Adi, eu am scris deja că familia din care provenea Avraam era politeistă, idolatră și avea cultul astrelor, dintre care zeul Lunii (Sin/Suen) era în mod special venerat. Așa cum ai observat, nu întâmplător s-au mutat din Ur, în Haran. Dar nu uita, că Avraam iese din Haran, la chemarea lui Dumnezeu, părăsind nu doar rudele, ci și religia lor amestecată. Nu se menționează nici un caz de idolatrie în tribul lui Avraam. Laban și familia lui din Haran avea și alți zei pe lângă Dumnezeul patriarhilor, și pe calea aceasta au pătruns în familia lui Iacov, dar numai pentru un timp (Gn 35:4).

Cultul astrelor era respins chiar și de unii din neamul lui Esau/Edom (vezi Iov:31:26-27; 1:1; Pl 4:21). Este greu de crezut că în acest condiții, într-o linie patriarhală monoteistă, s-ar fi păstrat un cult zeului Lunii. Desigur, au existat permanent provocări, deoarece luna era venerată și în Egipt (:Khonsu, Yah), în Canaan (:Yariḫ) și în Arabia (: Amm, Sin, Ta’lab, Wadd), nu doar în Mesopotamia și Siria.

Spui că Moise a acceptat „sărbătorile astea” pentru că „nu le putea elimina”. Nu văd de ce n-ar fi putut să le elimine. Așa cum au fost date legi aspre (cu pedeapsa capitală) pentru idolatrie, puteau fi eliminate și sărbătorile păgâne pe aceeași cale. Realitatea este că sărbătorile sunt păgâne atunci când au dedicație păgână și un mod de sărbătorire păgân. Data și numele sărbătorii mai puțin contează, sau deloc. Cui îi pasă astăzi că Floriile sunt în locul sărbătorii Floralia (Anthesteria), sau Crăciunul coincide cu ziua nașterii Soarelui Învingător (Mithra)?

«…dar întotdeauna sursa acestor festivaluri (închinarea la Sin) trebuie recunoscută, nu fușerită fiindcă nu ne convine.»

Așa cum ziceam mai sus, sursa nu mai contează, cu atât mai mult cu cât patriarhii lui Israel nu se închinau lui Sin. Faptul că părinții și rudele lui Avraam PROBABIL erau închinători ai lui Sin, nu ne obligă să credem că prezența lunii noi în Israel ar fi fost o dovadă a continuităţii cultului lui Sin.

Am zis că Moise a prescris jertfe, deoarece el a fost autoritatea vizibilă care a dat Tora. Dar atât el, cât și Iosua și urmașii (profeți, apostoli, etc.) au afirmat clar că Dumnezeu i-a dat lui Moise aceste legi. Și știi bine că eu cred asta. M-am exprimat însă în stilul tău, ca să nu-ți mai dau ocazia să negi afirmația biblică și să deschidem apoi un alt subiect, dacă marii autori ai Bibliei au spus adevărul măcar despre ei înșiși…

«La fel a făcut și cu jertfele (practicate din timpuri străvechi), care acum trebuiau sa fie mâncate de oameni, nu să îmbuneze zeii.»

Probabil vrei să spui că nu Dumnezeu i-a dat instrucțiuni lui Moise, ci el ar fi moștenit aceste jertfe, doar le-a schimbat semnificația. Biblia arată clar că sistemul jertfelor exista înainte de Moise, doar că nu era legat de un sanctuar, nu era atât de complex și calendaristic. Cât privește cine mânca jertfele, arderile de tot erau consumate complet de foc, nu erau mâncate. Și acestea erau jertfele cele mai frecvente și mai apreciate. Doar jertfele pentru păcat erau mâncate de preoți, iar jertfele de sărbători erau mâncate de toată lumea. Dar nu cred că se poate dovedi că doar înainte de Moise jertfele „îmbunau zeii”. Conceptul de îmbunare/ispășire era prezent pretutindeni, iar Pentateuhul folosește acest limbaj. Dar în timp ce cultul lui YHWH practica ispășirea/îmbunarea (propitiation) în relație cu legea, păcatul și pocăința, cultele zeilor vedeau îmbunarea aceasta în relație cu capriciile zeului și cu cerințe superstițioase, magice ale divinității.

