Mi-s tălpile-ngheţate iar capul mi-e fierbinte.
Durere, mai stai locului cuminte,
Sau doare-mă prin tălpi, nu mă durea prin minte.

Eu n-am 'nălţat vreun deal şi n-am întins vreo vale,
Dar m-am proptit în râpă să nu se mai prăvale;
N-am înălţat palatul şi nici măcar chilia,
Dar cortului cu pravili i-am înnodat frânghia.

N-am dibuit prin ceruri cu mintea sau cu mâna,
Dar de rusalii sfinte am curăţat fântâna,
Ca să-şi privească-n ea mireasa ei – cununa.

Oricât de patriarh cu ani împovărat,
Eu n-aş putea să spui că lucru-am terminat.
Atâtea-s de făcut, mă năpădeşte treaba;
Nici când mă rog parcă nu stau degeaba.

Aşa cum pe sub streşini se vâltoresc lăstunii,
În cuibul lor să strângă din licuricii lunii,
Îmi cat copilăria chiar şi pe unde nu-i,
Să mi-o agăţ pe noapte în tindă, într-un cui.
Lumina, puişor de candelă, gălbui.

Mi-s tălpile de gheaţă, iar capul mi-e de foc.
Durere, este timpul să o cam iei din loc.
De nu, pe nesimţite, eu o să ies din joc.