[1] o dată pentru totdeauna, 4 fiindcă printre noi s-au furişat nişte oameni scrişi demult pentru osândă, nişte inşi fărădelege, care prefac în dezmăţ harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Iisus Christos.
5 Vreau să vă reamintesc – măcar că ştiţi voi toate acestea – că Domnul[2], chiar dacă a mântuit o dată pentru totdeauna, pe poporul Său din Egipt, mai apoi a şters de pe pământ pe cei ce nu I-au păstrat credinţă. 6 De asemenea, pe îngerii care nu şi-au păstrat rangul de prinţi [3] ci şi-au părăsit căminul, i-a păstrat în lanţuri veşnice, sub beznă, pentru judecata zilei celei mari.
7 După cum Sodoma, Gomora şi cetăţile vecine, care asemenea acestor îngeri se vânduseră desfrâului, umblând după „carne străină” – şi ne stau înainte ca pildă, suferind pedeapsă de foc veşnic! – 8 la fel şi aceşti proroci bântuiţi de năluci îşi spurcă trupul, nu recunosc nici o autoritate şi defaimă cinstitele stăpâniri.[4] 9 Nici măcar Arhanghelul Mihail, când se certa cu diavolul pentru trupul lui Moise, nu a îndrăznit să-i întoarcă acestuia o vorbă bine suduită, ci doar i-a zis: „Domnul să te judece!” 10 Dar aceştia înjură tot ce nu cunosc, pierind în putreziciune, prin ceea ce ştiu din fire, asemenea dobitoacelor fără judecată.
11 Vai de ei, că au luat-o pe calea lui Cáin,
au căzut în rătăciriea lui Balaam, pentru câştig
şi aleargă pe calea pierzării, în răzvrătirea lui Córah!
12 Zgaibe* obraznice, care se-nfruptă
cu voi, pe la obşteştile agape,
„păstori care se pasc pe sine”, [Ez 34:2,8]
nori fără ploaie duşi de vânt;
şi arbori fără rod în plină toamnă,
de tot uscaţi şi dezrădăcinaţi,
13 sălbatice talazuri tot aspumând ruşini,
luceferi vagabonzi, ce li s-a pus deoparte
bezna-ntunericului veşnic.
14 Şi despre ei a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, când zicea:
Iată că vine Domnul, vine
cu miriadele de sfinţi ai Lui,
15 s-aducă judecata-mpotriva tuturor
şi pe toţi răii să-i condamne bine
de toate faptele lor rele,
şi toate-acele vorbe grele,
pe care-aceştia – păcătoşi nemernici –
16 Aceştia sunt nişte bombănaci, nemulţumiţi de soartă şi căutători de greşeli, care trăiesc după poftele lor. Cu gura plină de vorbe umflate, ei linguşesc pe alţii cu mare mirare, aşteptând un câştig. 17 Amintiţi-vă, iubiţii mei, de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Iisus Christos, 18 care vă ziceau: „În vremile de apoi vor apărea batjocoritori, care vor trăi după pofte nelegiuite”. 19 Aceştia sunt cei ce aduc dezbinare, oameni sufleteşti[8], nu duhovniceşti – pentru că nu au Duhul.
20 Voi însă, iubiţii mei, zidiţi-vă mai departe pe temelia credinţei voastre preasfinte, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, 21 şi păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Iisus Christos spre viaţă veşnică.
22 Aveţi şi voi milă faţă de oamenii certaţi cu credinţa; 23 pe aceştia salvaţi-i, smulgându-i din foc, iar de ceilalţi fie-vă milă cu silă, urând până şi cămaşa pătată de carnea lor.
Doxologie (Slavoslovie)
24 A Celui ce poate să vă păstreze fără căderi
şi să vă facă să staţi înaintea Slavei Lui
cu n e m a i u m b r i t ă b u c u r i e,
25 singurului Dumnezeu şi al nostru Mântuitor
prin Iisus Christos, Domnul nostru,
este slava, mărirea, puterea şi stăpânirea,
înainte de veac şi acum şi în toţi vecii.
Amin!
* 1. Vezi. 2Pt 2:13 (lepre şi lichele, cf. tc. leke = pată). Gr. spilas // spilos. NT Bălgrad: zgaibe. 2. pete întunecate pe apă, ca stânci submarine. Pentru abuzurile legate de agape vezi 1 Cor 11:17-34.
** Manuscrise târzii (bizantine) adaugă: înţelept.
[1] Adică: cei dedicaţi lui Dumnezeu, membrii comunităţii creştine (cf. R 1:7, 15:25.31, 1Cor 1:2, 16:15, 2Cor 1:1, Ef 1:1.18, 3:18, 5:3, Fip 1:1, Col 1:2.26).
[2] Unele manuscrise au IISUS, în loc de DOMNUL.
[3] Sau: primul rang, dregătoria, poziţia de conducători, arhonia („începătoria”); starea primordială, orginea. Sau, nu şi-au vegheat (urmărit cu privirile?) Căpetenia (Arhanghelul din v. 9 (?); Căpetenia care i-a înşelat?).
[4] Cf. 2Pt 2:10 11. Vezi şi VUL, DRB, LND, NRV ACF.
[7] Sau: care fac discriminare, părtinire.
[8] Lit: psihici, în contrast cu cei spirituali (duhovniceşti, „pneumatici”) – vezi şi 1Cor 2:14, 15:44-46. Remarca este ironică, o adevărată inversare a clasificării platonice la care, probabil, se refereau, adesea, învăţătorii eretici (care în primele secole erau de origine gnostică). După aceştia, „pneumaticii” (spiritualii) erau cei iniţiaţi în teozofia lor, care preferau sensul alegoric în locul celui literal-istoric al textului biblic; în timp ce pe creştinii dreptcredincioşi, care trăiau după cuvântul lui Dumnezeu, îi numeau „psihici”, adică „sufleteşti”, inferiori, naivi, care trăiesc la nivelul sentimentului.
Comentarii recente în articole