„Nu trebuie să fii bun ca să fii mântuit; trebuie să fii mântuit ca să fii bun.” Dar chiar şi când zici că a fi bun este o dovadă a mântuirii, este adevărat în acelaşi timp că trebuie să fii bun ca să fii mântuit. Dacă nu este nici o dovadă, atunci nu eşti mântuit (în acest caz, o stare de fapt, faţă de un imperativ moral). Imperativul moral este de asemenea aplicabil, deoarece nici o „stare de fapt” nu poate exista dacă imperativul moral nu este în deplină putere.
Omul nu este copac, floare sau altă plantă asupra căreia Dumnezeu să acţioneze în afară de o cooperare continuă a voinţei umane cu cea divină. Dumnezeu poate transforma piatra într-o floare, pur şi simplu la comandă, dar nu poate face pe un păcătos sfânt în acelaşi mod.
Bill Sorensen,October 18, 2006