Toleranța religioasă la români

[Lucian]

#265 |

„88% dintre romani ar vota pentru urmărirea penala a celor care critica religia ortodoxa”

[url=http://http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7080369-9-din-10-romani-vor-reintroducerea-pedepsei-capi]Sursa[/url]

Întrebări logice: De ce crede românul că religia ortodoxă e de necriticat? Pe ce valori ale ortodoxiei tradiționale se bazează el?

[Florin Lăiu]

#361

Dragă Lucian,
După mine, problema nu este de ce crede creştinul ortodox că ortodoxia este de necriticat, fiindcă este natural ca orice credincios de orice religie să nu se simtă confortabil când religia lui este criticată, ba încă mulţi îşi fac o datorie de conştiinţă în a respinge religia altuia.

Adevărata problemă este însă aceea că românul nu a învăţat să venereze carta drepturilor omului, iar pentru religiile tradiţionale, aceste drepturi fundamentale apar ca nişte lozinci intruse de origine occidentală. Românul nu este rău, este chiar tolerant din fire, dar există ideologi manipulatori care visează dictaturi luminate, totalitarism voievodal-arhieresc, şi care intoxică opinia publică majoritară cu maxime de-ale lui Ilie Cleopa, sau de-ale nu ştiu cărui căpitan de la zgarda de fier. Politica se face cu respect faţă de dreptate, faţă de drepturile individului înaintea drepturilor popoarelor, şi nu cu romantism naţionalist sau cu despotism militaro-popesc. Dacă drepturile individului sunt respectate, naţiunea poate înflori, iar criticile (în orice domeniu: ştiinţă, artă, politică, religie etc.) nu fac decât să sporească vigilenţa şi eficienţa concurenţilor, dacă sunt serioşi şi iau în seamă criticile.

Bineînţeles, criticile prosteşti, calomnioase şi maliţioase, acuzaţiile nefondate, nu sunt de dorit. Dar realitatea este că în domeniu religiei, unde respectul faţă de adevărul ştiinţific, istoric, etc., nu este chiar la el acasă, oricât de constructivă sau de întemeiată ar fi critica, este respinsă chiar de cărturarii şi liderii de la care ai aştepta mai mult.

Nici pe departe nu ne-am făcut datoria de a condamna practicile şi teoriile antibiblice şi necreştine ale religiilor lumii, arătând calea lui Christos aşa cum este ea. Dar când o Biserică majoritară devine neliniştită din cauza criticilor minoritarilor, acesta este un semn de slăbiciune. Orice apel al majorităţilor la restrângerea drepturilor la cuvânt din partea unei minorităţi este laşitate spirituală. Religia care alege să folosească braţul legii sau al forţei pentru a-şi regla conturile cu nu ştiu ce minoritate, pentru a pedepsi blasfemiile etc., chiar prin aceasta dovedeşte clar că nu este religia lui Christos şi că singurul lucru care interesează este puterea.

Eu cred că trebuie să ne pregătim sufleteşte, fiindcă vom avea cu siguranţă de suferit. Ştii cum e cu pisica blândă ! Convingerea mea este însă că printre ortodocşi sunt mulţi închinători adevăraţi ai lui Dumnezeu, care nu vor mai sta multă vreme cu pătura în cap. Chiar printre clerici sunt unii care şi-au deschis ochii şi vom avea surprize tot mai plăcute, pe lângă ameninţările despre care vorbeşti. Pentru compensare.

[Anonim]

#368

Cred ca problema este foarte serioasa. Daca intr-adevar un procent atat de mare ( 88%) ar vota pentru o asemenea lege, chiar avem motive sa nu ne ridicam prea repede de pe gernunchi. Insa nu stiu de ce, ma cam asteptam la un asemenea raspuns-atitudine, din partea majoritatii ortodoxe.
Romanul este tolerant, intr-adevar, cata vreme nu exista un sistem ( politic, religios etc) in care liderii- demagogi sa agite spiritele, manipulativ. Apoi cand o religie nu este suficient de viabila, ( nu il leaga pe om de Dumnezeu ci il absoarbe in pasta ei amorfa netransformat, intreg, asa dupa cum balena l-a inghitit pe profet) adica nu mai are puterea de-a schimba vieti, inevitabil ea se va indrepta spre altceva… de pilda spre un anumit tip de dictatura, politizata, mai mult sau mai putin.
Este trist, dar poate necesar sa ne reamintim, uneori, de anumite evenimente, deloc placute din istoria oamenilor traitori pe aceste meleaguri. A tuturor romanilor, fie ei majoritari sau minoritari ( religios sau etnic). Mare dreptate a mai avut cronicarul Miron Costin cand a afirmat ca :” nu sunt vreamile supt om, ci omul supt vreami” Este foarte adevarat ca locuitorii vechii Dacii, inca din primele secole de dupa retragerea aureliana, s-au tot luptat cu aceste „vreami” grele, fara sa le stapaneasca prea bine. Sa nu mergem mai departe de secolul ce abia l-am trecut. Anii `30 spre `40, cand sub guvernul Goga-Cuza, se ardeau sulurile Torei in sinagogi, de catre studentii legionari, ai lui Zelea Codreanu, in Cluj si in Timisoara. Apoi toate celelalte…mai mari sau mai mici, tot cu stiinta bisericii majoritare. Pastori protestanti inchisi si batuti in timpul regimului antonescian , reformatori izgoniti si persecutati ( cazul Tudor Popescu, Iosif Trifa sau cel caruia ii datoram traducerea Bibliei in limba romana, Dumitru Cornilescu) vorbesc si astazi, graitor, despre „toleranta” bisericii-mame. Evident sunt si credinciosi ortodocsi care Il cauta, si Il iubesc pe Dumnezeu preferand sa-si duca viata de credinta in tacere, si in anonimat. Slavit sa fie Domnul pentru ei! Insa nu stiu, si nici nu vreau sa ma gandesc, ce responsabilitate au ierarhii ( liderii acestei biserici), si in ce mod Dumnezeu le va cere socoteala de „slujba” incredintata si de sufletele oamenilor.
Stiu insa ca Biserica lui Christos va trece cu bine dincolo de ” formele seci de manifestare”, dincolo de venerarea unor chipuri pictate ( forma idolatra de inchinare care nu are nimic de-a face cu Natura lui Dumnezeu) sau a unor oase uscate. Biserica adevarata este asemeni Domnului ei. Ii aduce inchinare doar „in Duh si in Adevar”. Fiindca Tatal astfel de inchinatori doreste. Slava Lui!

