octombrie 2022
D L Ma Mi J V S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
382
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Comentarii recente în articole

Arhive

Home/Articole/Fără categorie/O lume paralelă

O lume paralelă

(Un articol pe care l-am scris acum câțiva ani, dar încă este actual).

Referendum planetar

Nu de mult, am primit un email de la o adresă necunoscută, prin care eram invitat la un „referendum planetar”. Am descoperit mai târziu sursa pe internet. Era un centru media New Age, care populariza noutăți despre extratereștri, „chanelling”, astre etc.[1]  Titlul atrăgea atenția, pentru că era un mesaj direct din partea „lor”: Schimbă lumea! Hotărăște-te, dacă vrei să apărem!

Cine să apară, mă rog, și de ce? Autorul spunea că nu este important autorul, ci mesajul transmis „prin” el, care trebuie să rămână în conștiință. Și începea o perorație despre conștientizarea propriilor puteri, despre iubire, libertate, viitorul propriu și al planetei – numai cuvinte mari. Vocea din spatele autorului, se adresa la persoana întâi plural: „noi”. Și nu era vorba de un plural al maiestății, ci vorbea destul de clar în numele unor ființe de alt ordin, extraterestre, dispuse de a ajuta lumea noastră, care a ajuns într-o criză.   

Înainte de toate, aceste entități fără chip și fără nume, mă îndemnau să mă dezic de autoritățile științifice și religioase și să am încredere în „cercetătorii anonimi”, care se tot înmulțesc în lumea noastră, explorând „noi căi de cunoaștere”. Eram avertizat că autoritățile pământești sunt interesate să ascundă adevărul. Bună strategie, îmi zic. Așa fac toți conspiranoicii; altminteri, nu ar avea cititori.

Iluminații de dincolo se recomandau astfel:

„La fel ca şi alte miliarde de fraţi şi surori din această galaxie, noi suntem fiinţe conştiente pe care unii dintre voi le numesc extra-terestre, deşi realitatea este mai subtilă. Între noi şi voi nu este nicio diferenţă fundamentală, în afara unei experienţe din anumite stadii ale evoluţiei. Ca în orice structură organizată, există o ierarhie în relaţiile dintre noi. A noastră e bazată pe înţelepciunea mai multor rase. Cu aprobarea acestei ierahii superioare, ne adresăm acum vouă. Ca mulţi dintre voi, noi căutăm Fiinţa Supremă. De aceea, noi nu suntem nici zei şi nici semi-zei, ci egalii voştri în Fraternitatea Cosmică. Fizic, noi suntem cumva diferiţi de voi, dar majoritatea dintre noi avem formă umanoidă. Existenţa noastră este reală, dar majoritatea dintre voi nu o percep. Noi nu suntem doar simple apariţii, observaţii, experienţe, ci suntem constiinţă ca şi voi. Nu ne puteţi simţi pentru că noi rămânem invizibili şi indetectabili simţurilor şi instrumentelor voastre, de cele mai multe ori.”

Prin urmare, vocea anonimă vorbește în numele lumii spiritelor, susținând astfel existența unor conștiințe invizibile, fără trup. Spirite umane superevoluate, bineînțeles! Ele pricep că noi suferim și ne plictisim în lumea aceasta și se oferă să umple golul:

„Noi dorim să umplem acest gol care este în istoria voastră. Noi am luat această decizie colectivă dar asta nu este de ajuns. E nevoie şi de decizia voastră. Prin acest mesaj, fiecare dintre voi deveniţi factori de decizie! Chiar tu personal.”

Doamne ferește! Să iei decizii la invitația unor para-inteligențe umane necunoscute?  Anonimul ET continua, cu afirmații de genul:

„Multe fiinţe umane au avut contact vizual, auditiv, tactil sau fizic cu astfel de nave, unele dintre ele aflându-se în slujba unor puteri oculte care vă guvernează”. Pentru cine n-a priceput, puterile „oculte” ar fi forțele politice, militare și tehnico-științifice ale lumii noastre, pe care vocea ET le demonizează. În repetate rânduri, ni se sugerează că aceste puteri conspiră împotriva noastră, în timp ce inteligențele ET binevoitoare și dezinteresate încearcă să ne salveze. Suntem avertizați că puterile lumii noastre sunt manipulate din umbră de „fiinţe multidimensionale negative”, „care joacă un rol în exercitarea puterii din umbra oligarhiei umane”.

Spiritele acestea binevoitoare, se prezintă discret și fin, părând să aibă un mare respect față de liberul nostrum arbitru! Și așteaptă răspunsul nostru „matur”, evoluat:

„Intrarea umanităţii în familia civilizaţiilor galactice este intens aşteptată. Noi putem să ne facem văzuţi la lumina zilei şi să vă ajutam să realizaţi această uniune. Nu am făcut-o până acum, pentru că un număr prea mic dintre voi au dorit-o cu adevărat…” Ni se vorbește despre o fraternitate umană universală, despre o fraternitate cosmică și suntem avertizați împotriva „folosirii pe scară din ce în ce mai largă a tehnologiilor avansate, ale căror consecinţe letale asupra ecosistemelor planetare şi umane devin ireversibile” (sic). 

„Fiinţa umana ca individ, deşi are o mulţime de capacităţi potenţiale, nu le poate exercita cu demnitate. Acesta este cazul marii majorităţi a oamenilor, şi asta este din motive esenţial geo-politice. Sunteţi miliarde. Educarea copiilor şi condiţiile de viaţă, ca şi condiţiile numeroaselor specii de plante şi animale sunt fără îndoială la cheremul unui foarte mic număr de reprezentanţi politici, financiari, militari şi religioşi. Gândurile şi credinţele voastre sunt modelate şi formate ca să servească interese partizane şi să vă transforme în sclavi şi în acelaşi timp să vă dea iluzia că sunteţi în deplin control al propriului destin, care în esenţă este realitatea.” „În faţa unor ameninţări atât de serioase, poate este timpul ca să aiba loc o mai largă interacţiune. Un mare val este pe cale să se producă. În el sunt aspecte foarte pozitive dar şi foarte negative.”

După această prezicere sibilinică, anonimul plasează un titlu strategic: „Cine este a treia parte”? A treia parte din ce? Nu era nevoie de explicații suplimentare, fiindcă inteligența anonimă folosea acum un limbaj biblic binecunoscut. În Apocalipsă (Ap 12:7-12), vizionarul descrie un mare conflict care a avut loc în cer, cu mult timp în urmă, un adevărat război al stelelor, care nu s-a încheiat, ci se continuă pe pământ. În această scenă, inteligențele rebele sunt reprezentate simbolic ca „a treia parte din stelele cerului”, pe care dragonul policefal le-a aruncat pe pământ, măturându-le de pe cer cu coada (Ap 12:4, 9).

Distinsul anonim, sugera că „a treia parte” din fraternitatea spiritelor în numele căreia vorbea, ar fi „un grup de rase motivate de a ţine omenirea în sclavie, controlând astfel resursele planetare, diversitatea genetică şi energia emoţională umană”. „Prin divizare, ei conduc! Ei îi conduc de asemenea şi pe cei care vă guvernează. Puterea lor stă în capacitatea lor de a răspândi neîncrederea şi frica în fiecare dintre voi.”

