1. Textul din 1 Corinteni 10:20-21 se refera si la pomenile facute mortilor, obisnuite in traditia ortodoxa? Mai departe in versetul 28 ni se spune sa nu mancam decat daca am fost instiintati: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor.” Terminologia folosita era desigur valabila atunci. Termenul „idoli” nu se uziteaza asa des in vorbire. Cum aplicam azi? Care sunt idolii carora le sunt jertfite azi lucrurile?

Ionuţ, situaţiile acelea nu corespund exact cu cele de astăzi. Chestiunea mâncării pomenilor poate avea o semnificaţie asemănătoare, dacă cel care mănâncă mai are rămăşiţe de credinţă în suflete-fantome, sau în meritele pomenilor (trebuie să spui Bog-da-prosti = „Dumnezeu să-l / s-o ierte!”, ca şi cum ar putea fi iertat cineva după moarte, şi încă datorită unor fapte de caritate). Sau dacă participarea mea este percepută de ceilalţi ca fiind o acceptare a acestor învăţături rătăcite pseudocreştine. În nici un caz nu trebuie să lăsăm să se creadă asta (Ps 106:28; în trad. sinodală, 105:28). Ar mai fi încă un caz în care trebuie să te fereşti: să nu scandalizezi pe vreun coreligionar superstiţios, chiar când nu ar fi nici un motiv de blam, dar el crede că aceasta ar însemna împărtăşire cu zeii, cu morţii etc.

În acelaşi timp, este extrem de important să nu jignim persoana care aduce un asemenea dar. Dacă ştie cine suntem şi ce credem, nu ne va aduce. Sau este posibil să ne aducă din sentimente prieteneşti, ştiind că nu acceptăm teologia din spatele gestului. Eu personal nu am refuzat, atunci când am explicat de ce nu pot accepta o pomană. Cred însă că am mâncat vreo două colive în toată viaţa, fără să spun bogdaproste şi fără să scandalizez pe nimeni (decât pe eventuali cititori de aici). Una am mâncat-o chiar în casă la popă. Îmi era prieten şi îi murise soţia. Mi-a spus: ştiu că ai altă înţelegere şi nu o discut, dar am plăcerea să fii cu mine. Şi m-am dus. Era un preot bătrân, binevoitor şi cărturar. Ne simpatizam reciproc şi n-am vrut să-l jignesc refuzându-l.

Mai este şi alt motiv însă. E extrem de important ca un credincios să nu lase impresia de cerşetor. Imaginează-ţi că un tip de ăsta care nu are de-a face cu Biserica strămoşească, se înghesuie totuşi pe la praznice, fiindcă oricum, morţii, ca şi idolii, nu există… Dar trebuie să existe un minim bun simţ. Mai trist este că mulţi fac asemenea praznice oftând, cu mari sacrificii, deşi abia au cu ce să-și ţină zilele. Dar dacă nu faci, tot satul îţi sare în cap. De ruşine, oamenii fac multe prostii. Iar „obraznicu’ mănâncă praznicu’ ”.

2. Ne da voie Sfanta Scriptura prin versetul 27 al aceluiasi cap. de mai sus sa consumam orice fel de aliment necurat pentru a nu fi pricina de poticnire pentru necredinciosi?

Contextul acestui verset se referă la problema bucatelor dedicate idolilor, la carnea „‘contaminată’ ritual”, nu la cărnurile necurate din Lev 11. Aceasta se întâmpla de obicei la agapele din temple, dar şi la mese particulare.  Versetul indicat de tine spune aşa: „Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mîncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.”  (1Cor 10:27). Adică dacă eşti invitat la o masă specială (grecii făceau mese de seară) şi ai motive nevinovate să te duci (rudenie, prietenie etc.), nu are sens să întrebi dacă nu cumva carnea a fost închinată idolilor. Pavel vorbeşte despre conştiinţa altuia, nu despre conştiinţa noastră. Dacă conştiinţa ta este slabă şi superstiţioasă, nu te duci acolo. Dacă te-ai dus, nu eşti dintre cei hipersensibili. Şi nu are sens să faci cercetări absurde. Ca şi cum eşti invitat de un prieten sâmbătă seara la el, iar soţia lui, neadventistă, vă serveşte cu ceva; iar tu întrebi: „A fost gătită astăzi chestia asta, ca să ştiu dacă pot servi ?”

