Replică la comentariul 27 din 18 septembrie 2011 la articolul…

Un răspuns al Bisericii privitor la agitatorii curentului „Dumnezeu nu loveşte” se găseşte pe saitul Biblical Research Institute. Puteţi găsi acolo răspunsuri ale teologilor noştri la diverse întrebări.

Referitor la profeţi, dacă pot greşi sau nu pot greşi, iertaţi-mă că trebuie să vă spun, priviţi chestiunea destul de superficial şi neinformat. Corectitudinea şi adevărul nu înseamnă întotdeauna exactitate sau precizie. Adevărul biblic se măsoară după criterii practice, nu după chiţibuşuri teoretice/tehnice. Dacă pretindem exactitate, precizie literală în orice caz, dacă susţinem un perfecţionism profetic de tip inerantist, aşa cum fac de regulă evanghelicii fundamentalişti (Southern Baptists etc.), atunci putem scăpa cu o asemenea credinţă numai evitând studiul Bibliei. După asemenea criterii procustiene, nici măcar Moise n-ar rămâne în picioare, el care spune că iepurele şi hyraxul rumegă, că insectele au patru picioare, că stelele se mişcă pe bolta cerului etc.

Profeţii nu sunt nişte roboţei ai lui Dumnezeu lipsiţi de umanitate, ca nişte canale pasive ale cuvintelor dumnezeieşti. Ei sunt oameni normali, care pe lângă mesajele primite din partea lui Dumnezeu prin viziuni (singura lor sursă supranaturală), au şi ei propria judecată, propriul studiu al Scripturilor, împărtăşind adesea părerile comunităţii de credinţă din care fac parte. În aceste aspecte omeneşti este posibil ca un profet să susţină o opinie greşită, pe care să şi-o schimbe mai târziu, sau pe care nu apucă s-o mai schimbe. Aveţi aici o serie de explicaţii care vă pot fi de folos.

Ideea de a respinge un profet pentru anumite erori omeneşti de natură tehnică nu este deloc înţeleaptă. De ce să aruncăm şi copilaşul împreună cu apa din baie? Dumnezeu ne-a dat destulă minte ca să înţelegem mesajul profeţilor şi să fim în acelaşi timp critici, să judecăm cu mintea noastră totul, comparând scriptură cu scriptură.

Exemplul pe care îl daţi din Dt 18:21-22 este bun, dar insuficient. Moise dă exemple şi de profeţi ale căror cuvinte se puteau împlini, dar dacă promovau o religie nouă trebuiau omorâţi cu pietre (Dt 13:1-5). Împlinirea profeţiei nu este un criteriu absolut. Orice cititor serios al Bibliei ştie că anumite profeţii ale profeţilor biblici nu s-au împlinit aşa cum au fost prezise, ci s-au împlinit altfel sau deloc. Unii încearcă să forţeze textul ca să le facă împlinite mai târziu, în vremea noastră sau în viitor. Dar aceasta înseamnă necinste faţă de textul biblic. Profeţia nu este la îndemâna noastră ca s-o putem manipula, nici istoria nu o putem manipula.

Este nevoie să dau exemple? Dacă Iona a profeţit că Ninive va fi distrusă în 40 de zile, de ce nu s-a împlinit? Dacă Isaia a prezis că Egiptul, împreună cu Asiria şi cu Israel vor alcătui un singur popor şi vor sluji Domnului (Isaia 19), de ce nu s-a întâmplat? Egiptul şi Asiria s-au desfiinţat demult ca state şi ca popoare independente, iar Israel slujeşte şi azi diavolului, ca toate popoarele păgâne. Unde este împlinirea profeţiei lui Isaia? Ieremia a prezis că Ierusalimul rezidit după exilul babilonian nu va mai fi niciodată distrus (Ir 31:38-40). Dar a fost şi acela distrus de romani la anul 70.

În ce priveşte înlocuirea, aceasta a fost dintotdeauna regula lui Dumnezeu. Adesea în Geneza, cel care avea dreptul natural de întâi născut a fost evitat în favoarea unui frate mai mic. Pavel foloseşte aceste ilustraţii la subiectul disputei dintre iudei (sau iudaizanţi) şi creştini. Înlocuirea despre care vorbeşte Scriptura nu se referă la înlocuirea evreilor cu neevreii, ci la înlocuirea poporului vechiului legământ, al teocraţiei eşuate, al împărăţiei pământeşti, cu un popor mixt (evrei şi neevrei) al noului legământ, fără stat teocratic în lume, avându-şi căminul de drept într-un Ierusalim ceresc, ca membri ai împărăţiei spirituale a lui Messia care nu se va întemeia pe pământ înainte de a doua venire a Lui.

Ideea pe care o susţineţi, cu alegerea veşnică, nu este corectă după Scriptură. Orice alegere veşnică este veşnică în intenţie, dar în fapt este condiţionată de credinţă şi ascultare. Ideea că Dumnezeu a ales pe unii să-i favorizeze pentru că aşa vrea El şi pe alţii i-a lăsat dracului fiindcă nu I-a păsat de ei, este o învăţătură biblică? Dacă sunteţi evreică, foarte bine pentru Dv. Este o origine nobilă. Dumnezeu însă vă primeşte prin jertfa lui Iisus, şi nu pentru că sunteţi evreică. Citatele pe care mi le-aţi dat din Dt 29:7, 10-15 arată care este atitudinea lui Dumnezeu, care Se identifică cu poporul Lui. Dar aceasta nu este o dovadă că citatul se aplică la nesfârşit poporului evreu. Nu putem aşeza etnicitatea (oricare ar fi ea) mai presus de Cruce. Dacă doriţi să faceţi un bine evreilor, spuneţi-le adevărul, numai adevărul salvează. Etnicitatea nu ajută la nimic. Iadul va conţine destui evrei, la fel cum Noul Ierusalim va adăposti evrei şi neevrei (Ap 21:24; cf. Is 60:3). Adevărul este în Evanghelie, iar Evanghelia trebuie adresată tuturor (întâi iudeului, apoi grecului) şi numai aşa este cineva din poporul lui Dumnezeu. Creştinii au greşit foarte mult faţă de evrei şi vor plăti la timp, când va hotărî Dumnezeu.

Nu iau partea antisemiţilor, întotdeauna mi-au fost nesuferiţi. Dar nici nu pot simpatiza cu naţismul religios sau laic, fie că este el evreiesc sau neevreiesc. S-a terminat demult cu teocraţia iudaică, nici acum când sunt liberi în ţara lor n-o mai iau în serios. În virtutea cărui legământ mai este azi Israel poporul special al lui Dumnezeu? Cel vechi, pe care nimeni nu-l ţine, fiindcă nu mai există templu şi jertfe, sau cel nou, care a fost respins în mod sângeros? Acestea sunt întrebări foarte serioase.

Domnul să vă menţină chemarea şi alegerea !