În urma unor noi obiecții formulate de un comentator (Rica) sub articolul meu „Ziua și ceasul acela”, se pare că este nevoie de explicații suplimentare. Înainte de toate, v-aș încuraja să citiți mai întâi cu atenție articolul indicat, ca să nu fiu silit să repet ce am scris acolo.
Rica: „Am citit tot ce ati scris referitor la noile calcule si interpretari. Aceste noi calcule si noi interpretari nu sunt noi. Secolul al XVIII-lea a abundat de ele.”
Cercetătorii adventiști sunt cei mai informați în ce privește interpretările profetice din secolele trecute. Numai Leroy Froom a scris peste 3000 (trei mii) de pagini în cele 4 volume ale lucrării enciclopedice The Prophetic Faith of Our Fathers (1950-1954), care este unică în lumea teologică. Volumele lui Froom menționează practic pe toţi cei care au scris cândva despre subiectele din Daniel şi Apocalipsă, secol după secol şi epocă după epocă, și conțin chiar tabele în care sunt expuse schematic opiniile acestora. Pentru că m-ați făcut curios să văd câți cercetători din secolele XVIII-XIX au optat pentru anul 755/756 ca început al celor 1260 de ani, am cheltuit o zi pentru a verifica toate tabelele și o serie de capitole din volumele lui Froom, după care am introdus datele în tabelul de mai jos. Lista cuprinde nume (sau pseudonime) de teologi, sau de reviste, sau de diverse personalități, care au scris despre cele 3 ½ „vremi” (=1260 „zile”) apocaliptice.[2] Cititorul va descoperi următoarele rezultate: 99 de autori sau reviste în total, dintre care 27 din secolul al XVIII-lea, iar restul (72) din secolul al XIX-lea. (O minoritate de autori nu au fost incluși în tabel, deoarece fie nu au propus o datare a celor 1260 de ani, fie că nu au aplicat perioada profetică la Papalitate. De asemenea, nu am inclus autorii adventiști milleriți, nici pe urmașilor AZS). Adventismul lui Miller a fost o memorabilă mișcare interconfesională, iar predicatorii protestanți care colaborau cu Miller erau de diferite confesiuni. Chiar în interpretarea profețiilor nu vedeau toate lucrurile chiar la fel. Totuși, în ce privește perioada celor 1260 ani, cei 17 autori care s-au referit la limitele ei istorice, toți de acord cu 538-1798. Deși fixarea istorică a celor 1290 ani nu este parte din doctrinele oficiale ale Bisericii AZS, primii adventiști sabatiști au optat pentru varianta adoptată de mișcarea millerită (538-1798). Cu excepția lui Prescott, care opta pentru 533-1793, varianta 538-1798 a devenit standard, fiind adoptată de timpuriu inclusiv de soții White. Cât privește doctrina despre Dumnezeire, aceasta nu are nicio legătură cu subiectul discutat. Adventiștii milleriți au fost în majoritate de tradiţie trinitariană, în timp ce adventiștii sabatiști au devenit non-trinitarieni în prima generaţie, dar au adoptat apoi trinitarismul, prin cercetare mai aprofundată. Standardul cronologic apocaliptic 538-1798 pentru cei 1260 ani a rămas acelaşi, deşi multe alte doctrine şi semnificaţii profetice s-au schimbat în adventism. În ce priveşte principiul Evangheliei (îndreptăţirea prin credinţă) îl aveau de la început, deoarece veniseră din lumea protestantă. La 1888 a fost pe de o parte o clarificare teologică necesară pentru o comunitate care accentua legea divină şi sabatul (care erau greşit înţelese de alţi creştini); pe de altă parte, acest principiu al Evangheliei trebuie proclamat mereu, nu doar odată într-o generaţie. Tendinţa naturală este ca Evanghelia să fie uitată sau mistificată. Cu privire la rana de moarte, trebuie să aplicăm profeţia ca fiind un eveniment imediat anterior ultimei ascensiuni mondiale a fiarei, deoarece când rana se vindecă „tot pământul se va mira, urmând fiarei”. Mirarea de aici este nu doar uimire, ci și admirare și urmare… Deocamdată nici rana nu s-a vindecat, este doar pe cale de a se vindeca, și în nici un caz fiara nu este admirată acum și urmată de „tot pământul.” Rana de moartea a constat în primirea mai multor lovituri succesive, începând cu 1798 și până în 1870. Aceste lovituri succesive au lovit/desființat de fiecare dată statul papal, dovedind că Papalitatea era acum lipsită de putere și umilită înaintea Europei postcreștine. Se știe că Statul Papal a apărut odată cu Donația Pepiniană în 755/756. Am scris despre asta în articolul celălalt, nu era necesară precizarea. Este adevărat că Papalitatea a fost inițial supusă (vasală) Bizanțului. Dar istoria spune că în umbra acestei suzeranități bizantine, care era mai degrabă un protectorat, Papalitatea a acționat în mod practic tot mai autonomă, până când arabii și longobarzii i-au amenințat drastic teritoriile, după care, în sec. al VIII-lea a primit mari teritorii în alte zone. Rica: „…dar ce autoritate este asta de merita atata atentie ?” Răspunsul este chiar în întrebare: este o autoritate