În final, omulețul verde anunța în ce constă referendumul: „Întrebarea este:  DORIŢI ÎNTR-ADEVĂR SĂ APĂREM PE CERUL PLANETEI VOASTRE?” Cât privește răspunsul, același omuleț, sau aceeași „vibrație”, ca să vorbim frumos, mă instruia:

„Adevărul sufletului poate fi văzut prin telepatie. Tot ceea ce trebuie să faci este să îţi pui interior singur, în mod clar, această întrebare şi să răspunzi tot interior, de unul singur, sau în grup, după cum doreşti. … Fă-o ca şi cum ai vorbi către tine însuţi, gândindu-te serios asupra mesajului. Nu te grăbi să răspunzi. Respiră calm şi imaginează-ţi că odata cu aerul pe care-l inspiri, în tine creşte şi puterea liberului arbitru care difuzeaza gradat în toată fiinţa ta. Fii mândru de ceea ce eşti. Uită de toate problemele pe care le ai, măcar pentru câteva minute, şi fii tu însuţi! Simte puterea care creşte gradat în tine, calm şi liniştit. Simte cum tu decizi asupra ta! Un singur gând, un singur răspuns poate schimba drastic viitorul apropiat, într-un fel sau în celălalt. Decizia ta pesonală de a-ţi întreba sufletul dacă vrei ca noi să aparem fizic în planul material la lumina zilei este foarte importantă pentru noi, şi esenţială. În cabina secretă de vot a voinţei tale, tu vei determina viitorul.”

Dacă vrei să rămâi la credinţele tale, ceea ce înţelegem, mai bine spune NU. Dacă nu ştii ce să alegi, nu spune DA doar din curiozitate. Ăsta nu e un spectacol, este viaţă adevărată, NOI SUNTEM FIINŢE VII! Trăim!” „Pericolele vor dispărea treptat din căminele voastre, pentru că voi veţi forţa pe cei indezirabili, aceia pe care noi îi numim a treia parte, să se arate şi să plece. Cu toţii veţi avea acelaşi nume şi aceleaşi rădăcini: Omenirea!”

Nu era nevoie să răspund acelui „referendum”. Răspunsesem deja cu NU, de mult timp, tuturor mesajelor de acest gen. La sfârșitul articolului, veți înțelege de ce.

Canale harismatice ?

În același timp, primeam, din când în când, mesaje neinvitate, din partea unei „fiice a lui Dumnezeu” din București.  Aceste mesaje, pentru care doamna părea a fi un medium creștin, adaptat, nu pretindeau că vin de la spirite, nici de la omuleți verzi, ci de la întregul cer creștin. Limbajul era însă cam sentimental, mistic și lipsit de subtilități:

„Isus (Yeshua): Te aşteptăm acasă – NOI şi Tot Cerul – cu pregătiri, multe pregătiri – cu dragoste şi nerăbdare! VENIM să te luăm, să vă luăm! VENIM ȋndată, SUNTEM aici deja! Dumnezeu Tatăl: VENIM! Lumea asta este tot mai rea – este plină de rău! A băut tot paharul – până la fund, n-a mai lăsat nimic ȋn el – VENIM! VENIM să vă luăm, să fiţi gata! V-o tot spunem mereu – pentru că trebuie să fiţi gata! Isus (Yeshua): …  VENIM cu tot Alaiul Ceresc – să NE luăm mireasa dragă – atât de dragă – să o ducem la NOI pentru totdeauna!”

Alte mesaje de la aceeași adresă veneau cu profeții despre răpirea „miresei”, despre viitorul Israelului, „cvartete de luni roșii pe cer”, frecventa folosire a expresiei „pace și siguranță” în generația noastră. Părea să știe multe despre viitor. Nici acest mesaj nu l-am luat în serios. Am oroare de pseudo-charisme. Cu câtva timp în urmă, Wilson Ewin, pastorul bisericii baptiste din Lennoxville, afirma:[2]

„Când oamenii își abandonează mințile în favoarea unor programe charismatice, … ei de fapt se joacă de-a ocultismul.  Ei vin în legătură cu spiritismul, care apare într-o formă foarte rafinată şi seducătoare. Mişcarea … charismatică nu este altceva decât spiritism machiat creştin, dându-i astfel un camuflaj aproape perfect.”

Amintiri stranii

Deși este astăzi demodat în forma lui veche, spiritismul este prezent sub diferite forme în toată lumea. Elevii din promoțiile 50-55 ale Institutului Biblic de la Stupini-Brașov, între care au fost și părinții mei, își aminteau, după decenii, că acolo aveau loc unele manifestări ciudate. Prin birourile de la etaj, noaptea, mașinile de scris țăcăneau singure; se închideau și se deschideau brusc ferestre sau uși; iar elevii care făceau de pază noaptea la poartă simțeau cum, din senin, cineva încerca să-i strângă de gât. Aceste fenomene începuseră să se manifeste după ce școala, confiscată de regimul antonescian, fusese bântuită de vizitele doamnelor Sanda Matei și Maria Antonescu.

Locuind în Piatra Neamț, mă împrietenisem în tinerețe cu bătrânul avocat Ion Mătasă. Fusese o personalitate a orașului în perioada interbelică. Îmi vorbea despre relația dintre celți și indieni, despre teosofie, despre spirite. Ajungând la subiectul spiritelor, am lăsat de înțeles că nu cred în existența unui spirit uman post-mortem. L-am asigurat că nu sunt comunist; sunt creștin, dar în Biblie nu găsesc că se poate dialoga cu morții. Morții nu știu nimic; singura speranță de nemurire este în Christos, în înviere. Inteligențele care se dau drept spiritele morților sunt de fapt spirite rele, necurate și seducătoare, adică îngeri rebeli – demoni.

Pentru bătrânul avocat, replica mea lipsită de subtilități a sunat cam brutal. El credea în spirite și nu se aștepta la o explicație alternativă. După ce a stat puțin pe gânduri, fără să spună nimic, mi-a povestit prima lui experiență spiritistă, pe care nu și-o putea explica.

Domnul Ion Mătasă făcuse liceul în Piatra Neamț, deși era din altă localitate și în anii de liceu stătea în gazdă la o doamnă poloneză. Într-o zi, colegul de bancă i-a propus să meargă împreună să consulte un spirit, ca să afle ce subiect le va cădea la teză. Colegul avea un unchi cu darul de a contacta spiritele. Acesta locuia pe Valea Viei, nu departe de cimitirul Borzoghianu. S-au dus amândoi la el și i-au cerut ajutor. Doreau să-l întrebe pe un bunic care murise.

Omul i-a dus într-o altă cameră, unde avea o masă specială, pe care erau scrise literele alfabetului și unde era așezat un pahar. Nu mai țin minte ce modalitate s-a folosit pentru a invoca spiritul și pentru a-l întreba. Aceasta era datoria mediumului. Cei doi băieți priveau cum paharul se ridica singur și se așeza când pe o literă, când pe alta. Ei nu aveau decât să noteze pe hârtie acele litere în ordine. Au alcătuit astfel două fraze străine și ciudate:

  1. Erkennt sich selbst.
  2. Jane, zostaw umarłych w spokoju i zobacz swoją pracę!

Liceanul a înțeles prima propoziție, deoarece învăța germană. Era vechiul aforism ocult, scris în pronaosul templului lui Apollo de la Delphi, unde se consulta voința zeilor: Gnothi sauton („Cunoaște-te pe tine însuți!”). Al doilea rând însă i-a rămas pe moment nedescifrat. A luat hârtia cu el și s-a dus acasă. A pus hârtia mototolită pe masă, frustrat că nu primise informația de care avea nevoie. Și în timp ce Ion stătea la masă, gazda, trecând pe lângă el, a tras cu ochiul la hârtia cu pricina și a izbucnit în râs. Femeia l-a întrebat: „Cine ți-a scris asta”?

