În iudaism

În afară de Iisus din Nazaret (care nu obişnuia să facă declaraţii publice despre mesianitatea Sa, pentru a nu fi considerat un rebel politic), au existat şi există încă alte persoane cu pretenţii mesianice. Primii, în sens cronologic, au fost evrei.

Şim’on bar Kosiba’, proclamat Messia de către Rabi Akiba’, a condus a doua revoltă iudaică antiromană (132-135), în calitate de nassi (etnarh) al lui Israel. Cunoscut ca Bar-Kochba (fiul Stelei) în timpul războiului, şi Bar-Koziba’ (fiul Minciunii), după eşec. Împăratul Hadrian l-a învins cu preţul unor mari pierderi de vieţi, încât a refuzat celebrarea triumfului la sosirea în Roma.

Şabbtai Ţvi, un rabin cabalist foarte bogat din Izmir, la vârsta de 22 de ani, în 1648, a prezis că anii 1648 şi 1666 sunt hotărâtori pentru sfârşitul lumii. S-a proclamat Messia în faţa discipolilor lui, adică alesul lui Dumnezeu pentru răsturnarea tuturor guvernelor lumii şi restaurarea împărăţiei lui Israel. Colegiul rabinilor l-a anatemizat în cele din urmă, şi a fost exilat împreună cu ai lui. După 1653, la Istambul, predicatorul evreu Ha-Yakini l-a confirmat pe Şabbtai, confecţionând în acest scop un „document vechi” ebraic, care prevedea apariţia izbăvitorului. După ce a călătorit prin mai multe cetăţi ale Imperiului Otoman, fiind mereu expulzat. În 1663, cu ajutorul unui prieten, evreu bogat din Cairo, a ajutat pe evreii din Ierusalim. S-a căsătorit apoi cu Sara, o frumoasă prostituată creştină din Livorno, care pretindea că i s-a descoperit că va fi soţia viitorului Messia. Şabbtai compara această relaţie cu ceea ce presupunea el despre Iisus şi Magdalena, ba încă precedentul profetul Osea, considerat tipologic, a întărit convingerile adepţilor lui.

În drum spre Ierusalim, i s-a alăturat Natan din Gaza, care se pretindea profetul Ilie (cel care, după credinţa iudaică, trebuia să vină înaintea lui Messia). În anul 1665, acest Ilie a anunţat că el va cuceri lumea pentru Messia, fără vărsare de sânge, şi că Messia, călărind pe un leu care va ţine în fălci un balaur cu şapte capete, va aduce înapoi cele 10 seminţii pierdute. Aceste veşti au devenit foarte populare şi crezute. Cum însă rabinii din Ierusalim erau sceptici, Şabbtai s-a întors în final la Izmir, unde în ziua de Roş Haşşana s-a sunat din şofare în sinagogă şi s-a strigat: „Trăiască Regele nostru Messia”. Ajuns lider necontestat, Şabbtai a înlăturat orice opoziţie (rabinul local, necredincios!), şi faima i s-a dus până în Europa.

În apropierea anului 1666, toată evreimea din lume era în alertă. O mişcare sionistă era de dorit, întrucât în Europa avuseseră loc uriaşe pogromuri. Numai în Polonia lui Bogdan Hmelniţki fusese lichidată o treime din populaţia evreiască, şi multe centre culturale evreieşti fuseseră distruse. Şabbtai era înconjurat de mai mulţi rabini fideli, şi aceasta era în ochii credincioşilor cea mai mare garanţie. Enciclicile lui Şabbtai începeau cu formula: „Fiul lui Dumnezeu cel întâi născut, Şabbtai Ţvi, Messia şi Mântuitor al poporului Israel…”

Următoarea mutare gândită de Şabbtai a fost vizitarea capitalei Istambul, unde se aştepta, după profeţia lui Ilie al său, ca sultanul să-i cedeze coroana, printr-un miracol. În loc de coroană însă, l-au aşteptat pe drum lanţurile marelui vizir şi închisoarea. Arestul lui Şabbtai însă nu a înăbuşit speranţele evreimii, care era amăgită de anunţuri din partea falsului Ilie, despre pretinsele minuni care se întâmplau la Istambul şi la închisoarea din Abydos (unde Şabbtai era tratat într-adevăr, cu mare libertate, primind sume uriaşe de la credincioşi şi asigurându-şi o viaţă pe măsura pretenţiilor). În multe locuri din Europa, evreimea se pregătea de un nou Exod, iar în unele sinagogi a apărut inscripţia „Binecuvântat fie Domnul şi Regele nostru, sfântul şi neprihănitul Şabbtai Ţvi, Messia (unsul) Dumnezeului lui Iacob.”

Dar Şabbtai şi-a agravat situaţia, intrând în ceartă cu un profet polonez, care a alertat autorităţile otomane. Falsul Messia a fost dus la Edirne şi silit să treacă la Islam, ceea ce a şi făcut, împreună cu Sara şi cu un grup de adepţi. Faptul a produs o mare dezamăgire printre evrei, deşi unii au continuat să creadă că aceasta face parte din strategia divină a eliberării. Şabbtai a încercat să joace dublu rol, convertind evrei la islam, şi islamici la cabalism, până ce a fost îndepărtat şi de acolo, în final dus în Muntenegru.