3. Legat de cap. 64 din Viata lui Iisus, episodul flamanzirii Domnului si al blestemarii smochinului, scrie ca „S-a apropiat de el, dar nu a gasit decat frunze, caci nu era ‘vremea smochinelor’ „. Acesta afirmatie este contradictorie din moment ce chiar in paragraful urmator este explicat specificul smochinului cum ca apar fructele si pe urma frunzele. Si atunci daca Domnul Isus nu a gasit in el „decat frunze” („un frunzis bogat”) e logic ca fructele fusesera culese. De ce se spune totusi „nu era vremea smochinelor”?

Amigo, îmi pare rău că nu-ţi pot spune mare lucru despre episodul cu smochinul blestemat. În orice caz, este clar că Iisus a făcut din acest caz o parabolă cu dublu scop (să arate puterea credinţei şi să ilustreze care va fi soarta celor care au doar pretenţii religioase şi nu fapte). Logica fizică a fenomenului este mai puţin importantă şi, să fie clar, indiferent de explicaţie, smochinul nu avea nici o vină. Aşa cum nici şarpele din rai nu era cu nimic vinovat – fusese doar un instrument al Înşelătorului.

Nu ştiu cum e cu momentul fructelor în Israel, dar eu din câţi smochini am avut şi am, toţi fac întâi frunze şi apoi fructe. Este adevărat însă că mugurii de la fructe pot apărea înainte. Şi evreii mâncau şi smochine verzi. În rest, nu mă amestec…

4. A patra plaga: cresterea exponentiala a temperaturii solare pe pamant poate fi pusa pe iesirea pamantului de pe orbita sa si apropierea de soare si astfel „soarelui i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui” vers. 8 din Apoc. 16 si vers. 9 „Si oamenii u fost dogoriti de o ARSITA MARE…” La urma urmei oamenii primesc ceea ce au ales: inchinarea la soare iar Dumnezeu este inca o data drept: soare au vrut, soare primesc si ei vad efectele cumplite ale inchinarii la un obiect creat si nu la Creatorul Sau. Putem  vorbi de un eveniment de proportii cosmice nemaintalnit in timpul celei de-a patra plagi, ultima plaga neuniversala? Sa nu uitam Isaia 13,13.

Nu ştie nimeni cum se va întâmpla cu dogoarea din plaga a patra. Nu ste neapărat necesar să se micşoreze orbita pământului. Schimbări ale axei, sau doar ale climatului, pot genera asemenea efecte. Nu este exlus şi un efect nuclear. Cine ştie? Om vedea atunci. Este dificil de aplicat versete ca Is 13:13 la acest fenomen. Clătinarea de acolo se referă la un cutrenur universal catastrofal, dublat de ceea ce profetului i se pare o „clătinare a cerului” (adică a boţii cereşti cu tot ce este pe ea. Ultimele versete din Apocalipsa 6 şi din Apocalipsa 16 (deci în ultima plagă) se potrivesc mai bine cu Is 13:13.

5. Cap. 11 din 1 Corinteni trebuie luat in considerare ca un mesaj doar pentru corinteni sau unele invataturi sunt valabile si pentru zilele noastre? Ex: vers. 4 –>este bine ca barbatii sa aiba parul scurt si „este rusine …sa poarte parul lung”. Israelitii aveau plete, isi lasau parul sa creasca? Stim ca nazireii nu se radeau deloc. Dar Domnul Isus?

Iisus nu purta păr lung, Este o imagine tradiţională, bazată pe falsul istoric numit „Actele lui Pilat”. Nimeni nu mai ştia cum arăta Iisus, nici chiar în primele secole. Unii susţineau că fusese cel mai frumos bărbat, alţii dimpotrivă, că fusese urât; fiecare argumentând „cu Biblia” (profeţiile din Is 53 şi Ps 45!) şi nu cu informaţii tradiţionale. Doar nazireii trebuiau să poarte păr lung (cazul Samson, Ioan etc.). Dar unii au purtat păr lung din motive personale, vezi cazul Absalom, despre care autorul nu zice nimic rău, deşi este ironic: îl cântăreşte, îl măsoară, iar la sfârşit îl spânzură cu propria podoabă! De asemenea grecii şi romanii se tundeau scurt în perioada aceea. Unele popoare orientale însă (sciţii, perşii etc.) purtau păr lung, ceea ce repugna grecilor şi romanilor. De aceea Pavel spune că „este ruşine”, referindu-se la cultura în care trăia. Desigur că principiile din 1 Cor 11 se aplică şi astăzi, dar regulile se aplică numai în situaţii similare. Dacă te duci ca misionară între islamici, bunul simţ te va învăţa să te îmbraci după criteriile decenţei feminine islamice. Altminteri nu ai nici o şansă (chiar şi aşa va fi dificil!).