mică, exact cum spunea profeția, că „s-a ridicat un corn mic…” În 756 Papalitatea era deja un corn mare. Nu contează că Vigilius a fost un papă penibil și versatil. De fapt nu papii ca indivizi contează. Iustinian deja decisese în 534 că papa este capul tuturor bisericilor, apoi a publicat faimosul lui Cod (Corpus Juris Civilis), în care reglementa relația dintre imperiu, papalitate, stat și creștinism, făcându-l pe papă corector al ereticilor. Iar până în 538, trei puteri ariene, care împiedicaseră o autonomie politică a papalității, au fost înlăturate. Astfel a apărut o formațiune statală minoră, sub protecția Romei de Răsărit. Este important să vedem că Vaticanul recunoaște că originile statului papal sunt în secolul al VI-lea, chiar dacă nu a purtat numele de State Papale, ca din sec. al VIII-lea. A fost un teritoriu (Moștenirea Sfântului Petru), a fost Ducatul Papal. Acestea nu sunt povești. Cert este că de la Revoluția Franceză încoace, lumea este dominată de secularism, cu toate avantajele și dezavantajele lui. Și secularismul este încă deasupra, mult mai popular, în timp ce Papalitatea nu are aceeași căutare. Să sperăm (sau mai precis, să ne temem) că, în viitorul foarte apropiat, își va recăpăta puterea. Dar nu cred că veți fi prea bucuros / bucuroasă. „Amiaza Papalității a fost miezul nopții omenirii.” [1] S-au scris şi teze doctorale care tratează mai de aproape interpretările profetice dintr-o anumită epocă, de exemplu, Samuel Nuñez, The Vision of Daniel 8 – Interpretations from 1700-1800, Andrews University, 2008). [2] Tabelul a fost construit după Leroy E. Froom, Prophetic Faith of Our Fathers, Review and Herald, Washington DC, vol. II, 1948, pp. 784-787; vol. III, 1946, pp. 252-253, 744-745; vol. IV, 1954, pp. 404-405, 848-851, 1118-1119. Volumele se pot descărca de la http://documents.adventistarchives.org/Books/Forms/AllItems.aspx . [3] Vezi Drue Cressener, The Judgments of God…, Rose and Crown, Londin, MDCLXXXIX [1689]: p. 312: ”For if the first time of the Beast was at Justinian’s recovery of the City of Rome [538], then must not it end till a little before the year 1800 [=1798]” (sublinierile noastre). [4] Vic Reasoner, ”Adam Clark and Date Setting” in The Arminian Magazine, Issue 2, Fall 2011- Jan. 2012, Volume 29. Clarke a afirmat: “If we knew precisely when the Papal power began to exert itself in an anti-Christian way then we could at once fix the time of its destruction. The end is probably not very distant. It has already been grievously shaken by the French. In 1798 the French Republican Army under General Berthier took possession of the city of Rome and entirely superseded the Papal power. This was a deadly wound, though at present [1825] it appears to be healed; but it is not skinned over, and a dreadful cicatrice (to heal by forming a scar) remains. The Jesuits, not Jesus, are now the Church’s doctors (leaders). If the papal power, as a horn or temporary power be intended here, which is most likely, and we know that that power was given in 755 to Pope Stephen II by Pepin, king of France, counting one thousand two hundred and sixty years from that, we are brought to A.D. 2015. If the papal power, as a horn or temporary power, be intended here, which is most likely, (and we know that the power was given in 755 to Pope Stephen II, by Pepin, king of France,) counting one thousand two hundred and sixty years from that, we are brought to A. D. 2015, about one hundred and ninety years from the present [1825]. But I neither lay stress upon nor draw conclusions from these dates. If the Church of Rome will reform itself, it will then be true Christian Church and will never be destroyed….. Every true Protestant would wish rather the reform than the extinction of this Church.” (The Holy Bible, with a commentary and Critical Notes by Adam Clarke, vol. IV, New York, Mason & Lane 1837:597, comment. on Daniel 7:25).
Rana de moarte nu s-a vindecat în 1929. A primit doar o recunoaștere politică din partea statului italian, dar nu mai avea teritoriile de altă dată și nimic din autoritatea și măreția de mai înainte în politica Europei. Mai important este că SUA a acceptat să aibă în mod oficial ambasadă la Vatican din 1984. Când SUA vor renunța la constituția liberală și vor accepta să devină o țară creștină, dând legi în favoarea tradiției creștine, atunci se poate spune că rana de moarte s-a vindecat. Cât timp putem discuta liber acest subiect, rana dumneaei nu s-a vindecat. Dar oricum, este vorba de un proces lent, care la un moment dat ne va surprinde, pentru că oamenii aceștia lucrează și în ascuns. Dacă cineva preferă să creadă că s-a vindecat deja, nu e nicio problemă. Papalitatea a devenit vizibilă pe plan politic abia odată cu Ioan al XXIII-lea, în special prin Conciliul Vatican II.