După moartea lui (1676), o adevărată dinastie de pseudomesii i-au succedat, cu puţină faimă: Jacob Querido, pretins reîncarnarea lui Şabbtai; Miguel Cardoso, numit Messia ben Efraim; Mordecai Mokia, de asemenea un Messia, şi Löbele Prossnitz (m. 1750), zis Messia ben Iosef. Secta şabbtaiană, care-i poartă numele, un amestec de iudaism, islamism şi creştinism, a continuat să existe sub numele turcesc donmé (apostaţi). Prin 1756, un tribunal rabinic din Ucraina (adunat într-un sat evreiesc pe care creştinii l-au numit Satanov) a judecat pe şabbtaienii acuzaţi de a fi încălcat legile iudaice fundamentale ale moralităţii, modestiei şi ale religiei (acceptând sfinţenia Bibliei creştine). Mărturisirile acuzaţilor dovedesc că, între aceşti şabbtaieni, a existat într-un timp o „poruncă” a liderilor de a permite ca femeile din grup să se cupleze (cu sau fără voia lor), cu un alt bărbat decât cel legitim.  Există şi tentative de redeşteptare a mişcării, care numără astăzi zeci de mii de adepţi, împrăştiaţi până în California. În stilul lui Şabbtai, mişcarea este antinomiană (dispreţuieşte regulile mozaice), şi se vorbeşte chiar despre „mântuirea prin păcat”.

Jakob Frank, negustor de pietre preţioase şi textile, fiul unui evreu şabbtaian din Cernăuţi, s-a proclamat, în 1759, reîncarnarea lui Şabbtai Ţvi şi a regelui David, punând bazele sectei frankiste, o mişcare anti-talmudică, persecutată de evrei. Frankiştii acceptau şi Noul Testament, şi Iluminismul, la care adăugau conceptul „purificării prin păcat”. În calitatea sa de succesor autoproclamat al lui Şabbtai, Frank a declarat că a primit viziuni speciale, care arătau că evreii trebuie să treacă la creştinism. Frank însuşi şi adepţii lui au fost botezaţi de bună voie catolici, iar unii dintre ei s-au alăturat protestanţilor (Fraţilor Moravi). Circa 26.000 de frankişti au fost botezaţi în Polonia până la 1790.

Totuşi, convertirea la creştinism nu i-a scăpat pe frankişti de necazuri, fiindcă erau suspectaţi de erezie. În 1760, Frank a fost arestat în Varşovia şi dat pe mâna tribunalului catolic, care l-a condamnat ca eretic şi l-a întemniţat la mânăstirea din Czestochowa, unde a stat 13 ani, în care şi-a mai adăugat şi faima de martir. Adepţii continuau să ţină legătura cu „sfântul maestru”, care învăţa că mântuirea se capătă numai prin „religia lui Edom” (aluzie la creştinism – „Edom” este un vechi cod rabinic pentru Roma), aşa cum era înţeleasă de Frank. În 1772, când ruşii au ocupat Polonia, Frank a fost eliberat şi a locuit la Brno, până în 1786, înconjurat de o gardă personală de 600 de oameni înarmaţi, şi unde a fost vizitat şi de cel care avea să devină ţarul Pavel I. În acest timp, secta era condusă de fiica sa Eva. La curtea din Viena, Frank a fost privit ca un fel de misionar creştin printre evrei. Dar în final s-a dovedit că era de alt soi. S-a stabilit cu fiica sa în Germania, la Offenbach, care a devenit apoi loc de pelerinaj al adepţilor. Frank a murit bogat, ca baron de Offenbach, în 1791, şi a fost urmat de fiica sa, ca „sfântă maestră” a acestui ordin de dublu-apostaţi. Unii frankişti, între care şi nepotul Moses Dobrushka au fost activi în Revoluţia Franceză. Nu puţini au gândit că Napoleon ar putea fi Messia. În timp s-au amestecat prin căsătorii cu clasa înstărită şi cu mijlocaşii din Polonia şi Boemia. Personalităţi ca Frederic Chopin şi Adam Mickiewicz au fost descendenţi ai lor. (Bineînţeles că descendenţa naturală nu înseamnă nimic. Am menţionat faptul doar ca o curiozitate).

În islam

Christoşi impostori au apărut de asemenea în lumea islamică, în mediile sincretiste orientale, precum şi în diverse confesiuni creştine, ca forme paroxistice de dizidenţă, cu teologie proprie şi, în multe cazuri, în asociere cu fapte reprobabile.

De pe la 1863, Mirza Hussayn Ali Nuri, un iranian din secta persecutată a lui Bab, a început să pretindă că el este manifestarea strălucită a lui Dumnezeu (Bahaullah), cel promis de toate religiile, Părintele veşniciilor, Domnul Oştirilor, Duhul Adevărului, Mângâietorul, Christos revenit, precum şi încarnarea unor speranţe mesianice orientale. El a fondat religia Bahai, cu pretenţii universale: a adresat mesaje pe tăbliţe multor lideri ai lumii (Pius IX, Napoleon III, Regina Victoria, Wilhelm I, Franz Joseph, Aleksandr II, Sultanul Abdulaziz, Şahul Nasiriddin, unor lideri americani), cerându-le să accepte revelaţia lui, să renunţe la averi, să rezolve disputele paşnic şi să colaboreze pentru mai binele popoarelor lumii. Urmaşii acestuia sunt astăzi circa cinci milioane, în 247 ţări.

