mai 2022
D L Ma Mi J V S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
111
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Comentarii recente în articole

Arhive

Home/Articole/Fără categorie/Un cataclism incomparabil

Un cataclism incomparabil

Creaționismul biblic include nu doar crearea lumii în șase zile, ci și realitatea Potopului lui Noe (Gen. 6-8). Ca și în cazul Creației, limbajul care descrie Potopul este fenomenologic și cultural. Se vorbește despre „stăvilarele cerului”, despre „izvoarele adâncului”, despre apa care a acoperit „munții de sub tot cerul”.

Este evident că expresia „stăvilarele (zăgazurile, ferestrele) cerului” ține de imaginația populară și de o percepție naivă a ploii (Gen. 7:11; 8:2; 2 Împ. 7:2, 19; Mal. 3:10), care ar proveni din apele de deasupra bolții cerești (Deut. 28:12; Ps. 148:4). „Izvoarele adâncului”, de asemenea, sunt o imagine populară: adâncul (oceanul primordial) fiind ascuns sub pământ la Creație (Ps. 24:2; 2Pt. 3:5-6; Deut. 5:8), sursele de apă (izvoarele râurilor, fântânile etc.) erau percepute ca provenind din adânc (Pr. 8:24, 28; Ez. 31:4).

Totuși, nu este descris un proces natural prin care Dumnezeu ar fi declanșat Potopul. Narațiunea biblică nu are ca scop explicarea fenomenului, ci sublinierea mărimii distrugerii și în special a motivului distrugerii. Realitatea Potopului este confirmată apoi, direct sau indirect, de profeți (Is. 54:9; Ezec. 14:14,20; Ps. 29:10; 104:5-9), de Isus (Mat. 24:37-39; Luca 17:26-27) și de apostoli (Evr. 11:7; 1 Pet. 3:20; 2 Pet. 2:5; 3:5-7), dovezi care, pentru un credincios, contează.

Termenul ebraic pentru Potop (mabbûl) nu se folosește niciodată pentru a descrie inundațiile, ci denumește numai cataclismul universal, care a modificat drastic geografia fizică a lumii și a lăsat urme examinabile pentru geologie și pentru paleontologie. Acest fapt subliniază unicitatea fenomenului. 

În forme mai mult sau mai puțin distorsionate, Potopul a lăsat urme și în memoria paraistorică  a popoarelor de pe toate continentele: mituri despre o catastrofă universală, din care au supraviețuit puținii strămoși ai omenirii actuale, au circulat în diferite civilizaţii şi culturi, înainte de contactul lor cu creştinismul.[i] Diverse populații din Mesopotamia (Sumer, Babilon, Asiria), China, India, Grecia, Europa de Nord (vechii germani), Irlanda, Africa (Yoruba, Mandin, Maasai, Kwaya, Mbuti),  America de Nord (eschimoși, innuiți, amerindieni), America Centrală (mayași, azteci, totonaci, tlapaneci, huaxteci), America de Sud, Australia, memoria colectivă a conservat realitatea Potopului în versiuni modificate.[ii]

Folosirea adjectivului „tot, toată, toți, toate” în istorisirea Potopului nu este un indiciu absolut, după cum am arătat deja. Termenul kol (totalitate) este folosit adesea hiperbolic sau relativ. Lăcustele au acoperit „toată fața pământului” (Ex 10:15), dar în realitate este vorba numai de Egipt. Expresia a fost tradusă uneori cu „toate țările” (Gen. 41:57), dar evident într-un sens foarte limitat.[iii]

Expresia kol-ha-ᵓáreẓ (tot pământul) se folosește în ebraică la fel de bine, cu sensul „toată țara” (Gen. 13:9, 15; 47:13; Ex 32:13; Zah. 14:10). În Jud 6:39 se referă la tot terenul lui Ghedeon sau tot ţinutul acela. În Gen 11:1 se referă la toată „lumea” de atunci, formată din câteva triburi în Mesopotamia. În Ier 51:7, 25 se referă la tot Orientul Apropiat. În Dan 2:39, se referă la întinderea Imperiului lui Alexandru, așa cum și astăzi folosim expresii ca „imperiu mondial”,  „război mondial”, „declarația universală”, cu sens relativ. În Gen. 8:8-9, expresia „pe fața întregului pământ” se referă la apele care încă acopereau pământul, astfel încât porumbelul lui Noe a trebuit să se întoarcă.

În Gen. 6-8, „tot pământul” se referă la pământul locuit. Nu știm cât de numeroasă și de dispersată era populația antediluviană. Știm însă că Potopul avea ca scop distrugerea acelei omeniri, împreună cu întregul ei habitat. Prin urmare, întinderea Potopului trebuie să fi fost proporțională cu acest scop.[iv] Expresii ca „sub întregul cer”, „sub tot cerul” (Gen. 6:17; 7:19) sunt hiperbolice și au sens relativ. „Toate popoarele de sub cer” care urmau să tremure în fața lui Israel erau canaaniții și vecinii lor (Deut. 2:25), nu mayașii, chinezii sau celții.