Dar Ion era interesat mai degrabă să știe ce înseamnă mesajul acela. Femeia i-a răspuns că este scris în poloneză: Ioane, lasă morții în pace și vezi-ți de treabă! Domnul Mătasă, acum foarte în vârstă, era frământat de semnificația acelei experiențe. Nu am motive să mă îndoiesc că mi-a spus adevărul. Singura deosebire dintre noi era că eu credeam că nu bietul bunic, ci un alt fel de spirit își bătuse joc de Ion și de colegul lui, în timp ce el credea că primise mesaje de la spiritul unui decedat. De atunci, m-am întrebat ce or fi intenționat spiritele printr-un asemenea răspuns. Și de ce nu le-au dezvăluit ce va cădea în teză?

Foarte posibil, subiectul tezei nu era încă stabilit, așa că nici spiritele nu-l puteau determina, decât dacă ar fi putut influența cadrele didactice să aleagă un anume subiect. Dar așa ceva este mai dificil pentru spirite. În plus, se pare că spiritele contactate nu au nici un interes de a ajuta cu adevărat. Dar răspunsul dat, oricât ar părea de ermetic, era confecționat așa încât să trezească interesul pentru continuarea dialogului cu realitatea paralelă. „Cunoaște-te pe tine însuți” era o invitație la explorarea necunoscutelor propriului psihic, adică a căilor de comunicare. Cealaltă propoziție („Ioane, lasă morții…!”), deși părea o respingere brutală, avea ca scop să confirme că morții sunt conștienți. Răspunsul paradoxal „sapă mai adânc!” și, în aceași timp, „lasă-te păgubaș!” era calculat, ca în lumea îndrăgostiților, să inflameze și mai mult dorința.  

Tot în Piatra Neamț aveam un prieten Sorin, nu chiar apropiat, care îmi povestea despre întâlnirile ciudate ale anturajului lui. Tineri de vârsta studenției se întâlneau noaptea într-un apartament, aprindeau lumânări și se jucau cu spiritele. Uneori erau martori la manifestări ciudate, cum ar fi obiecte care se mișcau singure. Mă plimbam cu el pe stradă, seara, în timp ce îmi povestea și am observat că era emoționat și cuprins de teamă. Deodată s-a oprit în loc, privind spre mine: „Îl simți? Este pe urmele noastre, simt cum se apropie!” Nu simțeam nimic, dar nici mie nu-mi pria subiectul. Însă mai mult mă temeam pentru el, că își va pierde mințile cu astfel de preocupări. Am încercat să-i transmit tot adevărul creștinesc de care eram în stare.

Pe vremea aceea veneam frecvent la București, la diverse biblioteci, pentru a căuta unele informații istorice și lingvistice de care eram pasionat. Intram și la Biblioteca Națională. Într-o seară, am observat pe masă, în sala de lectură, o carte al cărei titlu pompos și insolit, în franceză, mi-a atras atenția: Le Clergé Catholique et Le Spiritisme & la Paix universelle par l’évolution morale des Peuples („Clerul catolic, spiritismul și pacea universală, prin evoluția morală a popoarelor”). Autorul era un oarecare [J. L. P.] Bonsens, din anul 1910.[3]

O vechitură. Dar cartea m-a frapat din mai multe motive. Mai întâi, nu mă așteptasem ca în biblioteca unui stat comunist să se găsească o carte spiritistă. M-am lămurit repede că nu era despre spiritism, ci scrisă de un spiritist. În partea finală conținea poezii dictate de spirite, iar autorul vorbea despre spiritsm, ca despre un principiu esențial tuturor religiilor, în numele căruia toate s-ar putea uni. În al doilea rând, titlul și conținutul erau frapante, de parcă ar fi fost comentarii la Apocalipsă!

Când mi-am dat seama că am în mână o carte spiritistă, ba încă una scrisă sub inspirația spiritelor, m-au trecut fiori. În sală se aprinseseră luminile, dar se apropia ora închiderii bibliotecii, așa încât sala de lectură era pustie. Am lăsat necitite poeziile dictate, cu toată dragostea mea de poezie. Nu aveam timp să citesc cartea, iar a doua zi trebuia să plec. Am hotărât să-mi iau ceva notițe: titluri de capitole și citate, cu toate că întâlnirea cu această carte mă strângea în spate. Iată câteva din notițele de atunci, pe care le voi comenta puțin.       

(Capitolul) IV. „Catehismul catolic în fața doctrinei spiritiste.”

Se știe că Biserica Catolică, asemenea tuturor bisericilor creștine, respinge în mod oficial spiritismul,[4] deși are un cult al morților, al sfinților și este preocupată de descoperiri din cealaltă lume (în special din partea „Fecioarei”!). Dar spiritismul curtează de multă vreme și nu fără succes bisericile. Majoritatea creștinilor, chiar dacă respinge spiritismul (doctrina și practica comunicării cu spiritele morților), totuși este spiritualistă, adică crede în nemurirea naturală a sufletului (spiritului) uman. Prin aceasta, creștinismul popular este vulnerabil, deschis spre experiențe paranormale, cu spiritele morților. Notițele continuă, citând din capitolul V:    

 „Spiritismul este complementul creștinismului. Se recomandă Colegiului Sacru [al cardinalilor – n.m.] să reflecteze asupra dictonului biblic: «litera omoară, dar spiritul dă viață».” „Toate popoarele vor accepta creștinismul, prin intermediul spiritismului.” „Credința comună între popoare va pune capăt flagelului războiului.” „Sfârșitul flagelului războiului prin spiritism.” [5]

Ceea ce atrage atenția în spiritism, cât și în alte ideologii sau religii false, este credința că o religie unitară ar asigura pacea și prosperitatea lumii noastre. În capitolul VI, autorul spiritist devine mai specific, punând mai întâi întrebarea: „Care sunt puterile şi instituţiile ce pot influenţa cel mai bine evoluţia care va conduce lumea la pacea universală?” La care, același autor, răspunde:

„1. Rolul Sfântului Părinte. Prima dorinţă,…. fuziunea tuturor creştinilor. Marele gând al unui papă de geniu va fi de a pune la punct o doctrină, care să fie în mod necesar acceptabilă tuturor creştinilor. Este imposibil? Nu, fiindcă pe de o parte, adevărurile religioase demonstrate se impun tuturor; pe de altă parte, Iisus este acceptat şi venerat de toţi. Această doctrină comună ar cuprinde: 1. Evanghelia lui Iisus, cu sacramentele necesare care decurg și 2. cele zece porunci. Acestea ar forma un catechism pe care un misionar, într-un elan retoric, ar putea să-l numească «Farul Romei luminând omenirea, pentru a o conduce, secol dupa secol, la fericire, prin adevăr; căci numai adevărul poate duce la fericire».”[6]

În jargonul spiritist, „adevărul” este numele dat acelei minciuni universale, care este axa tuturor religiilor păgâne – din nefericire și a celor creștine – : spiritualismul, credința în nemurirea naturală a spiritului uman, cu tot ce decurge de aici. Fie-mi iertată, pentru moment, afirmația aceasta; o voi confirma mai târziu, cu Sfânta Scriptură. 