Mirza Ghulam Ahmad, întemeietorul sectei islamice Ahmadiyya (1889), fiul unui medic indian, a pretins că este Messia cel promis, Christos venit a doua oară, adevăratul Mahdi aşteptat de musulmani în zilele sfârşitului. Susţinea că Iisus din Nazaret ar fi supravieţuit crucificării şi S-ar fi refugiat apoi în Kaşmir. Ahmad a adunat peste 300.000 de adepţi, a scris peste 80 de cărţi, în limbile urdu, arabă şi persană, conţinând expunerea şi explicaţia gnozei care i s-a revelat, în fapt o apologetică islamică. Chiar şi creştini ca Lev Tolstoi au fost impresionaţi de unele cărţi ale lui. Ahmadienii sunt în general nerecunoscuţi în ţări islamice, dar şi în unele ţări creştine (Belarus).

În creştinătate

Pe la 1770, „Maica” Ann Lee, fondatoarea sectei Tremurătorilor (Shakers) americani, a pretins că este Christosul feminin, întruparea desăvârşită a lui Dumnezeu. Idealul ei religios era un fel de mănăstire cu program comun, cu pronunţată politică de segregare a sexelor, şi cu un cult emoţional, însoţit de muzică specială şi dans. Scopul era atingerea perfecţiunii creştine. Exerciţiile, duse până la paroxism, sfârşeau cu glosolalie şi tremurături („dovada” că păcatul era alungat afară din trup). Secta a rămas doar istorie.

Pe la 1857, Arnold Potter, un lider mormon, a pretins că spiritul lui Christos intrase în el şi a devenit „Potter Christ”, Fiul Dumnezeului viu. Umbla îmbrăcat într-o robă albă. În 1872, încercând să se înalţe la cer de pe buza unui deal, călare pe măgar, aşa cum i se descoperise, noul christos s-a făcut zob sub privirile adoratorilor. W. Davies, un alt lider mormon schismatic, adoptând doctrina reîncarnării, s-a prezentat ca fiind Arhanghelul Gavriil, iar pe cei doi fii ai săi, născuţi în 1868 şi 1869, i-a proclamat ca fiind Iisus Christos şi Dumnezeu Tatăl. Cu aceste victorii, a întemeiat secta numită Împărăţia Cerului, care s-a prăbuşit după 1880, când ambii copii au murit de difterie.

Japonezul Fukunaga în 1987, pretinzând că el este reîncarnarea lui Iisus şi a lui Buda, a întemeiat secta Hono Hana Sanpogyo (care şi-a schimbat numele în Yorokobi Kazoku no Wa), supranumită cultul „citirii în talpă”. întrucât Fukunaga pretindea că poate diagnoza bolile şi prezice viitorul examinând picioarele clienţilor. Mare amator de prozelitism, în vederea măririi propriilor venituri, Fukunaga a strâns în jurul lui aproape 30.000 de adepţi şi s-a încurcat în scandaluri financiare.

Pe la 1912, afro-americanul G. Baker, s-a proclamat Reverend Major Jealous Divine (Father Divine). Învăţături morale, desigur, dar o viaţă scandaloasă şi colorată cu câteva detenţii. Toată evanghelia lui este un îndemn la gândire pozitivă, la lupta pentru drepturile celor oprimaţi, viaţă decentă şi… descurajarea căsătoriei. Secta întemeiată de el încă există în America, sub conducerea văduvei lui (Mother Divine).

Ahn Sahng Hong a fost un budist coreean, botezat ca adventist în 1948, după care a părăsit Biserica pentru a întemeia, în 1964, „Societatea Misionară Mondială a Bisericii lui Dumnezeu”, o sectă care crede că el este Christos venit a doua oară. A scris o serie de cărţi cu caracter apocaliptic. Doctrina lui poate fi rezumată astfel: Dumnezeu a împărţit cele 6 milenii ale istoriei lumii în trei vârste dispensaţionale, corespunzătoare persoanelor Sfintei Treimi, fiecare din ele având un mântuitor: 1. Iehova; 2. Iisus şi 3. (pentru era actuală)… Ahn Sahng Hong, numit de adepţii lui Rădăcina lui David, Dumnezeu Atotputernic şi Duhul Sfânt. Proclamă mântuirea prin credinţa în el… Din adventism a păstrat doar obligativitatea sabatului, la care a adăugat paştele cvartodeciman, prin care promite iertare de toate păcatele.

