se insinuează rebel în ochiul
meu un fragment dar e
nepoetic spus un ciob
de lumină care mă zgîrie
sau pe care precum venerabilul
din Uţ altădată îl iau
să-mi zgîndăr eczemele
de fetid defetism şi
mă tem că aştept ca
într-o oră a spiritului
precum cea a lui Ilarie
Voronca să-mi fie ciobul
de ajuns pentru a mă lumina
interior aşa cum această
certitudine a unei
nobile umanităţi umple
de cîntece ca o cochilie
vocea poetului