Totuși, dacă potopul ar fi fost o inundație locală sau regională, cum se crede astăzi în cercurile critice, nu arca ar fi fost soluția cea mai bună, ci retragerea în munți. „Universalitatea” Potopului a fost subliniată în Gen. 7:20 prin afirmația că apele s-au ridicat cu 15 coți deasupra celor mai înalți munți antediluvieni — jumătate din înălțimea arcei (Gen. 6:15) — foarte probabil, după măsurătorile lui Noe. Nu trebuie să ne gândim neapărat la Himalaya sau la cine ştie ce munți necunoscuți de autor. Relatarea Potopului se bazează pe experiența lui Noe şi pe geografia zonei în care locuia el, o regiune care a fost cunoscută după aceea ca Orientul Apropiat şi Mijlociu.[v] Nu știm dacă masivele muntoase foarte înalte de astăzi au supravieţuit Potopului, sau dacă s-au modificat prin rapidele mișcări tectonice din timpul Potopului.[vi]

Universalitatea Potopului a lăsat urme geologice și geografice. Pe toți munții găsim fosile ale unor forme de viață acvatică (diverse tipuri de scoici și adesea pești pietrificați). De la nivelul oceanelor și mărilor, până la înălțimi de 150-400 metri, încă se pot observa vechile linii de țărm, urme ale nivelurilor anterioare ale apei. Ele sunt indicii ale stadiilor succesive ale scăderii nivelului oceanului – sau ale ridicării uscatului. Fenomenul este observat universal și se apreciază că reprezintă o scădere a nivelului oceanelor în urmă cu 3000-4000 de ani.[vii]

Unele fluvii şi râuri au format adevărate canioane, dovadă că nivelul apei a fost cândva foarte ridicat. Un exemplu convingător este Marele Canion de pe fluviul Colorado. Straturile de rocă sedimentară, formate de curenții oceanici de turbiditate din timpul Potopului, sunt vizibile sub forma unor linii paralele drepte în pereții canionului, indicând depuneri rapide într-o perioadă scurtă. Geologia standard nu poate explica satisfăcător liniile atât de drepte ale straturilor, deoarece în timpul îndelungat pe care-l presupune pentru procesul uniformitarian al formării lor, fiecare strat ar fi fost supus eroziunilor.  Liniile drepte sau înclinate ale straturilor se pot observa în multe alte locuri. Unul dintre cele mai spectaculoase formațiuni geologice este Marea Scară, care se întinde pe o suprafață uriașă în Utah și Arizona.[viii]

De asemenea, de-a lungul văilor unor fluvii și râuri, la distanţă mare, încă se pot observa dealuri aliniate, terase înalte, uneori în trepte, care în unele cazuri pot fi urmărite până la vărsarea fluviilor în mare, unde aceste terase se continuă cu vechile țărmuri oceanice. Unele din vechile terase ale fluviului Mississippi se pot vedea până în Rocky Montains, la 1640 metri deasupra nivelului oceanului, atestând astfel că întreaga vale a fluviului Mississippi a fost cândva plină de apă. De asemenea, o serie de bazine interioare (lacuri) prezintă vechi linii de țărm depărtate și înalte.

Multe lacuri, Marea Caspică, cât și o mulțime de deșerturi de pe toate continentele sunt resturi și semne ale scăderii nivelului apelor după Potop, ape care, pentru un timp, în retragerea lor, au format oceane și mări întinse, ca de exemplu: Oceanul Sarmatic, Marele Bazin (din Utah până în California) etc. Multe deșerturi, dintre care unele încă mai păstrează lacuri, stau mărturie că toate aceste suprafețe erau acoperite cu apă, formând un sfert din suprafața actuală a uscatului. 

În Anglia și în multe locuri din Europa s-au descoperit mari crăpături verticale în pământ, late de mai mulți centimetri sau chiar metri, de o adâncime necunoscută și lungi de mulți kilometri,  pline cu fragmente de oase de elefanți, hipopotami, rinoceri, cămile, cai, lei, reni, urși etc. Astfel de fisuri se formează în timpul mișcărilor tectonice (seismice) și de obicei se închid la loc, dar acestea nu s-au mai închis tocmai pentru că, în timp ce curenții oceanici purtau mari cantități de oase, ele au fost umplute cu oase și astfel s-au păstrat.

În multe părți ale lumii (Grecia, Creta, Africa de Nord, California, Valea Amazonului etc.) apar mase de pietre sfărâmate sau rotunjite, ca niște grămezi de bolovani de diferite mărimi, acoperite cu brecii (rocă sedimentară alcătuită din fragmente mari de roci colțuroase și ciment de natură sedimentară sau eruptivă), care se întind pe distanțe de kilometri. Ele se găsesc la un nivel înalt și bolovanii arată că au fost aduși rapid, nu toți sunt rotunjiți.