«Și la ce le-a folosit că s-au interzis vițeii de aur, în timp ce au păstrat bine-mersi festivalele in cinstea lui Sin (la origine) pe care acum le serbau in „onoarea lui Yahve”?»

Nu putem dovedi că lunile noi erau festivale în cinstea lui Sin. Și dacă ar fi fost așa la origine, ce contează? Întrebarea ta sună cam așa: Ce folos că au eliminat din sală muzica satanistă şi orgiile, dacă sala aceea au renovat-o şi au  făcut din ea casă de rugăciune? Sau suntem şi noi superstiţioşi? Se întoarce cumva bau-bau pe acolo, fiindcă i-a fost dedicată sala la origine?

«Erau închinate lui Sin luna noua, zilele 7, 14 (luna plină), 21, 28. Este pură întâmplare că, încă înainte de darea Legii, Moise stabilește 14 Nisan pentru Paște? Și de ce nu explici originea sărbătorii corturilor?»

Nu am explicat originea sărbătorii corturilor pentru că este deja explicată în Biblie: „Şapte zile să locuiţi în corturi…. pentru ca urmaşii voştri să ştie că i-am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului.”  (Lev. 23:42-43). Cât privește zilele de 7, 14, 21, 28 ale lunii, astea nu au nicio legătură cu religia mozaică. Erau zile nefaste (cu ghinion) în calendarul lunar babilonian și nu erau închinate lunii.

Luna nouă trebuie să fi fost o sărbătoare, dar nu am informații cum anume se sărbătoarea. De asemenea, luna plină (adică data de 15 a lunii) era de asemenea importantă, probabil dedicată lunii și se numea șapattu / sab-ad (= mijlocul lunii). Asemănarea cu cuvântul ebraic shabbath (ziua a șaptea, repaus) a dus la multe speculații inutile, cum că evreii ar fi luat sabatul de la babilonieni. Dar sabatul babilonian nu coincidea cu sabatul ebraic, nici ca timp, nici ca semnificație.

Faptul că Moise a stabilit ziua de 14 Nisan pentru Paște nu era pură întâmplare. Moise spune că în ziua (noaptea) aceea Israel a ieșit din Egipt  (Dt 16:1, 3, 6; Ex 12:14-28, 31, 42, 51; 13:3-10; Lev 23:5-8; Nu 9:1-5).

 «A lua drept etalon un text din Mileniul 2 BC, și a nu ține cont de textele (și tradițiile) mult mai vechi, nu te ajută decât să te învârți într-un cerc vicios.»

Vechimea atestării unor fapte nu este același lucru cu vechimea faptelor. Tradițiile pe care Moise le-a pus în scris în Pentateuh, cu privire la originile lumii, originile popoarelor, originile religiilor, ale limbilor etc. sunt mult mai vechi decât acelea pe care le-au pus în scris sumerienii și egiptenii. Lumea nu a evoluat de la politeism la monoteism, ci a involuat de la cultul Creatorului Unic, la cultul divinităților imaginare, al naturii, astrelor, spiritelor etc. Preoţii păgâni au modificat cosmogonia iniţială, au inventat teogonii şi au mitologizat trecutul ca să-l conformeze cu agenda lor. Faptul că ei și-au pus mai devreme în scris religia și legendele nu înseamnă că acestea sunt surse mai bune decât Moise. Moise este unic, iar cele scrise de el nu au fost noutăți, ci tradiții orale care constituiau cultura patriarhilor credincioși, care au fost permanent în conflict cu politeismul și stricăciunea păgână.

«Eu sunt un liber-cugetător.»

Ești liber doar să te îndoiești. Eu sunt liber și să cred. De aceea sunt creștin. Nici Dumnezeu, nici „destinul”, nici natura nu au pus un premiu pe inteligenţa sceptică.