[rdm]

#370

În chestiuni religioase, românii au folosit mereu forța pentru eliminarea celor ce aveau o opinie diferită(ex.: sabatarienii din Transilvania, primi pioneri, legiunea, anii 40-44, comunismul, etc.)

Se vede că „lupul iși schimbă părul, dar năravul ba”!

[Florin Lăiu]

#380

rdm a scris:

Quote:

În chestiuni religioase, românii au folosit mereu forța pentru eliminarea celor ce aveau o opinie diferită(ex.: sabatarienii din Transilvania, primi pioneri, legiunea, anii 40-44, comunismul, etc.) Se vede că „lupul iși schimbă părul, dar năravul ba”!

Dragă RDM,
Poate că lucrurile sunt mai nuanţate. Sabatarienii din Transilvania erau nişte secui iudaizanţi care nu erau iubiţi de neamul lor, mai întâi, fiind socotiţi iudaizanţi. În vremurile când aceştia existau, nu românii erau cei care stăpâneau Transilvania, aşa că acolo a fost un regim de tip occidental, mai dur uneori, dar alteori mai blând. A existat un timp chiar toleranţă religioasă, dar Biserica Romană nu a văzut niciodată cu ochi buni fenomenul de toleranţă faţă de necatolici.

Dincoace, în „Regat”, au acţionat prejudecăţile populare alimentate de clerici, dar şi în acest caz, persecuţiile acelea au fost mai blânde decât în evul mediu occidental. Regimul naţionalist (antonescian şi legionar) a fost într-adevăr o excepţie. Din fericire a fost scurt. Comunismul a fost mai lung şi mai perfid. Dar nici comunismul nu a fost atât de crud cu religia, în România, aşa cum a fost Biserica Apusului faţă de dizidenţii ei. Comunismul a fosd crud cu opoziţia politică („de clasă”), dar religia a tratat-o cu o strategie diferită, luând măsuri cu efect pe termen lung, sugrumând libertatea bisericească şi implicând politic sau „informatic” pe oamenii bisericilor. Anyway, bine că s-a dus ! Urmează alt vai apocaliptic: ultimul.

[rdm]

#383

Dragă frate,

Am ajuns la concluzia că persecuția religioasă din România a fost și este efectul ”propagandei”.

P.S:”propagandă adventistă interzisă – 25 ani” – informații de la bunici despre străbunici

[Anonim]

#395

Biserica a traversat, din cand in cand. peroade de persecutie, care, insa, i-au fost foarte folositoare. Nu voi vorbi prea mult despre regimul antonescian, o vreme impletit ideologic cu cel legionar, cand faimosul maresal isi exercita autoritatea intrand in celulele detinutilor, batandu-i pe pastorii protestanti ( este cunoscut cazul pastorului Socaciu ,decanul Seminarului baptist din acea perioada) cu carambii cizmelor sale.
Regimul comunist cu toate persecutiile lui, uneori de neimaginat, a reusit sa scoata la lumina cea mai frumoasa latura a demnitatii umane . Da, a demnitatii pentru ca nu exista nimic mai frumos decat un crestin care isi pierde demnitatea sa pentru Christos. Apostolul Pavel a fost un asemenea om, fara demnitate, ( cred ca ma intelegeti la ce fel de demnitate fac aluzie). Inchisoarea si suferintele ei teribile au reusit sa costruiasca un om nou, acel crestin ” pentru care a trai este Christos si a muri este un castig”. De-acolo, din cel mai teribil spatiu al mucegaiului si al noroiului, s-au slefuit adevaratele perle ale lui Christos. Si cred ca nu mi-ar ajunge spatiul si timpul sa vorbesc, aici si acum, de toti martirii Bisericii ” aceia de care lumea nu este vrednica” ( Evrei 11:38).
Vreau totusi sa mentionez cu umilinta, vis-a vis de toata suferinta fratilor mei indurata sub comunismul odios, ca ceea ce-a iesit BUN din toata aceasta zgura umana , a fost darul Iubirii care s-a ridicat spre ceruri ca o jertfa de cel mai placut miros. Citind memoriile lui N.Steinhardt, Iosif Trifa sau ale lui Nicolae Moldoveanu si a multor alti frati minunati, mi-a fost inca o data intarita convingerea ca dincolo de toate culorile si nuantele diverselor confesiuni, adevarata incercare a credintei rezida in forta Iubirii. Cand ii poti iubi (chiar si pe tortionari) pe toti cei care au fost spalati si sigilati de sangele lui Christos, chiar daca nu se regasesc cu totii in coordonatele gandirii tale… Cu-adevarat in suferinta, si in prigoana, se netezesc asperitatile. costruite cu migala in libertate. Acolo in inchisoare cu totii au invatat sa se roage, sa cante si sa planga impreuna. Si au mai invatat ca toti sunt, de fapt, copiii Aceluiasi Tata.

[Autor]

Mesaje