebuie să dispară din Biblie. Dar Domnul este traducerea legitimă a lui Adonai, care se găsește în multe locuri:

Gen. 15:2, 8; 18:27, 30-32; 20:4; Exod. 4:10, 13; 5:22; 15:17; 34:9; Num. 14:17; Deut. 3:24; 9:26; Iov 28:28;

Ios. 7:7-8; Jud. 6:15, 22; 13:8; 16:28; 2 Sam. 7:18-20, 22, 28-29; 1 Împ. 2:26; 3:10, 15; 8:53; 22:6; 2 Împ. 7:6; 19:23;

Ps. 2:4; 16:2; 22:31; 30:9; 35:17, 22-23; 37:13; 38:10, 16, 23; 39:8; 40:18; 44:24; 51:17; 54:6; 55:10; 57:10; 59:12; 62:13; 66:18; 68:12, 18, 20-21, 23, 33; 69:7; 71:5, 16; 73:20, 28; 77:3, 8; 78:65; 79:12; 86:3-5, 8-9, 12, 15; 89:50-51; 90:1, 17; 109:21; 110:5; 130:2-3, 6; 140:8; 141:8;

Amos 1:8; 3:7-8, 11, 13; 4:2, 5; 5:3, 16; 6:8; 7:1-2, 4-8; 8:1, 3, 9, 11; 9:1, 5, 8; Mic. 1:2;

Is. 3:15, 17-18; 4:4; 6:1, 8, 11; 7:7, 14, 20; 8:7; 9:7, 16; 10:12, 23-24; 11:11; 21:6, 8, 16; 22:5, 12, 14-15; 25:8; 28:2, 16, 22; 29:13; 30:15, 20; 37:24; 38:14, 16; 40:10; 48:16; 49:14, 22; 50:4-5, 7, 9; 52:4; 56:8; 61:1, 11; 65:13, 15;

Ier. 1:6; 2:19, 22; 4:10; 7:20; 14:13; 32:17, 25; 44:26; 46:10; 49:5; 50:25, 31; Pl. 1:14-15; 2:1-2, 5, 7, 18-20; 3:31, 36-37, 58;

Hab. 3:19; Țef. 1:7;

Ezec. 2:4; 3:11, 27; 4:14; 5:5, 7-8, 11; 6:3, 11; 7:2, 5; 8:1; 9:8; 11:7-8, 13, 16-17, 21; 12:10, 19, 23, 25, 28; 13:3, 8-9, 13, 16, 18, 20; 14:4, 6, 11, 14, 16, 18, 20-21, 23; 15:6, 8; 16:3, 8, 14, 19, 23, 30, 36, 43, 48, 59, 63; 17:3, 9, 16, 19, 22; 18:3, 9, 23, 25, 29-30, 32; 20:3, 5, 27, 30-31, 33, 36, 39-40, 44; 21:3, 5, 12, 14, 18, 29, 31, 33; 22:3, 12, 19, 28, 31; 23:22, 28, 32, 34-35, 46, 49; 24:3, 6, 9, 14, 21, 24; 25:3, 6, 8, 12-16; 26:3, 5, 7, 14-15, 19, 21; 27:3; 28:2, 6, 10, 12, 22, 24-25; 29:3, 8, 13, 16, 19-20; 30:2, 6, 10, 13, 22; 31:10, 15, 18; 32:3, 8, 11, 14, 16, 31-32; 33:11, 17, 20, 25, 27; 34:2, 8, 10-11, 15, 17, 20, 30-31; 35:3, 6, 11, 14; 36:2-7, 13-15, 22-23, 32-33, 37; 37:3, 5, 9, 12, 19, 21; 38:3, 10, 14, 17-18, 21; 39:1, 5, 8, 10, 13, 17, 20, 25, 29; 43:18-19, 27; 44:6, 9, 12, 15, 27; 45:9, 15, 18; 46:1, 16; 47:13, 23; 48:29;

Obad. 1:1;  Dan. 1:2; 9:3-4, 7, 9, 15-17, 19; Zah. 9:4, 14; Ne. 1:11; 4:8; Mal. 1:12, 14.

În concluzie, nu este nevoie ca și YHWH să se înlocuiască cu Adonai (Domnul).

