Un gen aparte al literaturii biblice, care ţine tematic de literatura profetică, este genul apocaliptic. Avem elemente de limbaj vizual  apocaliptic în mai multe cărţi biblice, cum ar fi Amos, Ezechiel şi Zaharia, dar numai două cărţi sunt, riguros vorbind, apocaliptice: Daniel în Vechiul Testament şi Apocalipsa care încoronează canonul Noului Testament.

Între cele două apocalipse canonice, cronologic vorbind, există o serie de apocalipse apocrife, necanonice, destul de interesante ca material documentar auxiliar, în ciuda caracterului lor fantastic, dar fără a avea autoritatea şi nobleţea Scripturilor sacre. Apocalipsele apocrife imită genul apocaliptic al cărţii lui Daniel, preluând de acolo şi alte elemente. Aceasta ne spune că Daniel nu „aparţine” genului apocaliptic în sensul acceptat de critica raţionalistă, ci Daniel creează genul.

Apocaliptica biblică se distinge în cadrul profetismului biblic printr-o orientare aproape exclusiv vizionară şi predictivă, printr-o bogată imagistică, având predilecţie pentru exprimări criptice şi extraordinare dramatizări simbolice. În timp ce restul profeţiilor se ocupă de soarta lui Israel într-un viitor relativ apropiat profetului, apocalipsele privesc destinul poporului lui Dumnezeu la scară universală, până la sfârşit, cu accent pe segmentul escatologic al timpului. Spre deosebire de profeţiile clasice, care sunt scrise în versuri, într-un limbaj descoperit şi prezentând de regulă un viitor condiţionat, cele apocaliptice sunt scrise în proză, într-un limbaj specific, un amestec fericit de limbaj simbolic, acoperit (criptic), dramatic, poetic şi prozaic.

Daniel şi Apocalipsa lui Ioan, sunt foarte apropiate, nu doar ca limbaj apocaliptic sau ca tematică: ele se referă adesea la aceleaşi subiecte, la aceleaşi momente cruciale ale viitorului mesianic. De aceea, pentru a înţelege Apocalipsa lui Ioan, este necesar un studiu prealabil al apocalipsei lui Daniel.

Există şi o scriere apocrifă numită „Daniel”. Aici ne referim însă la cartea lui Daniel, pe care o numim „apocalipsă” deoarece aparţine genului apocaliptic (fiind, de fapt, prima scriere canonică a acestui gen), tot aşa cum, în mediile teologice, profeţia lui Iisus din Mat. 24 se numeşte „Apocalipsa de pe Muntele Măslinilor”.