Note
Desi nu imi propusesem sa intervin am o mica observatie legata de aplecarea dvs spre cele expuse de cel care spre deosebire de inaltele fete bisericesti educate in spirit azs cernicesc ca sa zik asa si care pune osu la treaba si nu lalaie cu soia si apa plata sfintita inca din sec al VIII-lea, si anume as dori sa imi exprim bucuria pe care o am in suflet vis a vis de faptul ca se mai preocupa cineva in zilele noastre cu profetia care precede a doua venire a Domnului in conditiile in care din pacate acest megaeveniment e trecut pe plan secund tocmai de cei care ar trebui sa contracareze la randul sau respectivele calcule care ar putea precede evenimentul asteptat de credinciosii din toate timpurile.Ce ne facem d_le prof univ dr F.L daca sfarsitul scuza mijloacele?Daca Domnul revine intr_un timp in care nu ne asteptam si care ar putea fi exact timpul celor 7 zile care au precedat inchiderea corabiei lui mos Noe?!Vedeti dvs faptul ca desi suntem crestini diferiti in diferite denominatiuni la randul sau diferite e logic sa argumentam eschatologia in mod diferit si atunci ma intreb cu ce poate gresi cineva care pierde nopti facand calcule si studiind cu seriozitate decat poate ca e posibil sa se insele asa cum si pionierii generatiei 1844 sau aventurat in a pronostica Parusia desi in alta ordine de idei chiar nu conteaza daca vine Domnul anul acesta sau la noapte important este ca inca suscita interes acest lucru dealtfel laudabil in contextul actual in care mi_as fi dorit sa aflu mai multe informatii bazate scripturistic de la cati mai multi insi avizati teologic indiferent de culoarea denominationala.In concluzie ar trebui sa nu ne legam neaparat de cineva care fixeaza o zi precisa(care poate fi gresit inteleasa)ci mai degraba ar trebui sa creeze un liant crestinesc in a descifra nu ziua ci propovaduirea apropierii Venirii Domnului.Mi se pare un lucru absolut normal ca sa existe opinii diferite chiar si in spectrul teologic si chiar va incurajez pe dvs d-le F.L sa demontati cu Biblia si nu neaparat numai cu ziua si ceasul acest cliseu care il cunosc si cei care nu au studiat Scriptura in asa fel incat sa imi fac o parere solida in conditia lumii actuale care se pare ca a luat-o intr-o directie incorecta in raport cu ce gasim in profetia biblica.Va doresc spor in a descifra mult mai bine calculele profetice decat o fac prietenii dvs benieni ca sa pot intelege si mai bine ce se va intampla cu lumea aceasta.
Cel mai bine vestesc Parusia aceia care în perioada absenței Domnului se preocupă de investirea și sporirea talanților care le-au fost încredințați, făcând ceva pentru Împărăție. Cine nu face decât să aștepte și să facă pronosticuri de pe o zi pe alta, înseamnă că și-a îngropat talantul.
Spre deosebire de mulți evanghelici, care cred că „răpirea” poate veni oricând, și că Parusia poate avea loc chiar la noapte, sau mâine, AZS cred că venirea Domnului nu va fi înainte de a se împlini profețiile specifice din Apocalipsa 13-19. Mai întâi va veni cultul universal al Fiarei și impunerea semnului Fiarei, cu o revenire și agravare a persecuțiilor împotriva opoziției, în paralel cu ultima avertizare a lumii, apoi venirea lui Satan însuși dându-se drept Christos (care va fi acceptat de întreaga creștinătate și apoi va „creștina” și restul lumii, până când toți se vor închina Fiarei și Balaurului). Apoi vor veni cele șapte plăgi într-o succesiune rapidă, care vor devasta întreaga lume, depopulând-o. Condiția esențială pentru revenirea Domnului este predicarea Evangheliei adevărate în toată lumea, ca să slujească drept mărturie tuturor popoarelor (Matei 24:14). Toate aceste lucruri se pot întâmpla în câțiva ani, doar cu ajutor supranatural (în puterea Duhului Sfânt). Altminteri, timpul s-ar mai prelungi.
Talant este talent doar fiindca seamana cuvintele intre ele?! Va rog sa observati ca talantii din pilda reprezinta adevaruri, date lor de Dumnezeu, pe care oamenii trebuie sa le fructifice, facand ,,negot,, cu altii. Cine nu fructifica deloc si nu impartaseste si altora din adevarul descoperit lor, va pierde si ceea ce i se pare ca are… Multi se uita in gura dvs iar dvs inca aveti o gandire fireasca, care judeca lucrurile in mod firesc…Lucrurile duhovnicesti nu sunt neaparat legate de varsta inaintata si de volumul de carti citite…Va rog sa nu va fie rusine sa spuneti ca mai aveti de invatat!
OK. Talantul poate simboliza aici tot ceea ce Dumnezeu ți-a dat. Dar nu tot ce-ți trece prin cap vine de la Dumnezeu. Așa că „adevărul” despre care crezi că trebuie să-l investești ca mesaj altora s-ar putea să fie o mare minciună. Biblia este plină de exemple de „profeți” care au alergat înainte de a fi trimiși și au vestit lucruri care lui Dumnezeu nu-I trecuseră prin minte.
Mai greșesc uneori și medicii, dar când ai o problemă de sănătate, te duci la medic, de obicei, nu la vraci. Iar când toți doctorii îți spun că ai o problemă gravă, e bine să asculți sfatul lor, chiar dacă nu ai mare încredere în medicină sau în medici.
Eu pun preţ pe o citire inteligentă a Bibliei, pe exegeza sănătoasă şi pe calea prin care Dumnezeu a condus pe poporul Lui de-a lungul secolelor, confirmate și de mărturiile Spiritului Profetic, lucruri pe care teologii lumii nu le acceptă. Tu însă văd că pui în aceeași cofă pe toți teologii, ceea ce nu este cinstit, deoarece teologii AZS sunt încă fideli sistemului de interpretare historicist, așa cum au fost pionierii. Dar niciun teolog, adventist sau neadventist, historicist sau orice altceva, nu va accepta „sistemul” lui FP, care este o interpretare arbitrară, oricât ar fi de isteață la prima vedere.