A înnebunit lumea

Trăim într-o lume în care credința în contactul cu extratereștri, îngerilor, vibrații, călătorii astrale în viitor și retur, căutarea secretelor destinului în stele, în palmă, în cafea, în cărțile tarot și în multe alte căi, ne face dependenți de tot felul de paraștiințe care se află la limita extremă dintre realitate, iulzie și realitatea paralelă. Vânăm extratereștri, umbre și pokemoni. Dorim să ne asigurăm că am pășit cu dreptul, încă de dimineață, și cerem sfatul astrelor, așa cum făceau strămoșii și acum trei mii de ani. În timp ce religia cade în desuetudine, în timp ce știința este privită adesea cu suspiciune, superstiții vopsite în toate culorile curcubeului se agită în spațiul public, primind încredere sporită.     

Melanie Beckler[7] ne învață cum să intrăm în contact cu îngerii. Vorbește clar despre îngeri, nu despre demoni, nici despre morți. Dar nu întâmplător folosește limbajul New Age. Comunicarea este channelling, adică serviciu de medium. De ce să te acordezi pe frecvența lor? Ca să poți atrage spre tine iubirea și călăuzirea lor. Melanie crede că orice intuiție corectă, orice sfat bun, orice îndemn de a lua o direcție sau alta, este o canalizare inconștientă a lucrării îngerilor. Ea vorbește despre frecvențe, vibrații, energii de dragoste și vindecare.

Cum ajungi să te acordezi la frecvența potrivită? Simplu, zice Melanie. Liniștește-ți mintea, calmează-te, eliberează-te de toate energiile negative, fă meditație, deci. Respiră adânc, relaxează-te și ai încredere! Când ajungi să te „canalizezi” cu îngerii ești într-o stare de transă, ca în vis. Ca să-i întrebi însă, trebuie să fii conștient. Așa că vei intra și vei ieși din transă după caz. Experiența Melaniei a început cu „scrierea automată”. Exact ca în cazul experienței spiritiste a lui Hașdeu, observ eu. De unde știm, atunci, că am intrat în legătură cu îngerii, și nu sunt spirite ale morților, sau poate îngeri… căzuți, care se pricep la tot felul de comunicări. Și dacă ar fi numai farse!

Stefan Zweig[8] povestea că în ajunul Revoluției Franceze, pe când Mesmer făcea furori prin Paris, „magnetizând” arbori și oameni înlănțuiți pe străzi, superstițiile inundaseră multe conștiințe. Niște doamne nobile care doreau să fac sex cu diavolul, auzind că ar fi o experiență grozavă, au putut fi păcălite de niște șarlatani, invitate la o întâlnire retrasă, unde trebuiau să aștepte dezbrăcate. Șarlatanii însă le-au luat hainele și le-au lăsat să aștepte pe dracul. Numai ele știu cum s-au întors în oraș.  

Dar nici contemporanii noștri nu duc lipsă de idei similare. Amethyst Realm, o femeie de 27 ani din Bristol, Anglia, se lăuda acum doi ani, că a pierdut interesul pentru bărbați, și a început să facă sex cu fantome.[9] Peste două zeci de experiențe! Nu încerc să redau modul în care zice ea că se petreceau lucrurile. Dar femeia era căsătorită, și după vreo trei ani de vizite fantomatice, bărbatul i-a suprins asupra faptului, venind într-o zi mai devreme. Și a văzut el însuși umbra… Acum Amethyst vrea să rămână însărcinată de vreun spirit. În lumea paranormalului însă, sunt invizibile limitele dintre farse, trucuri, iluzionism, vise, halucinații, pe de o parte, și spirite sau alte elemente ale unei lumi paralele, pe de altă parte. Cei care studiază științific aceste fenomene înclină să creadă că în majoritatea cazurilor, dacă nu întotdeauna, sunt falsuri. Alți cercetători însă își continuă studiile fără să fie ajuns la capătul lor, sau devenind convinși de existența unei realități în aceste experiențe.

Este interesant cum Louis Baragona desenează portretul unei vrăjitoare moderne. Modelul de cotoroanță călare pe mătură este depășit. Louis era sceptic inițial, dar povestește cum Emily Grote, o „psihică” elegantă din Brooklyn, New York,[10] i-a schimbat viața. Louis voia s-o contacteze pe bunica lui, care murise înainte de a se naște el, și despre care auzise multe lucruri bune. Emily i-a cerut o fotografie a bunicii, după care a intrat într-un fel de transă. În fine, Emily a început să-i spună lucruri despre bunica, pe care el le știa ca fiind adevărate, de exemplu, un detaliu despre pălăria ei preferată. Și exemplele de aprecieri din partea clienților lui Emily curg.  

Emily Grote este fiică de pastor. Spune că unele elemente spirituale le are din mediul familiei, dar că abia mai târziu în viața ei și-a dezvoltat capacitățile metapsihice. Studiase arta și devenise un marketing designer pentru publicații faimoase. Dar studiindu-și mai atent propriile intuiții, despre care inițial se temuse că sunt vecine cu paranoia, a devenit interesată de domeniul psihotronic. Experiențele cu o serie de intuiții puternice, pe care le-a avut, și care s-au dovedit a fi prevestiri reale, precum și o serie de coincidențe bizare, i-au întărit convingerea că ar avea un dar aparte. Ca specializare, a mai învățat unele secrete „psi” de la o nașă.

Din anul 2013 Emily s-a hotărât să activeze full-time ca medium, părăsind ocupațiile anterioare, care erau pline de „energii negative”. Femeia pare normală, nu locuiește singură într-o peșteră; are soț și copii, se comportă ca oricare altă doamnă din societatea ei. Fiind artistă ca formare, a decis că nu i-ar strica să facă și ceva artizanat: talismane, farmece, peceți vrăjite etc. Între timp a avansat; de la intuiții, la „channelling” și apoi la magie – bineînțeles, albă. Mulți o laudă că le-a „citit” corect viitorul. Totuși, este de mirare că Emily nu le citește celor din familia ei sau prietenilor. A încercat, dar în zădar. Emily este activă în cauzele de „justiție socială”, în mod special în lupta pentru drepturile egale ale persoanelor care își schimbă sexul (transgender).

Pregătiri pentru o mare întâlnire

Jurnalul Express[11] publica anul trecut pe vremea aceasta afirmațiile cunoscutului fizician american Michio Kaku despre posibilitatea ca până în anul 2100 să primim mesaje de la extratereștri în aparatul nostru de radio, sau să-i vedem aterizând pe gazonul din fața Casei Albe. Savantul nu știe însă dacă vom putea să le și răspundem. Și se teme că un contact cu extratereștri ar putea fi foarte periculos, deoarece noi pământenii, față de ei, am fi cum sunt animalele sălbatice față de noi; sau cum erau amerindienii, când au fost vizitați de Columb. O civilizație superavansată se zice că ar avea puține lucruri în comun cu noi și în nici un caz nu am fi tratați ca egali. Știința, după cum se vede, ne plasează într-un univers ostil, prin analogie cu propriile noastre ostilități terestre, istorice sau actuale.

Michio Kaku nu este singurul care are asemenea temeri. Același articol afirmă că Stephen Hawking, care nu se îndoia de existența altor lumi și de posibilitatea contactului cu extratereștrii, avertiza că „ar trebui să încetăm de a face planuri de contactare a extratereștrilor, înainte de a fi prea târziu.”

