1. Zeciuiala Domnului (a leviților și a preoților

După Legea Domnului, dată prin Moise:

Lev. 27:30-32: ³⁰ Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. ³¹ Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. ³² Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
Num. 18:21-32: Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii.  ²² Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară. ²³ Ci leviţii să facă slujba cortului întâlnirii, şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege vecinică printre urmaşii voştri.  ²⁴ Leviţilor le dau de moştenire zeciuelile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei:”,Să n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.”
²⁵ Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:  ²⁶ „Să vorbeşti leviţilor, şi să le spui: „Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;  ²⁷ şi darul vostru vi se va socoti ca grâul care se ia întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din teasc.  ²⁸ Astfel să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul.  ²⁹ Din toate darurile care vi se vor da, să luaţi întâi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată Domnului.
³⁰ Să le spui: „După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.  ³¹ Să-l mâncaţi într-un loc oarecare, voi şi casa voastră; căci aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întâlnirii.  ³² Nu vă veţi face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel, şi nu veţi muri.”

Zecimea (și toate lucrurile închinate Domnului) nu puteau avea altă destinație

Lev. 27:25-34: Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. ³¹ Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. ³² Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece pe sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. ³³ Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău (cu defecte), şi să nu se schimbe. Dacă se înlocuieşte un animal cu altul, şi unul şi celalt va fi sfânt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi”. ³⁴ Acestea sunt poruncile, pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.

Restabiliri istorice ale sistemului zeciuielii

Reforma lui Ezechia. ⁴ Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate legea Domnului.  ⁵ Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere, şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.  ⁶ Tot odată, copiii lui Israel şi Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat zeciuiala din boi şi oi, şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi.  ⁷ Au început să facă grămezile în luna a treia, şi au isprăvit în luna a şaptea.  ⁸ Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile, şi au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său Israel.  ⁹ Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe leviţi de grămezile acestea. ¹⁰ Atunci marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns:”,De Când au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat, şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!”  ¹¹ Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului; şi le-au pregătit.  ¹² Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala, şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor şi fratele său Şimei era al doilea după el. (2 Chr. 31:4-12)

Reforma din epoca persană:

Maleahi (3:8-12): „Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” „Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. ⁹ Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! ¹⁰ Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. ¹¹ Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (= lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. ¹² Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută”, zice Domnul oştirilor.

Neemia (Neh. 10:35-39): ³⁵ Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru şi cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor;  ³⁶ să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii născuţi ai vacilor şi oilor noastre;  ³⁷ să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală şi darurile noastre de mâncare din roadele tuturor pomilor din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru leviţilor, care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm.  ³⁸ Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviţii, când vor ridica zeciuiala; şi leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.  ³⁹ Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must şi de untdelemn; acolo sunt uneltele sfântului locaş, şi acolo stau preoţii care fac slujba, uşierii şi cântăreţii. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.

Ne. 12:44-47: În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade şi zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile hotărâte de Lege preoţilor şi leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi leviţii erau la locul lor,  ⁴⁵ păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cântăreţii şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele, după rânduiala lui David şi a fiului său Solomon.  ⁴⁶ Căci odinioară, pe vremea lui David şi a lui Asaf, erau căpetenii peste cântăreţi şi cântări de laudă şi de mulțumire în cinstea lui Dumnezeu.  ⁴⁷ Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel şi Neemia, părţile cuvenite cântăreţilor şi uşierilor, zi de zi; au dat leviţilor lucrurile sfinţite, iar leviţii au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfinţite cuvenite lor.

Ne. 13:10-12: Am auzit deasemenea că părţile leviţilor nu li se dăduseră, şi că leviţii şi cântăreţii, însărcinaţi cu slujba, fugiseră fiecare în ţinutul lui.  ¹¹ Am mustrat pe dregători, şi am zis: „Pentruce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi, şi i-am pus iarăși în slujba lor. ¹² Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn.

Rânduiala apostolică

…  voi daţi zeciuială chiar și din izmă, din mărar şi din chimen, dar lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Mt. 23:23; Lc 11:42)

⁷ Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănâncă din laptele turmei?  ⁸ Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?  ⁹ În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? ¹⁰ Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grâul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. ¹¹ Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? … ¹³ Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile dela Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte dela altar? ¹⁴ Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie. (1 Cor. 9:7-11, 13-14).