A fi adventist și a avea mai mare încredere într-un predicator răzlețit, decât în comunitatea de credință și în pastorii ei este o atitudine trădătoare, la fel ca a reformiștilor și a puzderiei de mișcări centrifuge care bântuie adventismul contemporan.
Poate crezi sincer poveștile profetice pe care FP le-a împrumutat de la SM. Dar credulitatea costă. Gândește-te foarte serios ce vei face după trecerea termenului. Mă tem că și atunci vei scuipa după teologi și vei prefera tot pe ologii care te (se) înșeală în mod repetat, mutând data de pe o lună pe alta și de pe un an pe altul.
Va rog sa aratati doar cu Sfanta Scriptura (asta daca mai credeti in principiul Sola Scriptura) si cu Istoria, ca sunt gresite interpretarile noi pe care le-au adus inaintea noastra FP si SM! Sa luam spre exemplu cei 1260 de zile-ani… Aratati-mi va rog din istorie, nu din tratate teologice, ce s-a intamplat in anul 538 de poate fi considerat inceputul Statului Papal, intrucat eu am observat din istorie ca nasterea Statului Papal a avut loc in vara anului 756…Doresc sa imi inaintati surse istorice…
Eu trebuie să arăt DOAR cu Sfânta Scriptură că interpretările lui SM și FP sunt greșite? Dar tu cum poți dovedi cu Sola Scriptura că muștele au șase picioare? Dimpotrivă, lui SM și FP trebuie să le ceri mai degrabă să arate numai cu Biblia că teoriile lor sunt corecte. Știi foarte bine că Evanghelia spune că data venirii Domnului nu este cunoscută nici de Christos (Mt 24) și că „nu este treaba noastră” să ne ocupăm cu așa-ceva (FA 1). Ce altă dovadă mai vrei? Mai sunt și alte dovezi: cele 1260 zile (42 luni sau „1 vreme + 2 vremi + 1/2 vreme”) nu sunt prezentate în profeții ca încheindu-se cu venirea Domnului. De fiecare dată când este prezentată această perioadă, în Daniel și Apocalipsa, după această mai există un timp, pe care-l numim timpul sfârșitului.
Poftim ?! Data venirii nu este cunoscuta de Christos ? Pai atunci cum explicati cele ce urmeaza:
Apocalipsa 1:8 „Eu sint Alfa si Omega, Inceputul si Sfirsitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
Apo 22:13 „Eu sint Alfa si Omega, Cel dintii si Cel de pe urma, Inceputul si Sfirsitul. ” Autorul cuvintelor este Domnul Christos.
Cum sa nu stie Domnul Isus ziua si ceasul daca isi atribuie aceleasi cuvinte cu cele ale Tatalui din Apocalipsa 1,8 ? Aaa ca noi bajbaim in intelegere da, pot sa accept.
In matei 24 nu se specifica ca nu va stii nimeni niciodata. In plus in Evanghelia dupa Ioan cap. 16 Mantuitorul afirma:
Ioan 16:12 „Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. ”
Ioan 16:13 „Cind va veni Mingiietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare. ”
Cum explicati ce spune Domnul Isus in Ioan 16,13 ?
Este adevarat ca a trecut generatia primilor apostoli in vremea cand Ioan era exilat. Tocmai pentru ca Ioan primise o proorocie de la Mantuitorul in discutia cu Petru (Ioan 21:22 Isus i-a raspuns: „Daca vreau ca el sa ramina pina voi veni Eu, ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine!”)
Este foarte adevarat ce este scris in Matei cap. 24:
Mat 24:36 „Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal. ”
Mat 24:37 „Cum s’a intimplat in zilele lui Noe, aidoma se va intimpla si la venirea Fiului omului. ”
si in Fapte cap. 1:
Fapte 1:7 „El le-a raspuns: „Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat supt stapinirea Sa.”
Noi, insa, am prins sfarsitul veacului . . . Nu mai suntem la inceputul lucrarii. Si pentru noi este fericirea de a pricepe lucrurile (Dan 12:10 Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti; cei rai vor face raul, si niciunul din cei rai nu va intelege, dar cei priceputi vor intelege.)
Si mai vreau sa ma leg de ceva: Profetia din Matei 24 privea vremi indepartate de ucenici si se aplica acelasi principiu din Daniel (Daniel 12:9 El a raspuns: „Du-te Daniele! Caci cuvintele acestea vor fi ascunse si pecetluite pina la vremea sfirsitului.) Dupa ce avem acces astazi la biblie si istorie (ca niciodata) tot sa nu pricepem ce vremuri am apucat ?
P.S.: Sa nu mai zic ca in zilele lui Enoh si Noe s-a stiut ca va veni sfarsitul, chiar estimativ. Cum altfel va explicati ca Enoh, dupa nasterea lui Metusala, a umblat cu Dumnezeu 300 de ani ? Enoh a avut viziuni apocaliptice (Iuda 1:14 „Si pentru ei a proorocit Enoh, al saptelea patriarh dela Adam, cind a zis: „Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai.., „) Adica a vazut sfarsitul istoriei pamantului si nu a inteles ca numele pe care l-a dat fiului (Metusala = omul lancii conform Dictionarului biblic Strong ) semnifica ceva ? Eu nu imi explic altfel, se subintelege din cei 300 de ani in care a umblat Domnul. In plus, dupa toate calculele cronologice, Metusala a murit in anul potopului.