Seth Shostak, astronom senior de la Institutul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) pariază că în următorii 20 de ani vom descoperi semen de viață extraterestră. Potrivit ecuației lui Drake, bazată pe volumul mare de stele din spațiu, este foarte neverosimil să fim singura lume vie din univers. Savanții se concentrează pe undele radio în aceste căutări, despre care Hawking, Shostak și Kaku au prezis că vor fi folosite de extratereștri pentru a ne transmite semnale. Se consider că undele radio ar fi cele mai potrivite, deoarece depășesc zgomotul de fond din Univers, prin frecvența lor.

Nu trebuie să fii credincios, sau să crezi în spirite, pentru a calcula probabilitatea existenței în univers a mai multor „civilizații”. Oamenii de știință, care de regulă sunt fie atei, fie agnostici, cred în posibilitatea contactului cu extratereștri. Totuși, acest vis a inspirat o adevărată „religie”, o prelungită isterie a vizitelor și întâlnirilor cu extratereștri. Așa s-a născut „ufologia”, studiul fenomenului OZN, care a dovedit că în majoritatea cazurilor studiate este vorba de cauze terestre. Rămân însă și unele situații inexplicabile, pentru cercetările ulterioare. De aceea există o mulțime de centre de cercetare ufologică în lume.[12]  

În această sarabandă a căutărilor după năluci extraterestre este prins în mod indirect și Vaticanul.[13] Se știe că, încă din anii 1774 și 1995, Biserica Romană are un observator astronomic, numit Specola Vaticana, o instituție de cercetare și educațională. Observatorul se află la Castel Gandolfo, în Italia, dar este în legătură cu un telescop localizat în Statele Unite, la Mount Graham Internation Observatory, în Arizona. Instituția este dirijată de iezuitul american Guy Consolmagno. În anii 2008 și 2012, doi dintre călugării savanți ai acestui observator (cosmologul Michał Heller și iezuitul american George Coyne) au primit premii științifice speciale.[14]

Obiectivele inițiale ale Vaticanului pentru asemenea cercetări au fost calendaristice, precum și dorința de a descoperi „steaua magilor”. Se pare însă că astăzi Vaticanul este interesat și de contactul cu extratereştri. Amatorii „cultului” extraterestru, pe care i-am putea numi „ufolatri”, afirmă că Msgr Corrado Balducci, teolog catolic, a fost intervievat de mai multe ori de televiziunea italiană, în calitatea sa de membru al Curiei, demonolog şi ufolog cunoscut. Este unul dintre consultanţii Vaticanului în problema posibilelor contacte cu fiinţe extraterestre. Balducci susţine realitatea contactelor umane cu extratereştri şi afirmă că aceasta este în armonie cu teologia catolică. El accentuează că vizitele extratereştrilor „NU sunt demonice și NU sunt halucinaţii,” și că „aceste întâlniri merită studiate cu atenţie.”[15]

Se afirmă că Vaticanul urmăreşte de aproape şi în linişte acest fenomen. Se menționează și numele lui Micael Wolf, de la National Security Council, membru al subcomitetului NSC’s SSG pentru fenomenul OZN, precum și numele controversatului iezuit Părintele Malachi Martin, care sugerează că Vaticanul este îngrijorat că va trebui să-şi adapteze doctrina, când contactul cu extratereştri va fi anunţat de guvernele lumii.

Dar Ilia Delio,[16] soră franciscană, cu pregătire științifică și teologică, are multe de spus despre perspectiva contactului cu extratereștri. La întrebarea dacă sosirea extratereștrilor nu ar impune botezarea lor, sau dacă n-ar trebui să trimitem în spațiu nave misionare, ea crede că nu este nevoie, deoarece Christos S-ar fi întrupat în orice lume din univers. Afirmația sugerează că toate lumile din univers sunt păcătoase și au nevoie de mântuire. Asta se întâmplă pentru că Ilia Delio este evoluționistă, mare admiratoare a savantului iezuit evoluționist lui Teilhard de Chardin. Iar evoluția implică imperfecțiune, deși nu admite căderea în păcat. Doamna Delio însă subliniază bunătatea esențială a omenirii, ca produs al momentului Big Bang, despre care crede că a fost și este dirijat  de dragoste.  

Până vom descoperi cu precizie ce este adevăr și ce este mit conspiranoic (sau conspirasist) din toată istoria aceasta a ufologiei, ar fi bine să nu uităm că ufolatrii văd în acest cult extraterestru explicația apariției unor civilizații antice. Presupusele vizite extraterestre sunt conectate cu călătoriile astrale din pseudepigraful lui Enoh și cu mitologia antică. Astfel a apărut paleoastronautica, o teorie popularizată în România de Victor Kernbach.[17]

De asemenea, toată povestea cu vizitele extraterestre, cu sau fără farfurii, este asumată de spiritiști ca fiind nimic altceva decât experiențe spiritualiste. În Brazilia, unde spiritismul este foarte dezvoltat, această identificare este foarte populară. Monica Medeiros, o doamnă de 57 de ani din Sao Paulo, povestește că, într-o zi, în timp ce era în casa ei, citind Evanghelia după Spiritism a lui Allan Kardek, a apărut dintr-o dată o ființă. Temperatura a scăzut brusc, ceasurile și aparatele s-au oprit. Musafirul avea capul lunguieț și s-a prezentat ca fiind Vishna, un locuitor din steaua Zeta Reticuli. [18]

Mulți povestesc întâmplări asemănătoare, experiențe de „abducție” (luare la bordul OZN) și, evident, nu este treabă ușoară să stabilim cât din aceste relatări sunt pure invenții, câte sunt halucinații sau vise și câte sunt reale, în sensul că au fost generate de un fenomen spiritist autentic. Un englez care ar fi suferit o abducție a afirmat: „Nu pot spune ce sunt aceștia, că sunt îngeri sau demoni, dar nu doresc să mă mai întâlnesc cu ei.”

Întâlniri de gradul zero

Biblia sugerează că îngerii rebeli, care formează o conspirație în scopul înșelării omenirii, se dau drept spiritele morților (1Tim 4:1; cf. Dt 32:17; Ps 106:28), sau se prezintă ca îngeri loiali lui Dumnezeu (2Cor 11:14), ori ca spirite de profeți taumaturgi (FA 8:9-11; Ap 13:13-14). O experiență autentică de spiritism este descrisă în 1 Samuel (1 Regi) 28:6-13, unde regele Saul, prin mijlocirea unei vrăjitoare din En-Dor, cheamă duhul profetului Samuel. „Samuel” vine la întâlnire, ieșind din pământ și identificat de vrăjitoare ca o „ființă dumnezeiască”. Profitând de credulitatea sau superstiția regelui, cu privire la supraviețuirea spiritului, precum și de încrederea lui în Samuel, falsul profet, pe care Saul nici măcar nu l-a văzut, l-a manipulat psihologic într-un mod fatal.

Pasajul merită studiat cu atenție. Biblia afirmă că întâlnirea de la En-Dor a fost pentru Saul păcatul care a pus vârf și l-a împins la pierzare (1Cr 10:13). Autorul folosește limbajul fenomenologic, afirmând: „Samuel a zis”, dar din descrierea lui reiese că se referă la personajul care se dăduse drept Samuel. La fel, în Geneza 3, autorul spune că „șarpele” a vorbit, descriind ceea ce femeia vedea. Unii cred că experiența lui Saul ar fi fost autentică, în sensul că a fost vizitat chiar de spiritul lui Samuel. Acest lucru însă ar fi fost imposibil, din mai multe motive:

1. Dumnezeu nu-i mai vorbea lui Samuel prin profeți (1Sam 28:6, 15); prin urmare, nu i-ar fi permis profetului Samuel să transmită un mesaj.