Pe la 1950, Georges Roux, fost inspector de poştă, s-a proclamat Christos revenit pe pământ prin reîncarnare, Dumnezeu Adevărat, şi în scurt timp a început să difuzeze broşuri în toată Franţa şi dincolo de graniţă, cu titlul: „Ieri, Iisus din Nazaret, astăzi Georges de Montfavet”. broşuri în toată Franţa şi dincolo de graniţă, cu titlul: „Ieri Iisus din Nazaret, astăzi Georges de Montfavet”. Manifestările divine anterioare (Noise, Buda, Krişna şi Iisus), nu au reuşit să împlinească legea dragostei. De aceea a fost nevoie de o nouă manifestare în persoana lui Georges de Montfavet. Evanghelia lui era o preocupare pentru îndepărtarea suferinţei prin cuvânt. Medicina este inutilă, toate bolile se pot vindeca prin „punerea mâinilor”. Judecata de apoi era stabilită pentru 1980, iar vestea trebuia difuzată peste tot înainte de acea dată. Roux spunea că Iisus nu este divin şi nu a înviat. După decesul lui Roux în 1981, secta lui, numită pompos Alianţa (sau Biserica Creştină) Universală, însumând astăzi circa 2000 membri în câteva ţări de limbă franceză, a rămas sub conducerea fiicelor sale. Cultul se celebrează duminca, începând cu o parafrază a rugăciunii creştine, pronunţată cu mâinile ridicate: „Tatăl nostru care eşti pretutindeni, Prezenţa Dvs fie adorată, Lumina Dvs să ne inunde, Facă-se voia noastră cea bună pe pământ, precum în univers se face voia Dvs. Astăzi ne vom face pâinea de fiecare zi, Vom evita orice ofensă, Şi vom acţiona înaintea Dvs călăuziţi de iubirea Dvs, Binecuvântând legea Dvs, Ne vom sforţa numai spre bine, Pentru ca orice rău să fie alungat de pe pământ. Aşa să fie! În numele Tatălui, în numele Fiului, luminii Sale !”

Un alt francez, Claude Maurice Marcel Vorilhon, fost cântăreţ şi jurnalist sportiv, amator de competiţii auto, a pretins în 1973 că ar fi avut o întâlnire cu extratereştrii (Elohim), după care a fondat Mişcarea (Revoluţia) Raeliană, pentru că şi-a schimbat numele în Raël, sol al lui Elohim şi Fiu al lui Yahweh. A publicat mai multe cărţi care detaliază întâlnirea lui şi mesajele care pretinde că i s-au dat, de către Yahweh. Căsătorit şi divorţat de mai multe ori, Rael a călătorit 30 ani prin lume ca să conferenţieze şi să ţină seminarii celor care-i citiseră cărţile. Mişcarea se zice că are acum circa 80.000 membri în 90 ţări. Pseudomesianismul său militează pentru clonări şi este foarte activ în a se apăra cu legile împotriva defăimării, când mişcarea este criticată. Raelienii încurajează relaţiile homosexuale, bisexuale şi heterosexuale în aceeaşi măsură, şi susţin că toate trebuie recunoscute de lege. De asemenea, ei susţin liberalizarea educaţiei sexuale a copiilor.

În 1972, Laszlo Toth, un geolog australian, a mutilat cu ciocanul statuia Pietà a lui Michelangelo, strigând: “Eu sunt Iisus Christos, înviat din morţi!” După cercetări, a fost internat în 1973 într-un spital de psihiatrie din Italia, iar după 1975 deportat înapoi în Australia.

În anii ’80, H. Mitchell Jr., un afro-american, membru al Nation of Islam s-a proclamat Dumnezeu, luându-şi numele sacru Iahweh ben Iahweh, şi întemeind secta rasistă „Neamul lui Iahweh” în Florida. Mitchell a orchestrat asasinarea multor persoane. Este cunoscută dedarea acestei secte la asasinate sadice împotriva albilor, după doctrina lui Mitchell, care este un fel de „teologie a eliberării” (în felul Exodului). Una din cerinţele lui era şi separatismul faţă de albi. Justiţia terestră a fost extrem de blândă cu acest posedat, care a stat în detenţie doar zece ani, apoi a fost eliberat pe cauţiune. Natura însă nu l-a iertat. A murit de cancer, în 2008.

Clarvăzătorul brazilian Inri Cristo, crezându-se Christos revenit pe pământ, vagabond şi postitor, pus pe vindecări de bolnavi, a întemeiat în 1982 „Noul Ordin Catolic”, sau Supremul Ordin Universal al Sfintei Treimi (SOUST), o sectă restauraţionistă, criticând Biserica Romană pe criterii protestante, dar şi pentru că ar fi eliminat din creştinism „legea divină a reîncarnării”. Printr-un post de televiziune, Inri a convocat mulţimile într-o piaţă din Belem şi a întrerupt liturghia cu cvintele: „Afară de aici, hoţi mincinoşi, închinători la idoli, negustori de sacramente false ! Eu sunt Christos!”. Apoi s-a îndreptat spre altar, a smuls chipul lui Iisus de pe crucifix şi l-a zdrobit, arătând astfel că Christos este viu. Poliţia a intervenit imediat, a scos mulţimea afară din catedrală, l-a arestat pe Inri, care a fost examinat psihiatric. Inri a vizitat multe ţări latino-americane, Anglia, Europa şi Vaticanul.

