octombrie 2024
D L Ma Mi J V S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
4.498
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Codul zi–an

A. Duratele specifice din Daniel şi Apocalipsa sunt exprimate într-un limbaj cu totul neobișnuit:

  1. „1 vreme, (2) vremi și 1/2 vreme”, „42 luni”, „1260 zile”, în loc de „trei ani și șase luni”, sau „trei ani și jumătate”, cum ar fi natural în limbile biblice și, practic, în toate limbile.
  2. „seară și dimineață 2300”, în loc de „șase ani și patru luni”;
  3. „70 săptămâni” (490 zile), în loc de „un an și patru luni”;  „62 săptămâni” (434 zile), în loc de „un an și două luni”.

Acest limbaj atrage atenția asupra caracterului simbolic al perioadei. După cum o fiară (cu viață scurtă) reprezintă în profeția apocaliptică un imperiu (care poate dura secole), tot așa o zi apocaliptică simbolizează un an istoric.

B. Codul zi-an este sugerat de Sfânta Scriptură, în mod implicit, prin corespondența zi-an:

  1. Săptămâna de zile și săptămâna de ani (Gen. 29:27; 23:3);
  2. Ziua Cincizecimii după 7×7 zile și Anul al Cincizecilea (Jubileul) după 7×7 ani (Lev 23:15-16; 25:8-13);
  3. Multe perioade de 40 de zile (Gen. 7:12, 17; 8:6; 50:3; Ex. 24:18, 34:28; Dt. 9:18, 25; 1Sam. 17:16; 1Împ. 19:8; Iona 3:4; Mt. 4:2; FA 1:3) și de 40 de ani (Ex. 16:35; Jud. 3:11; 5:31; 8:28; 13:1; 1Sam. 4:18; Ez. 29:11-13; Am. 2:10), dar nici o perioadă de 40 de ore, săptămâni sau luni.

C. Corespondența zi-an este afirmată în Biblie și în mod explicit, în contextul unor sentințe date de Dumnezeu Însuși:

  1. Sentinţă: Atitudinea necredincioasă şi defetistă a lui Israel, după cele 40 de zile de explorare a Canaanului este pedepsită cu 40 de ani de pribegie în pustiu ( 14:34);
  2. Sentinţă: Cele 390 zile + 40 zile ale profeției dramatizate a lui Ezechiel reprezintă 390 ani de neascultare a lui Israel şi 40 ani de neascultare a lui Iuda (Ez 4:3-6).

D. Diverse profeții apocaliptice exprimă sau sugerează uzul codului zi-an în mod implicit:

  1. Timpul profetic din Daniel 9:24-27 este exprimat în săptămâni (70), însă cuprinde multe evenimente majore, care nu se puteau împlini în numai 490 zile reale (un an și patru luni), motiv pentru care comentatorii de toate orientările recunosc că aici „săptămânile” trebuie înțelese ca septenale (săptămâni de ani), implicând astfel folosirea codului zi-an.
  2. Cele „trei vremi și jumătate” (3 ½ ani) din Dan. 7:25; 12:7 ca timp al activităţii lui Antichrist, corespund „jumătăţii de săptămână” (3 ½ zile) din Dan. 9:27, ca timp al activităţii lui Mesia-Conducătorul, reflectând astfel o corespondență zi-an.
  3. Cele 1260 zile/42 luni (3 ½ ani) din Ap. 11:2-3 şi cele 3 ½ zile din Ap. 11:9, 11 reflectă de asemenea corespondenţa zi-an.

E. Codul zi-an a fost recunoscut de Părinţii Bisericii din secolele III-VIII, în mod special de Tichonius, Primasius, Beda, Berengaud, Bruno de Segni; de mari rabini medievali, ca Nahawendi, Saadia, Rashi, Nahmanide şi alţii. Începând cu stareţul italian Joachim de Flora (sec. XIII), codul zi-an s-a aplicat şi la cele 1260 zile, apoi s-a extins treptat la restul perioadelor apocaliptice. A fost aplicat de teologii valdenzi, wicclefiţi şi husiţi şi, începând cu Reforma protestantă, a devenit o regulă hermeneutică, universal recunoscută până în sec. XIX. Savanţi de mărimea lui Isaac Newton şi John Napier şi mulţi alţi comentatori foloseau în mod curent acest cod în cronologia apocaliptică. După informațiile lui Sphrantzés,[1] codul zi-an era cunoscut şi în lumea ortodoxă, şi era aplicat în profeție de către învăţaţii Bizanţului din sec. XV.

F. Sub influența culturii iudeo-creștine, sau din vechi tradiții orientale, codul zi-an se reflectă și în teologia Baha’i, precum și în romanul chinezesc al lui Wu-cheng’en din sec. al XVI-lea.[2] Chiar și în Mesopotamia, cu peste 1700 de ani înainte de Christos, regele Hammurabi a proclamat un jubileu, cu încetarea totală a datoriilor, cu ocazia împlinirii unei „luni” de ani (30 de ani de domnie).[3]


 

Note

[1] Georgios Sphrantzés, Memorii, Editura Academiei, Bucureşti 1966: 463-465.

[2] Călătorie spre soare-apune sau Regele Maimuţă (西游记), pe un subiect din sec. VII, cf. Cf. V Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989: 589; www.Ro.Wikipedia „Călătorie spre vest”;  www.scribd.com Wu-Cheng-en, MONKEY-KING / Journey to the West.

[3] Michael Hudson, “Proclaim Liberty Throughout the Land: The Economic Roots of the Jubilee,” Bible Review, February, 1999: 31).

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.