3) la nivel practic la ce vă referiți când spuneți “Militez pentru eliberarea acestui Nume din lanţurile interdicţiilor superstiţioase sau al obligaţiilor religioase şi promovarea folosirii lui corecte şi respectuoase” ?

 Vreau să spun că nu trebuie respectată practica superstițioasă a evreilor de a înlocui numele sacru, din obligație religioasă. În același timp, nu sunt de acord nici cu practica acelor culte ale numelui sacru, fie Martorii lui Iehova, fie Adunările lui Yahweh și alte grupuri asemănătoare (negro-israeliți, angli-israeliți etc.), care fac din scrierea și pronunția acestui nume o obligație religioasă. Ca să nu mai vorbim că se deosebesc între ei după modul în care scriu și/sau pronunță Numele: Jehovah, Yahuah, Yahia, etc.

Altfel spus, preocuparea mea este strict filologică, lingvistică și literară în acest caz, nu neapărat religioasă. Numele ar trebui să fie scris cât mai corect în orice limbă. Cât privește pronunția, dacă nu este posibilă, să-l înlocuiască cu „Dumnezeu” sau cu „Veșnicul sau cum dorește fiecare. În rugăciune însă și în conversația religioasă obișnuită nu poate fi folosit înainte de a deveni foarte obișnuit prin citirea Bibliei. Este bine ca atunci când ne rugăm și cântăm, sau când vorbim în mod natural despre El să folosim cuvintele calde cu care am fost obișnuiți. Altfel totul devine artificial și mistic.

4) a patra întrebare este mai mult un raționament, îmi cer scuze dar n-am putut să-l cuprind într-o întrebare. Biblia însăși admite redarea numelor în forme oarecum diferite de original. Mă gândesc la Noul Testament, este inspirat de Dumnezeu și redă numele Mântuitorului în formă Isous care se deosebeste de originalul Yeshua/Yehohshua. În plus redarea numelui Mântuitorului diferă de la o limbă la altă Isus/Jesus/Gesu etc. fără să se ridice obiecții, fiind procesul de adaptare unu destul de firesc. Care cititor de azi al Bibliei ar putea pronunța numele biblice la fel ca un evreu de acum 2000 de ani? Totuși cine s-ar gândi să înlocuiască numele Isus prin Mântuitor, Domn sau orice altceva? Care studios al Bibliei ar propune înlocuirea formei Isus/Jesus/Gesu etc. chiar dacă nu reflectă în mod perfect originalul? De ce nu ar trebui să avem aceași abordare față de numele Dumnezeului Tată? Chiar dacă am cunoaște vocalizarea corectă a tretragrammonului, o dată trecut prin procesul de redare în limba țintă nu am ajunge să avem o serie de redări adaptate limbii țintă care ar semăna cumva cu originalul chiar dacă nu într-un mod perfect ? Și această este situația actuală, avem unele redări ale numelui care folosesc consoanele originale dar vocalele nu. Este această o problemă atât de gravă? Cu ce s-ar schimba abordarea traducătorilor dacă am cunoaște vocalizarea originală? Am găsi vreo traducere în vreo limbă modernă care să redea tetragrammonul ca în original? Nu este mai grav faptul de a înlocui Numele Divin cu alți termeni precum Domnul sau altceva care induc un cititor în eroare, privându-l de posibilitatea de a recepționa textul biblic așa cum a fost compus?

Ce să spun? Gândești bine. De altfel, am spus, preocuparea mea în acest caz este mai degrabă a unui cărturar, decât a unui maestru de liturgică. Nu este o nenorocire nici înlocuirea Numelui cu Domnul, Dumnezeu etc. (Evreii îl înlocuiesc adesea cu cuvântul HAȘEM = „numele”, iar în dialectul iudeo-aramaic îl înlocuiau cu Memra’ = „cuvântul”). Dar cu cât este mai aproape de pronunția originală și de explicația originală a sensului lui, cu atât mai bine. Aș evita însă înlocuirea Numelui cu „Domnul”, deoarece se reduce astfel sensul Numelui la ideea de „stăpân”, în timp ce Numele este mult mai profund și cuprinzător.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.