[vieţii], era pomul vieţii…” (Cornilescu). Traducerea creează astfel imaginea suprarealistă a unui arbore unic (după modelul din paradisul Genezei), care, pe lângă proprietăţile sale fizice mai cunoscute (reîmprospătează viaţa cu sănătate şi tinereţe veşnică, rodeşte în fiecare lună alt fel de fructe), creşte din două rădăcini şi tulpini de pe cele două maluri ale râului vieţii.

Are pomul vieţii două tulpini reale, de ambele maluri ale râului? A văzut Ioan această imagine? Pentru moment, nu are importanţă cum arată realitatea cerească sau viitoare, ci mesajul comunicat prin viziune. Deoarece şi Versiunea King James are aceeaşi traducere („on either side of the river, was there the tree of life”), interesant este că şi viziunea arătată Ellenei White conţine aceeaşi imagine a arborelui cu două tulpini:  „Out of the throne came a pure river of water, and on either side of the river was the tree of life. On one side of the river was a trunk of a tree, and a trunk on the other side of the river, both like pure, transparent gold.” (2SG 1860: 32).

Originea acestei imagini se află într-o viziune mult mai veche, dată de Dumnezeu lui Ezechiel (47:12), în care apar pomi fructiferi de ambele părţi ale unui râu de viaţă. În ebraică însă, când este vorba de pomi la plural (arbori, copaci etc.) se foloseşte singularul, pentru că singularul ebraic în acest caz este colectiv. De exemplu, în Geneza avem deasemenea colective: „zburătoarea cerului”, „vietatea/jivina pământului”, „[roi de] suflet viu”, „dobitocul”, „peştele mării”, „târâtoarea pământului” etc. Chiar şi termenul pentru „om” (‘adam) este colectiv, cu rare excepţii, numind specia umană. De aceea, asemenea substantive nu au plural de obicei, sau dacă au plural, acesta capătă un sens diferit. De exemplu, pluralul lui עֵץ ‘ēṣ (copac), עֵצִים ‘ēṣīm, se foloseşte rar cu sensul de „copaci, pomi”, mai frecvent cu sensul de „lemne” (Gn 22:7; Pr 26:20).

Prin urmare, expresia כָּל־עֵץ kŏl-‘ēṣ < kul ‘īṣ (din kŏl = tot, toţi, orice; şi ‘ēṣ = copac, pom, lemn) din Ez 47:12, se traduce „orice fel de pom” sau „tot felul de pomi”,  ca in Gn 2:9). Vechea Versiune Greacă, legendar numită Septuaginta, foloseşte deasemenea singularul cu rol colectiv (πᾶν ξύλον = orice „pom”, tot felul de „pomi”). Deci şi greaca Apocalipsei reflectă cel mai probabil acelaşi uz. Tradusă literal, exprimarea lui Ioan este: „…deoparte şi de alta a râului, [este] pom de viaţă”.

Pe lângă celelalte ciudăţenii atrăgătoare ale pomului, aceasta nu ar fi nici o problemă, ba chiar am putea să tipologizăm, să teologhisim, de exemplu, că imaginea unui pom cu două trunchiuri, printre care trece râul vieţii, sugerează cele două testamente ale Scripturii, Cuvântul lui Dumnezeu. Iar râul vieţii iese din tronul lui Dumnezeu, care în tipologia sanctuarului este echivalent cu „capacul ispăşirii” de deasupra chivotului, evocând „tronul harului”, care are la temelie tablele legământului veşnic, decalogul legii veşnice a lui Dumnezeu.

Dincolo de imaginea unei frumuseţi din altă lume, care este oricum atrăgătoare, nu cred că autorul a dorit să spună că a văzut un pom cu două rădăcini pe ambele maluri, ci că multe exemplare ale pomului vieţii creşteau pe ambele maluri ale râului vieţii, exact ca în viziunea lui Ezechiel. Din nefericire, puţine traduceri au redat expresia aceasta într-un limbaj normal. New Jerusalem Bible, în engleză şi în franceză redau corect, cu pluralul: „on either bank of the river were the trees of life”; FBJ „il y a des arbres de Vie.” Probabil ceilalţi traducători au preferat singularul, cu articol definit, sub influenţa scenariului din Geneza 3.

De observat însă, că Inspiraţia, în cazul viziunii Ellen White, s-a adaptat la înţelegerea populară. Dacă traducerea a creat imaginea unui pom cu două tulpini şi două rădăcini, pe ambele maluri ale râului vieţii, atunci Domnul, care a putut „copia” uneori imagini chiar şi din cărţi neinspirate, a folosit şi o asemenea imagine „greşită” pentru a descrie un adevăr ceresc, deoarece El nu voia să descopere realitatea exactă, ci o lecţie spirituală. Foarte probabil ca noul paradis (în Apocalipsă, plasat în Cetate), să aibă unele lucruri comune cu primul paradis. Dar cum Moise nu descrie arborele vieţii, iar imaginea lui din Apocalipsă depinde mai mult de viziunea lui Ezechiel, reiese că imaginea lui, dincolo de felul cum ar arăta realitatea fizică, este intenţionată să dea lecţii spirituale. Observând denumirea neobişnuită pentru pom aici (xylon = lemn), deja în Biserica istorică arborele vieţii a fost văzut ca un simbol al Crucii şi al euharistiei, cf. 1Pt 2:24; Dt 21:23; Gal 3:13), iar Ellen White vede în acelaşi pom un simbol al lui Christos, al jertfei Lui, al legii şi evangheliei Lui, al Scripturii.

„… Bible ….the only foundation of faith. God’s people will receive the word as the leaves of the tree of life” (8T 193). „…Christ as a personal Saviour… He is the Tree of life …” (MR 1525; Let 132 / 1900). „The garden of Eden was not only Adam’s dwelling, but his school-room. As in that school, so in the school of earth today, two trees are planted,–the tree of life, which bears the fruit of the true education: the tree of knowledge yielding the fruit of ‘science falsely so called.’ All who have a connection with Christ have access to the tree of life, a source of knowledge of which the world is ignorant. After sin entered this world, the heavenly Husbandman transplanted the tree of life to the paradise above; but its branches hang over the wall to the lower world. Through the redemption purchased by the blood of the Son of God, man may now partake of its life-giving fruit. The tree of knowledge has its roots in the earth – it is of the earth, earthy. All who have tasted of the heavenly fruit, the Bread of Life, are to be co-workers with God, pointing others from the tree of knowledge to the tree of life, that they also may partake of its fruits” (GC Bulletin, March 6, 1899; 8T 288; ST March 31, 1909; 7BC 988, 989).