În 1984, yoghinul japonez Shoko Asahara a fondat secta Aum Shinrikyo (Adevărul Suprem), grupul din istoria Japoniei care a crescut cel mai repede, ajungând la zeci de mii de adepţi, mulţi fiind tineri absolvenţi de universitate. Aum a inspirat crearea de filme şi romane. Are faima de a fi cea mai periculoasă sectă, cu pretenţii de guvern spiritual, dar implicată în crime teroriste de mare amploare. În 1992, Asahara s-a proclamat Christos, singurul maestru deplin iluminat, Mielul lui Dumnezeu, misiunea sa fiind aceea de a îndepărta păcatele lumii şi karma rea, transferând în schimb urmaşilor, putere spirituală. Adepţii se împart în două clase. Unii erau familişti, cu copii, alţi trăind viaţă ascetică, în grup. În riturile de iniţiere se folosea LSD, Doctrina Aum este un ghiveci de budism, creştinism, Nostradamus şi yoga.

Asahara era obsedat de viziunea conspiraţiilor negre organizate de evrei, de masoni, de casa regală britanică, de religii japoneze rivale. A identificat fiara Apocalipsei cu America, despre care a prezis că va ataca Japonia, declanşând un al treilea război mondial. În acest conflict, care va culmina cu scenariul Armaghedon, prezis pentru anul 1997, urma să piară toată lumea. Desigur, cu excepţia unei elite minuscule, secta Aum, care avea misiunea de a publica posibilitatea supravieţuirii. Aum avea tentacule în Asia, Europa, America. Membrii Aum au activităţi ilegale şi in Romania (în Bacău şi lângă Ceahlău), sprijiniti din Rusia, unde se crede că secta are zeci de mii de membri. Sub masca unor dezbateri privind ştiinţele oculte, sau prin difuzarea de cărţi se racolează noi membri Aum.

Pe măsură ce data prezisă se apropia, Asahara a luat tot felul de măsuri teroriste pentru provocarea de conflicte grave, ca să se asigure de izbucnirea marelui conflictul mondial anticipat. Aceasta este explicaţia atacului cu gaz sarin la reţeaua de metrou din Tokyo, în 1995. La scurt timp, tartorul Asahara a fost arestat, judecat şi condamnat la moarte, împreună cu principalii lui colaboratori. La proces a refuzat să vorbească. Alte acte criminale fuseseră comise între 1989-1995. Membri care încercau să părăsească mişcarea, personalităţi publice ostile sectei, etc. au fost ucise. În 1992, Aum publicase un fel de declaraţie de război constituţiei şi instituţiilor japoneze. Din anul 2000, secta Aum, fiind decapitată, şi cu doctrina modificată în forme paşnice, având un alt lider, şi-a schimbat numele în Aleph. Numărul membrilor s-a redus la circa 1700 şi este divizată în două partide. Este legal acceptată, dar supravegheată de poliţie.

Sanctitatea Sa Jetsun Gyalwa Jampa Gonpo, Sanat Maitreya Kumara, sau mai pe scurt Buddha Maitreya, este de fapt un camionagiu american, Ronald („Ron”) Lloyd Spencer, îndumnezeit peste noapte cu titluri interminabile: Tulku Karma Sonam Phuntsok Rinpoche, zis Babaji, zis Tulku Je Tsong Khapa Gyalwa Rinpoche şi Lama Dorje Buddha Maitreya Jesus Archangel Michael şi Metatron („Îngerul” lui Iahwé, care în mistica iudaică este uneori numit „Iahwé Mai Mic”), şi Iisus venit a doua oară. …

După stagiul de iniţiere făcut în Tibet, preasfinţitul a întemeiat în 1996 Biserica Shambalei Vajradhara Maitreya Sangha, sau Fundaţia Tibetană, desigur pentru scopuri caritabile, şi pentru a susţine evoluţia planetei prin suportul maeştrilor vii ai înţelepciunii iubitoare (!). Crucea Solară ™ a acestui Maitreya (care se comercializează bine) este o „expresie fizică a transformării care transmite binecuvântările Sanctităţii Sale”, bla-bla-bla, „reîncarnarea lui Dumnezeu pe pământ”, ca să ajute biata omenire să se vindece prin ştiinţa mântuirii şi a integrării sufletului. Forma acestei cruci este blagoslovită de însuşi Buddha Maitreya, şi are proprietăţi geomantice. Iluminatul comercializează la mare preţ, diferite alte şmecherii metafizice, amulete şi drăcii sfinţite care aduc vindecare eterică.

Desigur, fondurile ridicate pe calea aceasta de la credincioşii americani, sunt destinate nobilului scop de sponsorizare a unor mănăstiri din Tibet. Dar nimeni în afară de el nu verifică unde se duce cea mai mare parte din bani. Cunoscuţii mai vechi ai fostului şofer Ron, afirmă că acesta are la activ furturi, abuzuri sexuale, fraudă, spălare de creiere şi distracţii cu „cânepă”. Călugării lui americani, pe care i-a prostit ca să fabrice pentru el sfintele prostioare pe care le comercializază, îl slujesc pentru puţine avantaje materiale, având în schimb privilegiul de a-i fi discipoli, şi a-i audia învăţăturile spirituale despre Atlantida, despre OZN-uri şi alte minuni zburătoare. Călugării lui sunt celibatari, ca stare civilă, dar el însuşi este divorţat, recăsătorit şi cu copii. Ron se pretinde în armonie cu Dalai Lama (altă sanctitate!), însă acesta nu-l recunoaşte. De fapt după ce criterii poţi recunoaşte pe adevăratul Maitreya sau Christos, sau Părintele, etc., dintre atâţia pretendenţi din toate religiile, rasele şi limbile?