2. Dacă Dumnezeu a interzis sub pedeapsa capitală consultarea spiritelor (Lev 20:27; Dt 18:9-12), cum ar fi putut adevăratul Samuel să-l ispitească la un păcat capital pe Saul?

3. Cum putea fi silit Samuel să vină la apelul vrăjitoarei? Este un medium mai puternic decât un profet cinstit care stă sub paza lui Dumnezeu? 

4. Cum ar fi putut îndrăzni Samuel să încalce porunca lui Dumnezeu, care interzice spiritismul, să apară la acea întâlnire nelegiuită, făcându-se astfel mai vinovat decât regele sau femeia?

5. Cum ar fi posibil contactul cu spiritul oricărui mort, când Biblia ne învață că în moarte nu există spirit conștient?

Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ? (Ecl 3:19-21)

Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! (Ecl. 9:10)

Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte, şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta. (Is. 38:18)

Totuşi, Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru. Tu din veșnicie Te numeşti „Mântuitorul nostru.” (Is. 63:16)

Toţi aceştia [lista sfinților care au murit], măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. (Ev. 11:39-40)

În concluzie, trebuie să ne așteptăm la vizite din partea sfinților care se odihnesc acum? Sau vizite ale Fecioarei, la Fatima, la Medjugorie ori în alte locuri? Sau, în loc de a ne adresa lui Dumnezeu direct – cu credință și speranță, pentru că El ne-a făcut invitația – , să ne rugăm sfinților și Fecioarei, despre care Scriptura arată că sunt morți? Nu am invita în acest fel păcatul spiritismului? Iar dacă suntem preocupați de uzul mistic al rămășițelor lor materiale, nu cădem, oare, în păcatul magiei și nu trăim în „spurcăciune și minciună” (Nu 19:11-21, 31; Mt 23:27; Ap 21:27)?

Unii spun că Iisus Însuși ar fi invocat sfinții morți și ar fi comunicat cu ei pe muntele Tabor, al Schimbării la Față (Mt 17:1-8; Mr 9:1-8; Lc 9:28-36). Dar potrivit Bibliei și tradiției iudaice, musafirii cerești la această întâlnire, erau în viață, deoarece fuseseră înălțați la cer în trup nemuritor: Moise, prin înviere;[19] iar Ilie, fără să vadă moartea (2Împ 2:1, 11). Iisus tocmai vorbise despre a doua Sa venire și, prin vizita lui Moise și Ilie, în timpul Schimbării Sale la Față, El ilustra cum va fi la a doua venire, când va lua la cer, împreună cu Sine, două categorii de sfinți: cei care vor învia, și cei găsiți în viață, care vor fi transformați împreună cu ceilalți, primind trupuri nemuritoare (1Cor 15:50-54; 1Tes 4:15-18).

Ultimul truc: cristofania diavolului

Adesea credincioșii își imaginează că diavolul ar avea o reședință subterană, unde își vede de munca lui de torționar al sufletelor celor dispăruți. Este o credință inspirată tot de el. Scriptura spune că diavolul, cu toți îngerii lui, este prezent în locurile cerești și în lumea noastră (Ef 2:2; 6:12; Ap 12:9-10, 12). Iisus îl numea „căpetenia acestei lumi” (In 12:31; 14:30; 16:11), apostolul Pavel îl numea „dumnezeul veacului acestuia” (2Cor 4:4) și îi descrie pe îngerii lui ca reprezentând o adevărată ierarhie spirituală de „principi, autorități și cosmocratori ai întunericului”. Astfel Satan este văzut ca „administartorul” nevăzut al lumii noastre.   

Dumnezeu i-a limitat diavolului acțiunile. Nu i-a permis diavolului să-și exercite fără limite puterea de a înșela. Dar când citim acele părți biblice care se referă la ultima bătălie dintre forțele binelui și forțele răului, dezvoltarea neobișnuită a ocultismului și a miracolelor false ne atrage atenția. O mare putere este descrisă în Apocalipsă asemenea falsului profet Samuel din En-Dor: „ridicându-se din pământ” (Ap 13:11) și făcând minuni nemaipomenite, imitând pe profetul Ilie, ceea ce Dumnezeu nu permisese preoților păgâni în antichitate (Ap. 13:12-14; 1Îm. /3 Rg. 18:24). Aceasta înseamnă că în final, Dumnezeu va permite diavolului și ceea ce nu i-a fost permis mai înainte.

De-a lungul istoriei, diavolul s-a prezentat oamenilor în modul cel mai cinic, manipulând credința lor greșită în spiritele morților. Nu se rușinează să se prezinte ca înger bun, ca un sfânt, ba încă se mulțumește și cu rolurile amuzante de vibrație cosmică, energie, vizitator extraterestru și orice altă identitate prin care ar putea înșela. Dar există dovezi că Dumnezeu va permite diavolului un ultim truc, care le-ar depăși pe toate celelalte prin anvergură și putere. Apocalipsa sugerează că, după succesiunea unor puteri mondiale istorice, reprezentate drept capete ale unei fiare, cel care va conduce lumea la sfârșit va fi „fiara însăși”, adică diavolul. Cum ar fi posibil ca lumea să se lase condusă de diavol?

O sugestie foarte valoroasă se poate găsi într-o veche scriere creștină din secolul al II-lea (Didaché XVI, 4-8),[20] care ne avertizează că, înainte de adevărata venire a lui Christos, va avea loc o falsă venire a lui Christos:

Atunci va apărea Înşelătorul Lumii [ὁ κοσμοπλανὴς, cf. Ap 12:9] dându-se drept Fiul lui Dumnezeu, va face semne şi minuni, şi pământul va fi dat în mâinile lui. El va face lucruri nelegiuite, care nu s-au făcut de când lumea. Atunci, lucrările oamenilor vor trece prin focul încercării, şi mulţi se vor poticni şi vor pieri; dar cei care vor rămâne statornici în credinţă vor fi mântuiţi de sub blestem. Atunci vor apărea semnele adevărului: mai întâi, semnul unei deschideri în cer, apoi semnul unui sunet de trâmbiţă. În al treilea rând, va fi învierea morţilor, 7.dar nu a tuturor, ci după cum e scris: „Domnul va veni şi toţi sfinţii împreună cu El.” 8.Atunci lumea va vedea pe Domnul venind pe norii cerului.

Referindu-se la același eveniment, Ellen White, care este privită de mulți ca un profet modern, afirma:

„Ca un act care va încorona marea dramă a înşelăciunii, Satan însuşi se vapreface în Christos. Multă vreme a mărturisit Biserica cea de-a doua venire a Mântuitorului ca pe o împlinire a speranţelor ei. Şi iată că acum, marele amăgitor va face să apară că Christos a venit. În diferite locuri ale lumii, Satan va apărea printre oameni ca o fiinţă magnifică, de o strălucire uluitoare, ca în descrierea Fiului lui Dumnezeu din viziunea lui Ioan [cf. Ap 1:13-15]. Slava care va înconjura pe Satan depăşeşte tot ceea ce au văzut vreodată ochii muritorilor.