Noe a stiut estimativ cu cel putin 100 de ani inainte, si precis cu 7 zile inainte:
Fac 7:4 Caci dupa sapte zile, voi face sa ploaie pe pamint patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si voi sterge astfel de pe fata pamintului toate fapturile pe cari le-am facut.”
Asa imi explic Matei 24,39
Mat 24:39 „si n’au stiut nimic, pina cind a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului. ”
E simplu: unii au stiut, altii ba. Si va rog sa remarcati: asemanarea cu cei din vremea lui Noe nu se aplica ucenicilor, ei nu aveau cum sa apuce vremurile sfarsitului. Ni se aplica noua, astazi.
Cu stima,
Rica
1. Iisus și cunoașterea datei Parusiei
Nu știm deloc ce poate și ce nu poate ști Domnul Christos la ora aceasta. Dacă după înviere și după înălțare ar fi știut totul de la Sine, de ce se spune în Apocalips 1:1 că descoperirea aceasta I-a fost dată de Dumnezeu?
Mai mult decât orice, data Parusíei nu poate fi cunoscută, deoarece nu este un timp fixat de Dumnezeu, ci condiționat: după plan, ea TREBUIA să aibă loc la scurt timp, în generația care a văzut căderea Ierusalimului la anul 70 (Mt 16:27-28; 24:34).
Ioan 16:12 „Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta.” Acestea sunt lucrurile care s-au hotărât la Sinodul Apostolic (FA 15) și alte lucruri asemănătoare. Iisus nu i-a mințit că vine în generația lor, doar așa pentru că n-ar fi suportat să știe că vine după moartea lor… Iisus trebuia să vină atunci și acela era planul cel mai bun al lui Dumnezeu. De aceea, orice dată fixă s-ar predica, este DEPĂȘITĂ.
Ioan 16:13 „Cind va veni Mingiietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare. ” De acord, Duhul a descoperit apoi lucrurile viitoare prin apostoli, prin Apocalipsă, și mai recent prin Ellen White (dar nu o lumină nouă!). Toate acestea au fost manifestări ale Spiritului Profetic. Dar SB și FP nu au spiritul profeției – și, din fericire, ei nici nu pretind asta.
Desigur, suntem în timpul sfârșitului, am apucat fericitul timp după 1843 (sfârșitul celor 1335 zile) și știm mai mult decât înainte, că judecata casei lui Dumnezeu, pe care Petru o aștepta în prima generație, înainte de Parusie (1P 4: 5, 7, 17), a început deja în 1844 și trăim nu doar în timpul sfârșitului, ci în timpul Judecății, înaintea ultimului necaz, adică foarte aproape de venirea Domnului. Nu de speculații cronologice avem nevoie acum, ci de pregătire.
2. Exemplul patriarhilor
Enoh și Noe au fost anunțați că va veni sfârșitul lumii lor – al lumii antediluviene. Că Dumnezeu i-ar fi anunțat pe ei ziua și ceasul, eu nu știu (deși se fac oarecare afirmații și speculații pe tema asta!). Însă oricum ar fi, nu se pot judeca toate lucrurile despre sfârșitul lumii noastre, doar prin analogie cu sfârșitul lumii antediluviene. Când Iisus a spus că va fi „ca în zilele lui Noe”, nu s-a referit la toate lucrurile, ci doar la cele menționate: că oamenii și-au văzut de treburile lor obișnuite, până când i-a surprins sfârșitul. Aceasta este singura asemănare discutată de Iisus. Și la sfârșit va fi la fel. Oamenii vor fi surprinși, deoarece falsul Christos va veni înaintea Celui Adevărat, și nu se va predica nicio dată fixă.
Desigur că Noe a ştiut estimativ că vine sfârşitul lumii lor, deoarece Dumnezeu i-a promis salvare doar familiei lui. A știut exact timpul numai cu șapte zile înainte. Pe ceilalți, nu avem cum să-i luăm în calcul, deoarece nu pare că Dumnezeu și-ar fi propus să-i salveze de la înec. Noe este descris ca unul care „a condamnat lumea” prin exemplul său de ascultare, și că a fost un „predicator al dreptății”, dar nicăieri nu este prezentat ca un predicator al timpului exact al Potopului.
Numele pe care patriarhii le-au dat fiilor lor nu aveau nicio legătură cu sfârșitul, indiferent cum s-ar traduce Metusala (sau Metu-șélah). Este adevărat că șélah înseamnă în ebraică „lance” (suliță), dar ebraica nu exista înainte de evrei. Patriarhii au vorbit un dialect semitic, după care, venind în Harran și apoi în Canaan, s-au adaptat la aramaica veche și apoi la canaanită, iar rezultatul a fost un dialect semitic canaanit, pe care-l numim ebraică. (Canaaniții erau hamiți de neam, dar limba lor era semitică). Indiferent ce ar însemna Șélah, termenul vine de la verbul ȘALAH (a trimite), care există și în alte limbi semitice cu același sens. Mai degrabă, această „trimitere” poate să fi fost înțeleasă de părinți ca misiune, mandat, însărcinare, solie. De observat că a existat un patriarh cu numele Șélah (nepotul lui Sem). Crezi că patriarhii erau atât de obsedați de război încât să le pună copiilor nume ca „Suliță” sau „Omul-suliță”?
