Se argumentează adesea, că unele cuvinte ale lui Iisus ne-ar trimite clar, la credința în supraviețuirea sufletului și în iad. De exemplu, înainte de a muri, Iisus a promis tâlharului pocăit:

Secțiunea din Codex Sinaiticus (sec. IV) care corespunde textului din Lc 23:43: ΕIΠΕΝ ΑYΤΩ AΜHΝ ΣΟΙ ΛEΓΩ ΣHΜΕΡΟΝ ΜΕΤ᾽ EΜΟY EΣH EΝ ΤΩ ΠΑΡΑΔΕIΣΩ = [şi] i-a zis: „Amin îți spun astăzi cu Mine vei fi în paradis”.

adică:

adevăratîțispunastăzicumineveifiînrai

Redăm astfel exact forma textului din cele mai vechi manuscrise grecești, ca să puteți înțelege problema. Textul era continuu, fără spații și fără ortografie. Mai târziu, copiștii manuscriselor grecești le-au divizat pe cuvinte, iar ortografia a fost adăugată cu 800 sau chiar 1300 de ani mai târziu. Editorii au preferat să pună virgula după „îți spun” (soi legō), deoarece trăiau într-o epocă în care credința în supraviețuirea sufletului era deja normativă. Cu atât mai mult, traducătorii au făcut același lucru.

Pentru o mai bună cursivitate, copiștii și traducătorii au adăugat uneori după virgulă conjuncția „că”. În multe cazuri, conjuncția aceasta (hoti = că) apare în textul grecesc, după legō (spun).[1] Aici însă nu apare nici un hoti, care ar fi fost necesar, pentru a nu lăsa textul ambiguu: „îți spun astăzi”(?), sau „astăzi vei fi cu Mine în rai” (?).

Pentru a răspunde corect și a ști cum să citim și să traducem textul grecesc, cea mai bună soluție este să vedem cum s-a împlinit promisiunea lui Iisus. Iisus, în dimineața învierii, declara că încă nu Se dusese la Tatăl, în paradis (In 20:17). În prea bine încurcatul pasaj din 1Pt 3:19, afirmația lui Petru (că Iisus, „ducându-Se, a strigat victorie spiritelor din închisoare”), este interpretată de mulți în sensul că Iisus, între moarte și înviere, S-ar fi „pogorât în iad” și ar fi făcut acolo o cruciadă evanghelistică, eliberând pe credincioșii Vechiului Testament, care până la Cruce n-ar fi avut acces în rai.[2] Dacă Iisus a fost în iad, cum ar fi putut promite hoțului că chiar atunci, în Vinerea Mare, amândoi se vor întâlni în rai? Iisus însă nu „s-a pogorât” în iad, din următoarele motive:

1. După moarte nu mai există nicio posibilitate și nicio ocazie de schimbare a sorții, aşa că nici Iisus nu mai putea converti pe cei care muriseră (Luca 16:19, 27-31; Evrei 9:27).
2. Mântuirea și chiar înălțarea la cer, fuseseră puse în mod anticipat la dispoziția credincioșilor din vechime, înainte de Crucea lui Christos, întrucât jertfa lui Iisus are puterea retroactivă[3]. Prin urmare, nu era necesară o pogorâre a lui Christos în iad sau în purgatoriu etc. în scopul mântuirii lor.
3. Succesiunea timpurilor din această frază (1Pt 3:18-19) sugerează că acțiunea a avut loc la înviere sau după aceea, şi nu înainte de înviere.
4. Verbul πορευθεὶς (ducându-se) nu denotă o coborâre aici, ci mai degrabă o înălţare, întrucât acelaşi verb se repetă în 1Pt 3:22, fiind chiar tradus adesea, „s-a înălțat”.
5. Verbul ἐκήρυξεν (a proclamat victoria, a anunțat ca un crainic) nu se referă la predicarea Evangheliei aici (în contrast cu 1Pt 1:6),[4] iar „spiritele din închisoare” nu sunt sufletele morților, ci sunt îngerii căzuți, spiritele rebele, care stau sub pază, în așteptarea zilei judecății (cf. 1Pt 3:22; 2Pt 2:4-5).

Prin urmare, dacă Iisus între moarte și înviere, nu a fost nici în rai, nici în iad, înseamnă că S-a dus unde se duc toți morții, acolo unde fusese și Lazăr, fără aventuri metafizice. Iar ortografierea și traducerea corectă a textului este: „Adevărat îți spun astăzi, (că) vei fi cu Mine în rai!” [5] Aparatul critic Tischendorf dă aici o referință la Hesychius de Ierusalim (sec. V), care comentează asupra acestui text, așezând virgula după sémeron (astăzi). De asemenea, Evangheliarul Syriac Curetonian din sec. II reflectă forma „spun astăzi, că vei fi cu Mine…”. Codex Vaticanus, manuscris grecesc al Bibliei, copiat în prima parte a secolului IV, probabil de origine alexandrină și păstrat acum în Biblioteca Vaticanului, are un punct după cuvântul sémeron (astăzi).[6]

NOTE

[1] A se vedea textul grecesc sau și în traducere, la Mt 11:24; In 3:11; Fim 1:19; și în special la Mt 16:18; 26:34; Mr 14:30.

[2] Pentru o explicație mai amănunțită a acestui text, a se vedea articolul lui Ekkehardt Mueller, 1 Peter 3:18-22, din Reflections, A BRI Newsletter, Number 13, January 2006, pag. 5. www.adventistbiblicalresearch.org   sau articolul “1Petru 3:18-20 (schiță de exegeză)”, Academia Oswald Glait, www.florinlaiu.com .

[3] Ioan 8:56-58; Gen 5:22, 24; Evrei 11:5; 2Împ 2:1-11; Dt 34:6; Iuda 1:9; Mat 17:3-4; Mar 9:4-5; Luca 9:30-33. Eroii credinței din vechime nu au rămas în purgatoriu până la moartea lui Iisus, ci ei încă rămân în somnul morții până la a doua venire a lui Iisus, când vor primi răsplata („desăvârșirea”) împreună cu noi (Ev 11:39-40).

[4] Și în acest caz se fac presupuneri greșite. Petru nu spune că morților „li se predică” Evanghelia, în timp ce sunt morți; ci că „li s-a predicat Evanghelia” (pe când erau în viață), „ca să fie judecați ca oameni în trup” (In 9:39).

[5] Vezi și traducerea TOB (Traduction Oecumémique de la Bible): «En vérité, je te le dis, aujourd’hui, tu seras avec moi dans le paradis.»

[6] În manuscrisele vechi, semnificația ortografiei era diferită de cea actuală. Informația despre Codex Vaticanus am preluat-o de la Wilson Paroschi (”The Significance of a Comma…”, Ministry, June 2013, www.ministrymagazine.org). Codex Vaticanus este arhivat la https://digi.vatlib.it/view/MSS_Vat.gr.1349. Aparatul critic Tischendorf a fost consultat în programul BibleWorks 10. Urmăriți și dialogul de la IBIBLIO.ORG.