Ce apă ar fi putut purta aceste dealuri de bolovani care se găsesc pe continente diferite? Ce eveniment ar fi putut crea marile fisuri terestre umplute cu oase? Ce realitate geologică a putut face ca pământul să fi fost în trecut mult mai acoperit de apă, la niveluri indicate de vechile linii de țărm, de terasele fluviale și de fosilele marine care se găsesc în munți pretutindeni? Cum se explică abundența anormală de fosile în diverse locuri din lume, incluzând bazinele de cărbune și de țiței? Cum se explică anormalitatea conservării acestor fosile și aparența că au fost îngropate de vii? Dacă toate aceste aspecte, care sunt fie neexplicate, fie explicate în acord cu principiul geologiei uniformitariene, ar fi considerate în acord cu principiul geologiei catastrofiste, concluzia logică ar fi în favoarea acelei colosale convulsii globale pe care o reflectă descrierea biblică a Potopului.[ix]

Felul în care geologii uniformitarieni au dovedit o adevărată ostilitate față de geologia catastrofistă, deoarece catastrofismul adesea a fost asociat cu credința în Potopul Genezei, este ilustrat în controversa de 40 de ani provocată de catastrofistul american J. Harlen Bretz. În cele din urmă, în 1979, Bretz a câștigat controversa și, ca urmare, a primit cea mai valoroasă medalie a Societății Geologice Americane. Deși catastrofismul lui Bretz nu coincidea cu Potopul biblic, era un model apropiat.[x]  

(Capitol din cartea: Florin Lăiu, Cosmogonia biblică și misterul originilor, Editura Ciață și Sănătate, Pantelimon-Ilfov, 2020).


NOTE

[i] Mark Isaak, “Flood Stories from Around the World”, 2002, in The TalkOrigins Archive, www.talkorigins.org/faqs/flood-myths.html (sit anticreaţionist).

[ii] En.Wikipedia, “Flood Myth”; https://tathastuu.com : Cross Civilization Study; “Mystery or Myth – A Universal Catastrophe”.  Victor Kernbach (op. cit. 143) făcea următoarele afirmații: „Potopul s-a reflectat aproape fără excep‏ție în toate miturile, fiind descris pretutindeni, în esen‏ță, la fel. Aici nu se mai poate pune pe seama circulaț‏iei temelor identitatea principalului subiect tragic din memoria paraistorică a omenirii.“

[iii] „Toate” țările din 2Cr. 9:28; 34:33; 37:18; Ier. 40:11; Ez. 22:4; 36:24, o expresie cu sens relativ.

[iv] “Aceste schimbări [produse de Potop] au fost mai proeminente în anumite locuri faţă de altele. Acolo unde fuseseră cele mai bogate comori de aur, argint şi pietre scumpe ale pământului, se vedeau acum semnele cele mai grozave ale blestemului. Pe de altă parte, în ţările care nu fuseseră locuite şi unde nelegiuirea fusese mai puţin marcantă, blestemul a fost mai uşor”. (E. G. White, Patriarchs and Prophets, 108).

[v] Arca nu era echipată pentru navigaţie, ci avea doar rostul de a salva vieţi de oameni şi de animale. Era un soi de casă plutitoare. „Pe măsură ce apele au început să se retragă, Domnul a făcut ca arca să plutească spre un loc protejat de un grup de munţi care fuseseră păstraţi prin puterea Lui. Aceşti munţi erau nu departe de arcă, iar arca s-a îndreptat spre acel liman liniştit.” (E G White, Patriarchs and Prophets, 105.2).

[vi] „…Dar munţii şi dealurile nu erau abrupte şi aspre, cu râpi şi prăpăstii îngrozitoare, ca astăzi. Formele aspre ale scheletului stâncos al pământului erau acoperite de sol fertil, care producea peste tot verdeaţă luxuriantă.” (E G White, Patriarchs and Prophets, 44.2).

[vii] R.A. Daly, The Changing World of the Ice Age, Yale University Press, 1934:271; P.H. Kuenen, Marine Geology John Wiley &Sons, Inc., New York, 1950: 537- 538.

[viii] Leonard R. Brand, “The Grand Staircase”, October 1, 2018. www.grisda.org/origins-65007

[ix] Aceste informaţii geologice au fost preluate din F. D. Nichol (ed.), Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 1, “Introducere”, Partea a II-a: Metode şi fapte, 3). Dovezile universale ale potopului; (Washington, D.C.: Review and Herald, 1978). Versiunea electronică în limba română.

[x] En.Wikipedia, “Channeled Scablands”, “Missoula Floods”, “J Harlen Bretz”. Ariel Roth, “The Role of Catatstrophs in Scientific Thinking”, February 5, 2015, Geoscience Research Institute, www.grisda.org.


 [G1]????

 [FL2]Este un termen folosit de V. Kernbach  demult, în Enigmele miturilor astrale, cu referire la mituri, legende etc. Este foarte exact spus:

„Potopul s-a reflectat aproape fără excepție în toate miturile, fiind descris pretutindeni, în esență, la fel. Aici nu se mai poate pune pe seama circulației temelor identitatea principalului subiect tragic din memoria paraistorică a omenirii.“ (p.143)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.