3. Enoh și Pseudo-Enoh
Da, este scris că Enoh, a umblat cu Dumnezeu 300 de ani, dar nu văd de ce asta ar avea legătură cu cunoașterea estimativă a sfârșitului lumii aceleia. Biblia nu ne spune nimic despre așa ceva, ceea ce înseamnă că nu era nici pentru ei, nici pentru noi o cunoaștere esențială. Foarte posibil ca Enoh să fi avut viziuni apocaliptice, dar nu pe temeiul celor scrise în Iuda 1:14, unde autorul, din nefericire, a confundat pe patriarhul Enoh, cu scrierea pseudepigrafă 1Enoh, din care a citat. Se poate verifica acest lucru. 1Enoh este o scriere aramaică târzie, care a apărut cu circa 350 ani înainte de fratele Iuda, și care s-a păstrat până în zilele noastre integral în etiopiană (gheez), deoarece Biserica Etiopiei este singura care a introdus cartea în canonul biblic, fiindcă acceptă că Iuda ar fi citat pe însuși Enoh. (De aceea, etiopienii susțin că limba lor este cea mai veche, deoarece Enoh („al șaptelea de la Adam”) și-a scris cartea în această limbă. Originalul aramaic nu mai există de mult, dar s-au descoperit 11 fragmente din el la Qumran, și un fragment ebraic. De asemenea s-au păstrat fragmente din traduceri grecești și latine.
Există dovezi că scriitorii NT cunoșteau cartea 1Enoh, că erau familiari cu conținutul ei. Unele expresii din Iuda și din 2 Petru 2-3, precum și unele imagini din Apocalipsă reflectă cartea 1Enoh. De asemenea, pasajul din 1 Petru 3:19-20 are unele aspecte preluate din 1Enoh. Aceasta a fost prima scriere evreiască fantastico-religioasă, în care tema marii lupte, a rebeliunii îngerilor și a stricării pământului apare în mod pregnant. Autorul pretinde că este patriarhul Enoh, care își descrie experiențele extatice, toate plimbările lui prin cer și descoperirile care i s-au dat despre îngerii căzuți și despre soarta lumii. Este fascinantă oarecum, dar și foarte stranie. Acest Pseudo-Enoh interpretează Geneza 6 în sensul că toate relele lumii vin de la faptul că îngerii au păcătuit căsătorindu-se cu pământence, din care au rezultat niște uriași monstruoși și că de acolo ar proveni pe pământ războiul și vrăjitoria. Cine poate crede asemenea bazaconii, să le creadă, dar e greu să crezi în același timp și Biblia. De aceea, autoritățile iudaismului antic, care au moștenit canonul VT, nu au îndrăznit să recunoască și cartea foarte populară 1Enoh, întrucât ea nu a existat dintotdeauna. Dacă ar fi fost autentică, ar fi fost cunoscută mai întâi de Moise, de Profeți și de Ezra. Dar nimeni nu a avut habar de așa ceva până în epoca greco-romană. Unii dintre Părinții Bisericii din secolele II-III au socotit-o scriptură, dar în final, Biserica nu a recunoscut-o vreodată ca parte din canon, nici măcar între apocrife. Singura excepție sunt creștinii etiopieni.
Despre cartea lui Enoh, informații aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Book_of_Enoch#Reception și aici https://florinlaiu.com/pseudo-enoch/
Eu trebuie să arăt DOAR cu Sfânta Scriptură că interpretările lui SM și FP sunt greșite? Dar tu cum poți dovedi cu Sola Scriptura că muștele au șase picioare? Dimpotrivă, lui SM și FP trebuie să le ceri mai degrabă să arate numai cu Biblia că teoriile lor sunt corecte. Știi foarte bine că Evanghelia spune că data venirii Domnului nu este cunoscută nici de Christos (Mt 24) și că „nu este treaba noastră” să ne ocupăm cu așa-ceva (FA 1). Ce altă dovadă mai vrei? Mai sunt și alte dovezi: cele 1260 zile (42 luni sau „1 vreme + 2 vremi + 1/2 vreme”) nu sunt prezentate în profeții ca încheindu-se cu venirea Domnului. De fiecare dată când este prezentată această perioadă, în Daniel și Apocalipsa, după această mai există un timp, pe care-l numim timpul sfârșitului.
De ce nu se editeaza „Daniel si Apocalipsa” a lui Uriah Smith(nu sunt sigur daca ceea ce am citit in trecut a fost publicata de noi sau de reformisti!?)?E depasita,contine erori istorice sau lipsesc banii?Am intrebat la editura Viata si sanatate dar n-am primit nici un raspuns.Noile explicatii ale lui Doukhan din „Daniel si Apocalipsa” sunt foarte incalcite si alambicate,cu raspunsuri incomplete si nefinalizate.Smith,prin frumusetea prezentarii istoriei(uneori cu lirism),cu exemple concrete in ani si date,nu numai ca a reusit sa faca o lucrare atractiva,dar a facut-o si pe intelesul unui copil.Si,ma gandesc eu,oare nu in asta consta genialitatea unui scriitor sau a unui povestitor?!In a desface lucruri complexe si aparent complicate in parti simple si accesibile oricui?