Într-un singur punct va fi o deosebire. Satan va abate oamenii de la Legea lui Dumnezeu. Dar în ciuda acestui fapt, el va imita atât de bine un caracter drept şi nevinovat,  ‘încât să înşele, dacă va fi cu putinţă chiar pe cei aleşi.’ Capete încoronate, preşedinţi, conducători în poziţii înalte, se vor pleca înaintea teoriilor lui false.” …. Cu excepţia celor care sunt susţinuţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţa în Cuvântul Său, lumea întreagă va cădea pradă acestei amăgiri. Oamenii vor fi înşelaţi cu repeziciune, fiind fermecaţi şi ţinuţi într-o siguranţă falsă, pentru a fi treziţi doar la revărsarea mâniei lui Dumnezeu.”[21]  

Puțină istorie

Spre deosebire de teoria evoluționistă a istoriei religiei, în care totul a început cu animismul, apoi s-a ajuns la politeism și în fine la monoteism, concluzia lui Wilhelm Schmidt,[22] după cercetări serioase în mitologia multor triburi, este că inițial toți oamenii au fost monoteiști, și că de acolo lumea a decăzut în animism și în toate formele de politeism.

Da, am decăzut, de la credința în Dumnezeul Creator, „singurul care are nemurirea” (1Tim 6:16), la infatuarea că toți suntem nemuritori, zei – desigur, unii mai mult decât alții. Strămoșii, eroii, regii și elementele naturii au fost zeificate și ne-am bălăcit în superstiții milenii la rând. Iudaismul și creștinismul, care au fost proiectate să întoarcă lumea la Dumnezeul cel Viu, au alunecat treptat în inerția păgână a nemuririi naturale a sufletului și în toate ereziile și superstițiile care s-au născut din aceasta. Creștinismul a devenit cu timpul o religie a trecutului, a monumentelor, a morților. Speranța creștină s-a denaturat, iar Christos cel Viu, cel care a fost mort și a înviat cu adevărat, are mai puțină căutare decât o mulțime de presupuși mijlocitori din lumea morților.

Bine ar fi să ne întrebăm cum vede Dumnezeu religia noastră, acest melanj de creștinism și păgânism, la care se adaugă, din secolul al XIX-lea tot mai mult scepticism pe de o parte, iar pe de altă parte o sumedenie de spiritualisme care încearcă să conviețuiască atât cu știința, cât și cu religia creștină. Iar aceste spiritualisme, grupate sub genericul și discutabilul nume New Age, țin de esența păgânismului.

Întotdeauna au existat în lumea noastră fenomene paranormale, fie miracole autentice venite din partea lui Dumnezeu, fie mistificări și bruiaje spirituale de toate soiurile, în care spiritele rele au jucat ce rol au dorit, după cum le era mai convenabil ca să poată înșela. În societățile tribale, vrăjitorii și șamanii au păstrat și încă păstrează legătura cu lumea paralelă. Pe lângă aceștia, au apărut preoți ai diverselor divinități locale sau importate. Mai toate civilizațiile din afara culturii biblice (iudeo-creștine) au cunoscut spiritualismul, politeismul și jertfele umane. Păgânismul a abrutizat conștiința oamenilor, sfințind aici jos o societate construită pe principiul oprimării semenilor, și oferind speranțe deșarte (de asemenea discriminatoare) pentru viața de dincolo. În măsura în care religiile abraamice (iudaismul, creștinismul și islamul) au absorbit elemente păgâne, ele au favorizat într-o măsură mai mică sau mai mare, societățile opresive. Nu ne mirăm, așadar, creștinismul a fost înlăturat treptat din viața politică odată cu Revoluțiile Americană și Franceză (1783, 1789). Pe lângă faptul că separarea dintre biserică și stat clarifica un principiu benefic pentru amândouă, este tot mai evident că, începând din secolul al XIX-lea, forme religioase alternative aveau să se dezvolte în sânul creștinătății și dincolo de aceasta.

Înainte de apariția spiritismului modern în 1848, au exist unele forme precursoare, de un impact mai modest, cum ar fi doctrina lui Swedenborg (†1772)[23] – un adevărat șaman modern – sau „magnetismul animal” al lui Mesmer (†1815)[24] – numit hipnoză, după 1841. Dar curentul spiritist apărut în 1848 a depășit orice așteptare în viteza cu care s-a extins în lumea creștină.

Odată cu jocul ciocăniturilor din Hydesville,[25] New York, surorile Fox au devenit celebre peste noapte, repetând în public comunicările lor cu spiritele. Primii adepți ai noii mișcări au fost dintre quakeri (grupare religioasă care așează experiența personală mai presus de litera Bibliei) și dintre reformatorii sociali, care luptau pentru diverse drepturi în America. Războiul civil american, care a făcut o mulțime de morți, a dat aripi spiritismului. Inițial prin ciocănituri codificate, apoi prin scriere automată și, în fine, prin mediumnitate, prin mesele ouija, comunicarea cu spiritele s-a extins rapid în America de Nord, Europa, America Latină și în toate colțurile lumii, având cei mai mulți adepți în țările latinoamericane. În Brazilia s-a ridicat o statuie mediumului Chico Xavier, un mare filantrop și „psihograf”, despre care se spune că ar fi scris peste 490 de cărți și vreo 10.000 de scrisori.  Diverși învățați convertiți la spiritism[26] au contribuit la dezvoltarea teologiei/filozofiei mișcării, sau cel puțin la faima ei.

Spiritismul încă are unele reminiscențe creștine, dar se recomandă de predilecție ca „știința religiei.” Teologia mișcării nu este unitară, dar coincide în multe privințe cu așa numita teologie liberală. Spiritiștii sunt universaliști (cred că toate spiritele se pot mântui) și nu cred în diavol. Prin urmare, deși sunt în conflict cu Biblia, spiritualitatea lor este în armonie cu opiniile și aspirațiile religioase populare.

În ciuda unor dubii, provocate uneori de identitatea falsă a spiritelor consultate, sau de inteligența criticilor, credința spiritiștilor în supraviețuirea spiritului celui decedat și în comunicarea cu spiritele este sinceră. În 1921, Thomas Lynn Bradford, un american din Detroit, dorind să confirme existența vieții de după moarte, s-a înțeles cu prietena sa Ruth Doran să experiemnteze o comunicare post-mortem, după care s-a sinucis. Ruth Doran însă nu a primit de la el nicio comunicare după moarte.[27]            

Spiritiștii au fost frecvent confruntați cu criticile cercetătorilor științifici. Deși unii cercetători au devenit ei înșiși spiritiști convinși, din timp în timp acuzații de fals și de trucaj au fost dovedite. Spiritele nu răspund întotdeauna imediat, așa că mediumul trebuie să fie pregătit să „ajute” prin trucuri iluzioniste. Apelul la fals, de dragul demonstrației spiritiste, nu ar fi o problemă scandaloasă, dacă ne gândim că, în realitate, spiritele care intervin în seanțe sunt spirite șarlatane, care se dau drept suflete ale celor decedați.

