octombrie 2022
D L Ma Mi J V S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
378
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Comentarii recente în articole

Arhive

Loading...
Home/Articole/PROFESIONAL/Antologia „Torna fratre”/Poezie românească/„Carul de biruinţă” (de Paul Sân-Petru)

„Carul de biruinţă” (de Paul Sân-Petru)

Prefaţă la volumul de poezii Carul de biruinţă, al lui Paul Sân-Petru

de Florin Lăiu

După câteva volume care deja ne-au făcut să-l îndrăgim şi să fim mândri cu el, poetul Paul Sân-Petru ne lasă acum să gustăm micropoeme cu carul.

Aceste neconvenţionale haikai ale Domnului Paul Sân-Petru respiră aceeaşi tematică înalt religioasă a volumelor anterioare, care se înscriu toate în rând cu preocupările argheziene şi voiculesciene, într-un stil care aminteşte uneori de Virgil Carianopol, însă într-un registru cu totul original.
Limbajul poetic al lui Paul Sân-Petru reuşeşte combinaţii dificile de cuvinte noi, metalice, – care cu greutate se supun forţelor poetice – cu cuvinte familiare oricărei poezii. Pe deasupra, oricând are nevoie, îşi creează cuvintele necesare, care cad bine logicii şi esteticii versului. Cele mai creatoare de emoţii artistice sunt însă, nu atât cuvintele poetului, ci o îmbinare fericită între limbajul colocvial, familiar şi ideile mari care copleşesc orice formă:
De câte ori n-am spus, Doamne,
Că eşti o comoară de Dumnezeu!
Dar contează la Tine oare
Ce spun eu sau ce nu prea spun eu?
(1521)
Versul lui Paul Sân-Petru este unul profund creştin, de spiritualitate protestantă, în care, atunci când nu aruncă în diavol cu călimara, mânjind zidurile, asemenea monahului de la Wittemberg, cântă virtuţile creatoare şi mântuitoare ale Domnului, cântă veşnicia şi fericita împăcare a omului pocăit. Fiecare micropoem este o mega-rugăciune, în care omul cândva pierdut şi acum regăsit îşi „permite” să se adreseze lui Dumnezeu, în chip sacerdotal sau psaltic, direct şi cu oarecare familiaritate, nemaiavând nevoie de pletora de intermediari cerută de protocolul bizantin. Christosul poetului nu este Pantocratorul distant de pe peretele dinspre răsărit, ci Mântuitorul, Care, ca Dumnezeu, a atins pe Adam cu degete de Creator, şi ale Cărui mâini înomenite au fost ţintuite pe cruce, din ordinul clericilor care afirmaseră primatul sfintei lor tradiţii asupra Scripturii. Cu Christosul poetului Sân-Petru se poate sta de vorbă. Îţi poţi permite chiar un umor sănătos în prezenţa Lui. Sau un plâns în taină, unul rarisim, bărbătesc.
Avem convingerea că aceste micropoeme – adevărate adnotări pe marginea veşniciei şi a vieţii – vor fi îndrăgite de iubitorii de valori adevărate. Parafrazând versurile de mai sus,
S-ar zice dar, Sân-Paule Sân Petre,
că tu eşti o comoară de poet
– pe vechiul Paul, Dumnezeu să-l ierte,
că-asemeni sunt în lume berechet –
dar Paul noul, doar cu trei culori,
s-a zugrăvit poet unei Comori.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.