¹⁷ Presbiterii (= episcopii / pastorii / slujitorii permanenți ai Bisericii) care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste (= onorariu, plată, cf. 1Tim 5:3, 9),[1] mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora. ¹⁸ Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”, şi „Vrednic este lucrătorul de plata lui.” (1 Tim. 5:17-18)

2. Zeciuiala regelui

1 Sam. 8:11-17: El (Samuel) a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. … ¹⁴ Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.  ¹⁵ Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui. ¹⁶ Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui. ¹⁷ Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.”

Gen 14:18-20: Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Cel Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: ,,Binecuvântat fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!„ Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

3. Zeciuielile din care se împărtășeau familia și săracii

Deut. 12:17-19: Nu vei putea să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bună voie, nici cele dintâi roade ale tale. ¹⁸ Ci pe acestea să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău – tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi levitul care va fi în cetăţile tale – în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău; şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, de toate bunurile pe care le vei avea. ¹⁹ Cât vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe levit.

²² Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.  ²³ Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întâii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.  ²⁴ Poate când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună acolo Numele Lui.  ²⁵ Atunci, să-ţi prefaci zeciuala în argint, să strângi argintul acela în mână, şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.  ²⁶ Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari (cf. Ne 8:10),[2] tot ce-ţi va plăcea, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te bucuri tu şi familia ta.  ²⁷ Să nu părăseşti pe levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.

 Deut. 14:22-29: După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s-o pui în cetăţile tale.  ²⁹ Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în toate lucrările pe care le vei face cu mânile tale.

 Deut. 26:11-14: Apoi să te bucuri, cu levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale.  ¹² După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din rodurile tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei; şi ei să mănânce şi să se sature, în cetăţile tale.  ¹³ Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: „Am scos din casa mea ce este sfinţit, şi l-am dat levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am călcat, nici n-am uitat niciuna din poruncile Tale. ¹⁴ N-am mâncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de jale, n-am îndepărtat nimic din ele pentru vreo întrebuinţare necurată, şi n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe care mi le-ai dat.”

4. Cum se practicau aceste zecimi în Israelul antic

Enciclopedia iudaică face distincție între ma‘ăser Lewí (zecimea pentru leviți) și ma‘ăser ‘aní (zecimea săracului).

Cartea lui Tobit (scrisă între 225-175 î. H.) este o lucrare moralistă de ficțiune, care are ca personaj principal un israelit din tribul lui Neftali, deportat în Asiria. Chiar dacă este romanțată și necanonică, ea reflectă practicile iudaice din vremea în care a fost scrisă (în aramaică) de către un autor evreu. Se poate găsi în orice Biblie ortodoxă/catolică, inclusiv pe web.

Tobit 1:6-8: Eram singurul din familia mea care mergeam regulat la Ierusalim de sărbători, după cum poruncește tuturor Legea lui Moise. Mă grăbeam să ajung la Ierusalim cu pârga secerișului meu, cu întâiul-născut al dobitoacelor mele, cu zecimea din vitele mele, și cu lâna oilor mele proaspăt tunse. Apoi stăteam înaintea altarului la templu și dădeam aceste prinosuri preoților, urmașilor lui Aaron. ⁷ Dădeam leviților care slujeau la Ierusalim, a zecea parte din grâne, din vin, din untdelemn, din rodii, din smochine și din alte fructe. În fiecare an, cu excepția anului al șaptelea când pământul se odihnea (cf. Lv 25.1-7) vindeam a zecea parte din avut și cheltuiam banii la Ierusalim pentru masa festivă. ⁸ Dar în fiecare al treilea an, dădeam o a treia zecime văduvelor, orfanilor și străinilor care trăiau în mijlocul poporului meu, și mâncam la masa festivă împreună. Făceam toate acestea, ținând Legea lui Moise, de care mama mea Debora și bunicul meu Ananiel mă învățaseră să ascult. (Rămăsesem orfan când a murit tatăl meu.)”

Comentarii?

NOTE

[1] Termenul grecesc timé înseamnă atât prețuire, onoare, cinstire, cât și preț, onorariu, răsplată / remunerație. Lista văducelor care trebuiau „cinstite”, dar avea nici un sens, dacă cinstirea aceasta ar fi fost imaterială.

[2] Cazul paralel din Neemia, la 1000 de ani după Moise, ne arată că băuturile la care se referea Moise (yain și șekhar) erau băuturi „soft”, nealcoolice: must de struguri și alte băuturi din fructe, cereale, miere.