Am regasit acest „dar” divin in limbajul Ellenei White,in nenumaratele pagini pe care le-a scris.Sau in „Calatoria crestinului” a lui Bunyan.Sau in „Isus e totul,prietene” a lui Bullón(ca sa dau un exemplu mai recent).
Chiar as vrea sa stiu de de nu ne putem bucura de a avea in bibliotecile noastre o carte reprezentativa pentru credinta adventista ca cea a lui Uriah Smith?
Domnule profesor,v-as fi recunoscator,da a mi-ati da un raspuns…
Dragă Florian, comentariul lui Smith a fost publicat de reformiști în perioada interbelică. La seminar (Stupini/București) s-a folosit un curs șapirografiat, care era de fapt, comentariul lui Smith. Dar nu a existat interes pentru popularizare. S-a publicat, mai degrabă, Apocalipsa lui Jean Vuilleumier. După revoluție, s-au publicat comentariile lui R A Anderson, unele seminarii de Daniel & Apocalipsa, un curs al meu și comentariile lui Doukhan.
Cât privește stilul de a se adresa ca pentru copii folosește doar copiilor. Necredincioșii sau cei care au studiat alte comentarii nu pot fi convinși cu scrieri simpliste. N-ar fi rău să se publice comentariile lui Smith, dar mă tem că autoritatea exagerată care li s-a dat ar face și la noi valuri întârziate. Unele din interpretările lui Smith nu mai sunt acceptate astăzi de cei mai capabili specialiști ai noștri în domeniul profețiilor. Cel mai bun comentariu actual la Daniel este, probabil, cel al lui Zdravko Stefanovic, iar la Apocalipsă, Ranko Stefanovic. Dar nimic omenesc nu este perfect. Sunt multe alte comentarii care merită publicate: Mervyn Maxwell, Martin Proebstle, William Shea, etc. Jon Paulien și Ekkehard Mueller lucrează acum la așa-ceva.
Lucrez în prezent la un comentariu la Daniel și Apocalipsă, care să se adreseze atât credincioșilor, cât și necredincioșilor, specialiști și nespecialiști. Va avea pagini late, cu două coloane (una mai îngustă spre marginea paginii). Constă dintr-o nouă traducere la ambele cărți, având note și comentarii de trei feluri: pe coloana marginală, la subsol și în apendice. Va avea imagini, hărți, tabele și schițe auxiliare. Sper însă ca cel puțin o editură particulară să ia în vedere proiectul traducerii comentariului lui Smith.
Este foarte bine ca ati scris acest articol. Am cateva precizari din care nu vreau sa fac mare tam-tam (am luat cunostinta de punctul Dvs. de vedere), dar consider ca sunt necesare:
Samule Hopkins (1793) are 2 variante, una fiind 756 – 2016. Nu am reusit sa gasesc aceasta perioada mentionata in compilatiile explicatiilor dumnealui despre profetie, dar nu va contrazic, tinand cont ca nu am rasfoit decat un document, altul decat cel mentionat de Dvs. (incerc sa verific sursa, nu ce spun altii despre ce a spus autorul). Prin urmare sunt 2 care s-au „ratacit” daca imi confirmati de dumnealui.
Mai sunt 9 puncte de vedere exprimate de un individ sau un colectiv – revista- care au avut vederi diferite fata de marea parte a celor mentionati in tabel si anume:
• Moses Lowman, propunere 1260 de „zile” 756-2016 (A paraphrase and notes on the Revelation of St. John, pag. 204, an 1793) [1]
• Robert Clayton, propunere 1260 de „zile” 755-2015 (A dictionary of writers on the prophecies, by the ed. of the Investigator on prophecy, pag. 26 subsol D, an 1749) [2]
• Patrick Nisbet, propunere 1260 de „zile” 756-2016 (An abridgement of ecclesiastical history from the commencement of Christianity, to the beginning of the present century; constructed upon a new plan, and divided into four grand periods, pag. 104-105, an 1776) [3]
• Panoplist and Missionary Magazine United, propunere 1260 de „zile” 756-2016, ed. 1809, pag. 557-558 [4]
• Simon Patrick, propunere 1260 de „zile” 756-2016 (A critical commentary and paraphrase on the Old and New Testament and the Apocrypha, pag. 497, an 1822) [5]
• Joseph F. Berg, propunere 1260 de „zile” 606/756 – 1866/2016 (Lectures on Romanism, pag. 10, an 1840) [6]
• Rev. C. Van. Rensselaer, propunere 1260 de „zile” 606/756 – 1866/2016 (The Presbyterian magazine, pag. 448, an 1858) [7]
• William Reid, propunere 1260 de „zile” 752-2012 (Lectures on the Revelation, pag. 306, and 1878) [8]
• Rev. William Mackray, propunere 1260 de „zile” 533/606/756 – 1793/1866/2016 (The character and prospects of the Church of Rome, 2 discourses, pag. 124, an 1830) [9]
Nu mai incarc comentariul cu citate din carti. Cine doreste sa verifice regaseste link-urile in subsol.
Relevanta datelor nu este esentiala decat in masura in care Dumnezeu va confirma. Nu este scopul meu sa va conving in aceste aspecte profetice sensibile si nici nu doresc. Am dorit sa aduc o lumina diferita asupra unei interpretari vechi asupra careia teologii nu prea isi mai bat capul. Cum ramane cu lumina mai mare ? Ar trebui sa fie analizate sarguincios toate doctrinele si interpretarile si pastrat focul, dupa cum bine ati citat intr-un articol recent, „De pe altarele trecutului luati focul, nu cenusa.”