În 1875, Helena P. Blavatsky, o ocultistă rusoaică, a fondat în America Societatea Teosofică, împreună cu alți doi ocultiști. Spre deosebire de spiritismul clasic, teosofia este amestecată cu mai mult hinduism, asemănându-se cu acele ramuri spiritiste care acceptă reîncarnarea. Astfel teosofia este mai ușor înțeleasă pe toate meridianele, inclusiv în Asia, ceea ce a ridicat popularitatea ei și în același timp a păgânizat și mai mult gândirea spiritualistă occidentală. În Europa, austriacul Rudolf Steiner, admirator al teosofiei, a fondat un alt curent teosofic, numit antroposofie, nu foarte diferit, în esență. De aici provine preocuparea pentru filosofia educațională Waldorf, agricultura biodinamică, medicina antroposofică, etc. Steiner a avut o influență foarte mare asupra multor personalități. Socialista britanică Annie Besant (†1933), de asemenea a contribuit la răspândirea teosofiei. În fine, Alice Bailey (†1949), o altă scriitoare britanică, a dezvoltat teosofia în America, adăugând diverse alte preocupări esoterice și folosind pentru prima dată conceptul de Era Vărsătorului (Aquarius, New Age), ca o eră a înfrățirii universale.[28]

Astăzi, sub genericul New Age recunoaștem un amalgam de tot soiul de curente spiritualiste care deviază de la creștinism, accentuând într-un fel sau altul experimentarea lumii paralele și predicând idealul îmbunătățirii și înfrățirii lumii, o lume verde, edenică, postmodernă, eliberată de adevăr absolut și care încearcă să zeifice individul și să-l conștientizeze de relația lui cu întegul universului. În tot acest rai spiritualist, Dumnezeul Creator este înlocuit cu divinitatea panteistă, iar Christos este în cel mai bun caz identificat cu un avatar spiritualist antic.

Yoga, meditații, tehnici, medicina alternativă, tot soiul de exerciții stranii de dezvoltare spirituală, tone de cărți care proslăvesc ocultismul pentru toate vârstele, nelipsita astrologie, diverse metode de ghicit, și în cele din urmă, neopăgânismul pur: întoarcerea la religia strămoșilor celți, africani, egipteni, daci. Și pentru ca tabloul să fie complet, creștinismul însuși este manipulat de unii ca și cum ar fi o metodă de vindecări prin spirit la comandă și de cunoaștere extrasenzorială. O lume, într-adevăr, paralelă!


[1] https://burebista2012.blogspot.com/2014/01/referendum-planetar-schimba-lumea.html www.ditrianum.org/english/articles/extraterrestrials/0006.htm retrieved 2014. http://terapie-prin-iubire.ro .

[2] Vezi http://eglisebaptiste.info/l27esprit_de_l27unite.htm

[3] [J. L. P.]Bonsens, Le clergé catholique et le spiritisme & la paix universelle par l’évolution morale des peuples. Chacornac, parut. 1910.

[4] Pace, E. (1912). Spiritism. In The Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company. Retrieved January 21, 2019 from New Advent: http://www.newadvent.org/cathen/14221a.htm.

[5] Op. cit. pag. p. 74, 80, 86.

[6] Op. cit. pag. 121, 126-127.

[7] https://www.ask-angels.com/spiritual-guidance/how-to-channel-your-angels

[8] Vezi Orele astrale ale omenirii, Editura Univers, 1973, în capitolul despre Franz Anton Mesmer.

[9] http://www.bravotv.com/personal-space/this-woman-claims-she-has-sex-with-ghosts

[10] www.thisisinsider.com/medium-reading-what-to-expect-2018-3

[11] www.express.co.uk/news/science/925045/alien-contact-Michio-Kaku-space-science-news-latest-aliens-ufo

[12] În Europa: Marea Britanie, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Norvegia, Estonia, Belarus, Polonia, România (trei centre: ASFAN, RUFON, RUFOR), Bulgaria. În America de Nord: Statele Unite (23 de organizații). În America Latină: Argentina, Brazilia, Chile, Peru, Uruguay. În Asia: Rusia, Turcia, Indonezia. În Oceania: Australia. Ro.Wikipedia „Listă de organizații care studiază OZN-urile”. En.Wikipedia ”List of UFO organizations”.

[13] www.freewebs.com/jasonjordan1/ufos.htm

[14] En.Wikipedia “Vatican Observatory”.

[15] www.dailystar.co.uk/news/latest-news/569170/vatican-aliens-pop-francis-secrets-catholic-church-jos-gabriel-funes-observatory ; www.dailystar.co.uk/news/latest-news/542606/pope-francis-reveal-aliens-exist-interfaith-religious-festival . www.thelivingmoon.com/49ufo_files/03files2/Monsignor_Corrado%20_Balducci.html ; http://www.ufodigest.com/balducci.html.Unele dintre aceste linkuri, din păcate, nu mai sunt actuale. Informațiile au fost înlăturate.

[16] http://idelio.clasit.org ;

[17] www.efemeride.ro/dovezi-care-sustin-ipoteza-paleoastronautica ; http://main.radioromaniacultural.ro/ipoteza_paleoastronautica_respectabila_i_victor_kernbach_1923_1995-47184

[18] www1.folha.uol.com.br/internacional/en/saopaulo/2013/01/1215017-new-version-of-ufology-in-the-country-mixes-with-spiritualism.shtml 

[19] Despre învierea lui Moise, la scurt timp după moartea lui, Biblia ne vorbește în mod indirect, dar suficient de clar. După ce se spune că Dumnezeu l-a îngropat și se precizează locul, se afirmă de asemenea, că nimeni nu i-a găsit mormântul (Dt 34:5-6). Apoi se afirmă în Epistola lui Iuda (v. 9), că Mihail (Arhanghelul) S-a împotrivit diavolului, disputându-și trupul lui Moise. Fiind vorba de trup, Mihail nu avea nevoie de un cadavru, evident, ci în calitate de Sol special al lui Dumnezeu, voia să-l învieze pe Moise. Mihail este numele acelui Sol al lui Yahwé, care Se identifică fără rezervă cu Dumnezeu (Ex 3:2-6, 14; Ios 5:13-15), cu alte cuvinte este vorba despre Christosul preexistent, în calitate de Comandant Suprem al îngerilor (archangelos). În aceeași calitate, „cu glas de arhanghel”, Mihail (Christos) va învia pe toți drepții care au murit (1Tes 4:16).  

[20] Didahia sau învățătura celor 12 apostoli, vezi https://informatiisimesaje.wordpress.com/2015/12/29/didahia-invatatura-celor-12-apostoli

[21] E. G. White, extrase din publicații: The Great Controversy, pag. 561-561, 624-625; Fundamentals of Christian Education, 471; Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 62;citate publicate în The Sevendth-day Adventist Bible Commentary, vol. 5, pag. 1105-1106. https://egwwritings.org . En.Wikipedia, “Ellen G. White”.

[22] En.Wikipedia, “Wilhelm Schmidt (linguist)”.

[23] En.Wikipedia, “Emanuel Swedenborg”.

[24] En.Wikipedia, “Franz Mesmer”.

[25] En.Wikipedia “Spiritualism”, “Spiritism”.

[26] Nu deținem o listă completă a personalităților care au îmbrățișat spiritismul, dar se pot verifica în Wikipedia sau diverse alte enciclopedii personalități ca: Cora Scott, Pascal B. Randolph, Robert Owen, William Crookes, Alfred R. Wallace, Arthur Conan Doyle, Charles Dickens, Robert Hare, Oliver Lodge, John F. Gray, William F. Barrett, Harry Price, Allan Kardec, Leon Denis, Gabriel Delanne, Camille Flamarion,  Pierre Curie, B. P. Hașdeu, Constantin Istrati.

[27] “DEAD SPIRITUALIST SILENT.; Detroit Woman Awaits Message, but Denies Any Compact”. The New York Times. Detroit. February 8, 1921. p. 3.

[28] En.Wikipedia “Helena Petrovna Blavatsky”, “Rudolf Steiner”, “Annie Besant”, “Alice Bailey”

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.