David Shayler, este un jurnalist britanic, fost ofiţer de securitate, care a demisionat, după ce a vândut presei secrete. În 2007 a început să susţină că tragedia „9/11” a fost provocată de guvernul SUA. În acelaşi an, s-a fixat definitiv pe ultima sa dezvăluire: el este Messia, ultima încarnare a Duhului Sfânt, Dumnezeu întrupat, deţinător al secretului vieţii veşnice, şi a fost ales special, pentru că a militat întotdeauna pentru adevăr. Teologia lui este în esenţă budistă. Zice că are puterea de a influenţa vremea şi a împiedica atacurile teroriste. Cele mai mari minuni săvârşite până acum, sunt în lumea fotbalului: a determinat de două ori, pe cale spirituală, victoria echipei favorite, ultimul triumf al ei fiind la Bucureşti.

Mitsuo Matayoshi, un japonez din Okinawa, un politician excentric, fost predicator, a întemeiat în 1997 partidul World Economic Community, pornind de la convingerea că el este Dumnezeu şi Christos, drept pentru care se intitulează Iesu (Iisus) Matayoshi. Ideologia lui este un amestec de escatologie creştină şi politică conservatoare. Crede că el va aduce slavarea lumii printr-o judecată de apoi realizată pe cale legitimă, politică. Mai întâi, va fi ales prim ministru al Japo, iar după succesul politicii lui, Statele Unite îi vor oferi funcţia de Secretar General. Apoi el va domni peste întreaga lume, atât la nivel religios, cât şi politic. Matayoshi va schimba sistemul mondial bazat pe comerţ, descurajând dependenţa economică şi încurajând sistemele naţionale autonome, întemeiate în special pe agricultură. Nu va permite nici unei ţări să iasă cu armele în afara graniţelor. În final, el va arunca în gheenă pe toţi magnaţii lumii care ţin frâiele economiei. Pe oponenţii politici îi ameninţă de asemenea cu gheena şi îi îndeamnă să-şi facă hara-kiri. Cu toată autoritatea lui „divină”, a candidat fără succes la mai multe funcţii publice, între 1997 şi 2005. Din fericire.

În 1954, un coreean, care tocmai îşi schimbase numele Yong (balaur) în Sun Myung Moon, şi care suferise foarte mult pentru credinţa că el este Însuşi Christos venit a doua oară, a fondat Biserica Unificării, întemeiată pe această credinţă. „Reverendul Moon”, sau „Adevăratul Părinte”, aşa cum este îndeobşte numit de adepţi, s-a specializat în spiritism, demagogie şi fraude fiscale. Este foarte preocupat de pacea lumii, ceea ce însă nu-l împiedică să se implice în industria de armament. Susţine că este adevăratul restaurator al familiei (soţia sa fiind „Adevărata Mamă”), însă tartorul şi-a dat în petic cu aventuri amoroase, care au fost, desigur, justificate ca „providenţiale”… Unul dintre fii are probleme grave de infidelitate, dependenţă de droguri şi conflicte cu legea, iar un alt fiu s-a sinucis, aruncându-se de la etaj.
Aceste amănunte însă nu descurajează pe cei aproximativ un milion de adepţi care susţin imperiul financiar al falsului messia. Planul lui este instaurarea pe pământ a împărăţiei teocratice a lui Dumnezeu. Supărat că prea mult timp simbolul Crucii în creştinism a devenit un semn diviziv şi o amintire a Christosului suferind, Moon a hotărât în anul 2003 să înlocuiască Crucea cu Coroana.
La 23 martie 2004, într-una din sălile Senatului SUA, deputatul de Illinois Danny K. Davis, un fan al lui Moon, bine plătit, a „organizat” încoronarea lui Moon. Mai mulţi jurişti au fost manipulaţi să asiste la „ceremonie”. Deputatul, purtând coroana pe o pernă, cu mănuşi albe, l-a încoronat pe Moon, explicând aceasta ca un gest simbolic pentru contribuţia inestimabilă a Reverendului la pacea lumii. Cu această ocazie, Moon a ţinut un lung „discurs”, în care declara că a fost trimis pe pământ să salveze cele şase miliarde de oameni, că împăraţi, regi şi preşedinţi au declarat în faţa cerului şi a pământului că el este nimeni altul decât „Mântuitorul omenirii, Messia, Domnul venit a doua oară şi Adevăratul Părinte.” Şi a adăugat că doctrina lui ar fi ajutat pe Hitler şi pe Stalin să se „nască din nou”. Anul acesta, la vârsta de 88 de ani, lunaticul Moon a supravieţuit unui accident în propriului elicopter. Dar nemuritor nu este. Deja Moon şi-a investit fiul cel mai tânăr cu autoritatea de a-i continua misiunea.

