[Ondine]

ca răspuns la: Ce părere aveți de versurile Ondinei ? #599

Anduraru,

va multumesc pentru raspunsul prompt. In mod clar acolo este un adverb dar asta nu mai conteaza, pentru ca mi-am dat seama (dupa ce am dat click) ca este un termen redundant. Piosenia consta in rugaciunea insasi. Considerati-l disparut cu totul. Titlul este intr-adevar pretentios, dar mi s-a parut prea banal sa spun Renastere, Innoire, etc. De acord, nu sunt recomandabile astfel de titluri. Voi avea grija sa le evit.

[Ondine]

ca răspuns la: Ce părere aveți de versurile Ondinei ? #2547

Otniela,

nici eu nu sunt pentru critica de dragul criticii. Dar eu vreau sa stiu cum stau si ce trebuie sa imbunatatesc la versurile mele, de aceea am intrat in dialog cu voi si mai ales doresc sa aflu parerea Maestrului. Nu vreau dacat sa fac totul din ce in ce mai bine. Iti multumesc pentru aprecierea ta si pentru incurajare.

[Ondine]

ca răspuns la: Ce părere aveți de versurile Ondinei ? #597

Va multumesc pentru critica poeziei mele.. Sunt un copil ciudat care are mereu pregatita nuiaua pentru el insusi. Sigur, sunt multe de spus/lamurit. Si pe mine ma lasa rece categorisirile de orice fel – desi unele persoane, cu toata bunavointa dealtfel, imi tot spun sa fiu trendy, atat in forma cat si in continut. Dar cred ca asta nu are nimic de-a face nici cu NOUL nici cu VECHIUL. Ca sa raspund la intrebare, stihuiala mea este recenta. Atat.

Poezia mea este o pleodarie pentru RENASTEREA TOTALA IN SPIRIT desi n-am stabilit asta de la inceput, pur si simplu am lasat-o sa ”curga”. Este drumul sinuos de la ignoranta/neglijenta (pierdere) pana la constientizare(ardere) si acceptare (piosenia). . Accept ca pierderea este o tradare si ca firea mea omeneasca ma face sa imi mai intorc capul catre Egipt. Poezia mea nu pune accentul pe acest aspect si nu pot sa spun daca este vorba de INLOCUIRE sau ADAUGARE. Poate ne ajuta Anduraru, dar ne baga in teologie si n-o sa mai stim cum sa iesim de acolo. Aveti dreptate, totul este acum NOU si VECHI in acelasi timp, dar ”peste podet la cativa pasi” (ce frumos!) totul va fi NOU. Nu stiu de fapt ce inseamna asta.

Din critica pe care mi-ati facut-o am inteles ca trebuie sa fiu mai atenta la imaginile poetice pe care le creez ca sa nu las loc interpretarilor. Iata cum critica poate fi utila. E buna pentru cei ca mine. MULTUMESC. Si eu ma las sedusa de ”miresme”. Poate de aceea nu am fost atenta la ”logica” poetica. Dar ce e rau in asta? Noi nu construim vapoare, cream doar apele pe care ele plutesc. Cu valurile lor cu tot.

[Ondine]

ca răspuns la: Ce părere aveți de versurile Ondinei ? #589

Stimate B.B.,

Ondine cea ”sfioasa” va saluta si va asigura ca are o mare consideratie pentru dvs., din motive lesne de inteles. Cuvintele dvs. frumos mestesugite au ajuns la mine si s-au asezat acolo unde trebuie, asa ca am scos capul din apa.
Voi fi sincera si directa: nu sunt de acord cu apelativul ”sfioasa” , poate fi tradus cel mult prin precautie, calcul,selectie, etc. Si nu mi-e tema sa intalnesc oameni daca sunt de valoare, din contra. Ce e drept, in fata prostiei devin foarte tematoare si defensiva. Parerea mea: in general pe forumuri e ”cearta” si nu discutie, dialog. Cuvintele nu sunt constructive, servesc din plin ego-ul si uneori capata forme de bolovani.(astept replica). Dar dat fiind ca de data asta am parteneri de dialog pe Anduraru si pe dvs. (sper sa cunosc si alte persoane deosebite) ma bag si voi incerca sa fac fata.

Ati sesizat bine ca urmaresc modestia si simplitatea in incercarile mele lirice. Constat acum cat de greu este sa adopti simplitatea inteligenta. Simplitatea nu este ceva liniar, anost, previzibil cum cred ignorantii, ci o reduta greu de cucerit. Cand eram studenta practicam exercitiul liric si nu numai (frecventam pe atunci un cerc guvernat de Cartarescu) dar eram foarte infumurata si cultivam pretiozitatea, cautam fraze sforaitoare, termeni pomposi cu care sa-i dau gata pe toti – acum cand ma gandesc imi dau seama ca eram o fiinta de circ. Cand am realizat ridicolul din mine am lasat penita jos pentru o perioada lunga de timp, eram pur si simplu ”goala”, nu aveam ce sa spun. Mai am si acum accese de vanitate dar in general m-am cumintit (din nou ati observat corect) in sensul ca nu are rost sa lupt cu forte superioare mie, deci ma aliez cu ele, asa cred eu ca devin cu adevarat puternica. Si nu ma stresez – doar daca am ceva de spus, spun.

Intrebare: Dvs. va considerati ”vechi”? Eu credeam ca doar mobila se invecheste, si nici aceea daca reprezinta ceva.

Acestea fiind zise(am vorbit poate prea mult la persoana I), astept…diaspora, si nu numai.

Iata si o noua stihuiala:

Redivivus

Mi-am pierdut inima pe undeva
(mi-e dor de ea)
sangele curge prin vene straine
ca o pasare ranita de fulger
pe un munte impur
o caut
ca pe un ciob de vitraliu
ard in cautare – nu-mi ramane
decat cu o gura sfintita sa beau
cenusa ramasa in mine
si sa ma rog pios
pentru inca o inima.

P.S. De data asta astept critica adevarata.

Toate bune tuturor!

[Autor]

Mesaje