Ce ma framanta mai mult chiar decat ce ma spus pana acum este Daniel 12,11-12 si anume de ce acele perioade de timp se intalnesc doar in cartea proorocului Daniel fara o repetare in cartea Apocalipsa. In apocalipsa apare doar o vreme, vremuri si ½ vreme = 1260 zile = 42 luni. Si de ce sunt adaugate 30 de zile respectiv 75 de zile la cele 1260 de zile ? Inca mai caut sa ma lamuresc intrucat nu imbratisez interpretarea clasica adventista. Si bineinteles, nu doresc sa ma „ratacesc”.
O seara buna !
Note
Link-uri carti:
[1] https://archive.org/details/paraphrasenoteso00lowm
[2] https://archive.org/details/adictionarywrit00broogoog
[3] https://archive.org/details/anabridgementec01nisbgoog
[4] https://ia800200.us.archive.org/32/items/panoplistandmis10unkngoog/panoplistandmis10unkngoog.pdf
[5] https://archive.org/details/criticalcommenta06pitmuoft
[6] https://archive.org/details/lecturesonromani00berg
[7] https://archive.org/details/presbyterianmaga_08vanr
[8] https://archive.org/details/lecturesonrevel00reidgoog
[9] https://books.google.ro/books?id=Tb8CAAAAQAAJ&pg=PA41&lpg=PA41&dq=The+character+and+prospects+of+the+Church+of+Rome&source=bl&ots=0mf_xv4aSF&sig=9sdq-SVpyTznD4oc5uB4zBqrX7E&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwi9-5DrosvNAhVDPhQKHVj7BlkQ6AEIHzAA#v=onepage&q=The%20character%20and%20prospects%20of%20the%20Church%20of%20Rome&f=false
Dragă Rica (Rică?), mulțumesc mult pentru aceste informații. Sunt surprins de faptul că interpretarea întemeiată pe 756 AD a fost mai populară decât credeam. Adevărul este că majoritatea datelor preferate pentru începutul celor 1260 de ani au fost preluate de comentatori de la comentatorii anteriori. Adesea ofereau mai multe variante, fiindcă ei înșiși nu erau siguri. Pentru mine, argumentul popularității nu contează prea mult, dar datele sunt importante pentru studiul istoriei interpretării. Dacă cineva însă ar depune tot atâtea eforturi pentru a descoperi alte nume istorice care au susținut perioada 538-1798, în afară de cei de pe lista mea, s-ar putea să avem și altfel de surprize.
Mulțumesc încă o dată pentru bibliografie și linkuri.
Rica, cele doua perioade, 1290 respectiv 1335 de zile-ani, sunt doua raspunsuri la aceeasi intrebare-Cand se vor termina acele minuni? Din aceasta cauza, amandoua perioadele se termina in acelasi timp, deci incep in perioade diferite…
Dragă Sergiu, probabil ai vrut să spui că cele 3 1/2 vremi (=1260 zile) și cele 1290 zile se încheie în același timp, dar încep la date diferite. Cât despre 1290 și 1335 zile, textul spune „ferice de cine va aștepta și va ajunge la 1335 zile”, după ce menționase cele 1290 zile. Prin urmare, cele 1290 și 1335 zile încep sincron, dar se încheie diferit.
Daca interpretarea duce la anul 1843/44 de ce ar fi fost ferice de cei care ajungeau acolo? Oricum nu au avut privilegiul de a-l intalni pe Print! Iar daca totusi ar fi fost ferice de ei, asa dezamagiti, de ce nu ar fi ferice si de noi daca il asteptam pe Print la o data anume?! De ce fug oamenii de ideea unei dez-amagiri daca ea este in esenta ceva bun?! Dez-amagirea este mai buna decat amagirea…da speranta, intrucat sesizarea dez-amagirii arata constienta si tot mai trag speranta oamenii care o observa, pe cand cei amagiti posibil ca vor muri…
Există o fericire specială pentru aceia care au început să aștepte pe Domnul, începând cu solia primului înger (vezi Apocalipsa 14:13). SP arată că ei vor învia la învierea specială din Daniel 12:2.
Data la care ei așteptau pe Iisus avea o semnificație profetică, chiar dacă nu era data venirii lui Iisus. Dar 2016 nu este dată profetică, decât dacă te joci cu cifrele. Calculul lui Miller a fost respectat de zeci de mii de oameni, laici și pastori din diferite denominații. Chiar și teologii care nu l-au urmat au recunoscut că este corect calculul lui. Prin contrast, calculele făcute de SM și FP sunt singuratice, nu sunt recunoscute nici măcar de Biserica din care aceeștia fac parte. Dacă de la Dumnezeu vine strigătul lui FP (care în ultiml timp a devenit mai puțin sigur pe dată!) înseamnă că Dumnezeu S-a trezit prea târziu cu acest mesaj pentru lume, fiindcă nu mai este timp pentru niciun fel de avertizare.
Am observat ca dvs puneti pret pe recunoasterea te-ologilor, insa acesta nu e nici pe departe un argument care sa faca sa stea in picioare un adevar! Te-ologii au ratat cu brio Imparatia Cerurilor!