Coreeanul Jung Myung Seok (Joshua Lee Jung, JMS), un violator şi escroc, fost adept al lui Moon, s-a autoproclamat, pe la anul 2000, Christos revenit pe pământ, întemeind Biserica Proniei Divine. Zadarnic a stat şase ani în puşcărie pentru abuzuri sexuale comise în Coreea şi în alte ţări; nu s-a cuminţit, deoarece în concepţia lui acestea sunt ritualuri de purificare, spre mântuirea victimelor de păcatul strămoşesc.

Filipinezul Apollo Quiboloy se pretinde Iisus Christos, Părinte Atotputernic, Fiul desemnat, Numele mai presus de orice nume, Templul Tatălui, desăvârşitorul mântuirii. Mii de oameni în Filipine şi în alte ţări îl urmează, formând Împărăţia lui Iisus Christos, în care deja ghiciţi cine este Împăratul. Arătosul Apollo este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi nimeni nu vine la Tatăl, decât prin el… Secta întemeiată de el deţine instituţii caritabile şi o largă reţea media.

Vernon Howell, liderul sectei Davidienilor din Waco, Texas, cunoscut după 1990 ca David Koresh (David şi Cirus), demagog apocaliptic, traficant de arme şi abuzator sexual, care a declanşat un dezastru soldat cu moartea a 75 de persoane, adulţi şi copii, susţinea că el este Mielul lui Dumnezeu („Christosul păcătos”) şi că prin el se va restaura împărăţia lui David în Israel.

Wayne Bent din New Mexico, zis Michael Travesser, întemeietorul sectei Strong City, sau „Biserica ‘Domnul Neprihănirea Noastră’”, este un fost pastor care a abandonat adventismul în 1987, împreună cu un mic grup. În anul 2000 a început să pretindă că Dumnezeu l-ar fi proclamat pe el Messia, întruchiparea lui Dumnezeu, combinaţie de divin şi uman. Una din cerinţele „divine” ale lui Bent este încurajarea fecioarelor de a sta cu el, „dezbrăcate şi fără ruşine” pentru exersarea nevinovăţiei. Bent a anunţat ziua judecăţii pentru data de 31 Oct. 2007, pe care a descoperit-o printr-un calcul evident: adaugi cei 490 ani din Daniel 9 la data de 31 Oct. 1517 (ziua afişării celor 95 de teze ale lui Luther). Până la cercetarea de apoi, falsul Christos exersează investigaţii mai terestre: este cercetat de FBI pentru abuzuri sexuale faţă de minorele şi minorii din grup.

Nu lipseşte nici România de pe lista mesiilor şarlatane. După 1990, Francisc Horvath, un profesor de desen din Vaslui, devenit Maitreya, a întemeiat în peştera de la Roşcani (Hunedoara), secta esoterică Fiii Luminii, Creştinii Noii Ere, instalaţi apoi într-un schit şi practicând o combinaţie de ortodoxism şi new age, numită astăzi Academia Sufletului. Adepţii au început să poarte togi albe, brâu verde şi desagi roşii, consumă „băuturi sfinte” (euforizante) şi fac dese pelerinaje prin ţară. Oameni din ţară şi din străinătate s-au strâns în jurul lui Mitreya, numit al doilea fiu al lui Dumnezeu, şi al şaptelea avatar, după Krishna, Rama, Buda, Mahomed, Zamolxes si Iisus. Cultul ar părea familiar multora: semnul crucii, lumânări, cruce de lemn, imnuri adresate lui Christos şi Fecioarei. Dar în aceeaşi măsură este proslăvit şi Maestrul Maitreya. Adepţii îşi încep rugăciunile în numele Tatălui, al Fiului şi al… Sfântului Soare. Se promovează vegetarianismul, chiar veganismul, ceea ce dă bine atât cu asceza pustnicilor, cât şi cu un stil de viaţă raţional.

Se pretinde că „maestrul” a vindecat sute de oameni, că a extirpat chiar şi cancere. Dar realitatea arată altfel. În 1997, o asistentă medicală diabetică, în vârstă de 26 de ani, s-a lăsat tratată la Roşcani, cu ceaiuri şi ierburi pregătite de pustnicii lui Maitreya. În scurt timp, tânăra a intrat în comă diabetică şi a murit. În 2003 a murit şi Christosul, într-un infarct, la vârsta de 52 de ani. Dar afacerea continuă. Aspiranţii sunt îndemnaţi să ceară ajutorul spiritual al „maeştrilor iubirii” din lumea spiritelor, duhuri luminătoare cu nume stranii, printre care se numără şi „Marea Maestră Fecioara Maria”, care ne luminează în toate problemele.

În ultimii ani, la Minusinsk, în Siberia, a apărut Visarion, un alt hristos absurd, de data aceasta dintr-un mediu ortodox: fostul poliţist Nikolai Anatolievici Torop, concediat pentru beţie şi rămas fără slujbă. Vizionând filmul „Iisus din Nazaret” al lui Franco Zefirelli, şi observând asemănarea sa cu actorul care juca în rolul lui Iisus, Torop şi-a descoperit misiunea. El însă susţine că ar fi avut o viziune, în care i s-a spus că el este „Visarion, noul Messia, Fiul lui Dumnezeu, călăuzitorul Sfântului Duh al Marii Înţelepciuni a Creatorului”. Făcând o sinteză de creştinism vulgar, apocalipticism şi ecologism, Visarionul susţine că el este „Cuvântul viu al Tatălui” şi „Esenţa reîncarnată a lui Iisus Hristos”. Visarion a fost uns ca „proroc al lui Dumnezeu” de către Fiodor, un episcop al Bisericii Ruse „din catacombe”. Prezicând că în anul 2003 va avea loc sfârşitul ecologic al lumii, a întemeiat o sectă de naivi care combină misticismul ortodox cu neo-păgânismul new-age, numită Biserica Ultimului Testament. Visarion invită pe oameni să-şi salveze genele, cât mai este timp, să-şi vândă gospodăria şi să alerge după mântuire în Siberia, unde se construieşte un oraş cu mii de locuitori, Ecopolis Tiberkul, numit şi Cuvântul, sau Oraşul Soarelui, conceput special ca să înfrunte catastrofa. Oraşul este construit în întregime din lemn, care este tăiat cu joagărul şi adus cu căruţele, pentru a evita poluarea. Oraşul are în centru un templu de 45 metri înălţime, palatul lui Visarion şi al familiei lui.

În acea aşezare de paradis se practică doar medicină netradiţională. Beţivanul a declarat că apa este otrăvită, şi prin urmare se poate consuma numai împreună cu urină proprie. În timp ce adepţii sunt îndemnaţi la multe sacrificii, inclusiv alimentare, din cauza „creşterii rapide a schimbărilor bazei vibraţionale a pământului”, tupeistul divinizat se îndulceşte în privat cu mezeluri şi vin. Beţivanul are un aspect fermecător, în special pentru femei, vorbeşte în dodii, se dă mare „figurist”, imitând prost vorbirea lui Iisus în pilde, dar nu este în stare de un dialog rezonabil.

José Luís de Jesus Miranda, un portorican chipeş şi zâmbitor, devenit pastor penticostal, apoi baptist, în fine narcoman şi puşcăriaş, a fost convins prin 1976, că este ales de Dumnezeu. Mai întâi a crezut că el este reîncarnarea apostolului Pavel, apoi s-a lămurit că el este, de fapt, Omul Iisus Christos Însuşi. După 1980 şi-a întemeiat o sectă proprie, de multe mii de adepţi, sub numele Crescendo En Gracia, sau Guvernul lui Dumnezeu pe Pământ, cu centrul în Miami. Are şi un post TV (Telegracia). Totul este o escrocherie religio-financiară care se întinde în ţările latinoamericane şi în SUA. Adepţii îi dau între 20-80% din venitul personal, iar unii i-au făcut donaţii care l-au îmbogăţit cu milioane de dolari în cont, maşini scumpe, firme şi terenuri, plus o vilă de un milion de dolari într-o zonă rezidenţială. Individul circulă într-o maşină ultraluxoasă şi este permanent înconjurat de bodigarzi în negru.

Doctrina lui Jesus Miranda este un antinomianism pur, un gen de marcionism, pe care el îl revendică de la evanghelia lui Pavel. Petru, Iacov şi Ioan, liderii primei Biserici din Ierusalim, au conspirat să aducă la tăcere şi în cele din urmă să ucidă pe Apostolul Pavel, ca să-şi poată stabili varianta lor de creştinism, care era religia unui fals Iisus. Ei voiau să ţină pe oameni în sclavia unei variante a Legii lui Moise, în care păcatul era central în înţelegerea mântuirii, şi să înlăture doctrina harului predicată de Pavel, care susţinea că în lumina Evangheliei nu mai există păcat. Biserica Romană şi celelate biserici se întemeiază pe minciunile lui Petru, Iacov şi Ioan, care au avut succes timp de două milenii, acoperind ochii oamenilor. Dar Dumnezeu L-a trimis iarăşi pe pământ pe Christos, în persoana lui Jesus Miranda (care susţine că este mai mare decât Christosul istoric), pentru a restaura adevărata evanghelie (că nu există păcat) şi a-şi întemeia împărăţia pe pământ printre popoarele latino.

De Jesus crede că împreună cu urmaşii lui vor lua în stăpânire conducerea lumii şi o vor guverna ca împărăţie a lui, o împărăţie a harului total, în care nimeni nu mai poate păcătui, indiferent ce ar face, pentru că au fost aleşi şi predestinaţi. Ei nu urmează să meargă la cer, ci trăiesc deja „în locuri cereşti”. Diavol şi iad nu există, au fost distruse acum 2000 de ani. Fiecare este liber să facă absolut ce doreşte, cu condiţia să nu facă rău. Poţi „păcătui” cum doreşti, oricum nu vei fi pierdut. În schimb, dacă nu accepţi învăţătura noului Christos, eşti printre cei predestinaţi la pieire. Soţia şi copiii lui De Jesus au refuzat să i se supună, de când a început să pretindă că este Dumnezeu. Adepţii lui asaltează uneori biserici catolice, dedându-se la acte iconoclastice, demonstrează împotriva liderilor religioşi de orice fel, şi împotriva evreilor.